Idei de Dragobete?

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Tot ce este insufletit, viu, cu viata - traieste prin Dumnezeu. Duhul Sfant Datatorul de Viata, spunem la rugaciune.
Viata de pe pamant este oglinda, in diverse grade de claritate, a Vietii din Ceruri. De aceea si spunem "precum in Cer asa si pe pamant".
.....

Pentru a nu ramane doar la acest nivel al oglindirii....
Taina Cununiei plineste asadar, sfinteste, ridica la un nou nivel de har, ridica la un nou nivel de oglindire a Dragostei din Ceruri".....
.......
Bunica mea privea cu evlavie aceasta dragoste, deoarece, in credinta ei pamantul urma sa se logodeasca cu Cerul.
.......
Prin Duhul se intamplau toate acestea, acte de oglindire a Cerului pe pamant.
Prin Sfanta Treime, Careia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea. AMIN+

Deoarece nu este prima data cand intalnesc aceasta idee a unei paralele (oglindire) a lumii de sus si cea pamanteasca, voi incerca (stangaci, din pacate) sa atrag atentia ca aceasta idee nu e tocmai crestina.

Pornesc de la citatul lui Ioan Cezar, dar este doar un pretext (pt ca am mai intalnit opinii similare). Subiectul este mult mai general.


Voi expune intai fff pe scurt conceptul esoteric (ocult, pagan) din care se trage ideea comuna (din nefericire) a oglindirii celor de sus in cele de jos.
Apoi voi reda intelesul "precum in Cer asa si pe pamant" asa cum talcuieste Sf. Ioan Gura de Aur.

In invataturile oculte, ideea ca ceea ce este pe pamant oglindeste o realitate existentiala superioara (si invers!) este cheia tuturor misterelor (sens magic) atat traditionale, cat si moderne.
Cuvintele care exprima aceasta idee sunt "as above, so below" si se crede ca sursa lor este "tableta de smarald", a carei traduceri in latina, araba (desi prea concordante) au aproape un mileniu vechime.
As above, so below = macrocosmosul este tot una cu microcosmosul, ceea ce se intampla in sferele superioare, se intampla si in lume, se intampla si in om..
Daca ati vazut imagini de fractali, cred ca acelea dau o reprezentare intuitiva a principiului "as above, so below"

In actele magice/ sarbatori pagane (cum sunt cele ale fertilitatii), se crede ca prin actul ritual aici pe pamant se poate influenta o ordine cosmica (cu conditia sa crezi in ceea ce faci, cel putin asa am inteles eu), dupa principiul as above, so below, as below, so above (deoarece exista o corespondenta totala intre diferitele planuri existential, zic ei).
Aceleasi ratiuni stau la baza unor practici magice (uneori aceste practici sunt servite la spectacole cu mare audienta, fara ca spectatorul sa aiba habar ce vede.. Cum a fost ultimul show al madonnei, cu ea in postura de idol pagan, inaintea caruia a declarat public ca este in postura preotesei care va oficia o slujba cu mare impact).

Din nefericire, pentru aceasta idee pagana a corespondentei/ oglindirii lumii ceresti in realitatea pamanteasca sunt luate ca argumente chiar cuvintele din Rugaciunea Domneasca!!

Talcuirea rugaciunii Tatal nostru (Sfantul Ioan Gura de Aur):
"Vie Imparatia Ta"
Si aceste cuvinte sunt iarasi cuvintele unui copil recunoscator, care nu-si lipeste sufletul de cele ce se vad, nici nu socoteste mare lucru pe cele din lumea aceasta, ci se grabeste câtre Tatal si doreste cu înfocare pe cele viitoare. Toate acestea se nasc dintr-o constiinta curata si dintr-un suflet desprins de lucrurile de pe pamânt.

Dorinta aceasta o avea si Pavel în fiecare zi; de aceea si spunea: “Si noi, care avem pârga duhului, suspinam, asteptând înfierea, izbavirea trupului nostru” (Rom. 8, 23). Cel ce are aceasta dragoste nu poate sa se îngâmfe nici cu fericirea vietii sale, dar nici nu poate sa fie doborât de necazuri si suparari, ci, ca si cum ar trai chiar în cer, este slobod si de una si de alta din aceste anomalii.

“Faca-se voia Ta, precum în cer si pe pamânt”(Matei 6, 10) .
Ai vazut ce urmare minunata! Ne poruncise sa dorim bunatatile viitoare si sa ne grabim pentru plecarea noastra dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmpla asta si locuim aici, ne porunceste sa ne dam toata silinta ca sa vietuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: “Trebuie sa doriti cerurile si cele din ceruri!”; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, sa prefacem pamântul în cer; sa traim pe pamânt, ca si cum am trai în cer; sa ne grabim sa facem asa totul. Si pentru acestea sa-L rugam pe Stapânul nostru.

Nimic nu ne împiedica sa ajungem la viata desavârsita a puterilor celor de sus, chiar daca locuim pe pamânt; ca e cu putinta ca acela care traieste aici sa faca totul ca si cum ar si fi acolo.

Cererea aceasta vrea sa spuna: “Dupa cum acolo sus în cer toate se petrec fara de nici o piedica, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calca, ci pe toate le fac si cu totii se supun – ca “sunt puternici în virtute – spune psalmistul – facând cuvântul Lui” (Ps. 102, 21) -, tot asa învredniceste-ne si pe noi oamenii sa nu facem pe jumatate vointa Ta, ci sa o împlinim în întregime, asa cum Tu voiesti!”.

Ai vazut ca ne-a învatat sa fim modesti, aratându-ne ca virtutea nu se datoreaza numai râvnei noastre, ci si harului de sus? Si iarasi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugam, sa ne rugam si pentru binele întregii lumi. Ca Domnul n-a spus: “Faca-se voia Ta în mine sau în noi”, ci: “Faca-se voia Ta pretutindeni pe pamânt”, ca sa dispara înselaciunea, sa se sadeasca adevarul, sa se stârpeasca orice pacat, sa se întoarca din nou virtutea, sa nu mai fie nici o deosebire între pamânt si cer. “Daca s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus – desi prin firea lor sunt deosebite unele de altele -, pentru ca pamântul ne-ar arata alti îngeri”.

[Marius22]

În prealabil postat de anna21

Deoarece nu este prima data cand intalnesc aceasta idee a unei paralele (oglindire) a lumii de sus si cea pamanteasca, voi incerca (stangaci, din pacate) sa atrag atentia ca aceasta idee nu e tocmai crestina.
[/i]

Anna, Sfantul Maxim Marturisitorul ne invata despre o intreita intrupare a Logosului, a lui Dumnezeu Cuvantul, in creatie, in Scriptura si in Persoana lui Hristos. Mantuitorul este Dumnezeu Adevarat si Om Adevarat. In Persoana Sa divino-umana cele doua realitati, necreatul si creatul, sunt nedespartite.

In acest mod intelege si traieste Biserica, pe de-o parte, distinctia ontologica dintre creatura si Creator, iar pe de alta, relatia dintre ele. Este mai mult decat o "oglindire" a cerului pe pamant, este insasi prezenta dupa har a lui Dumnezeu intre si intru noi.

De asemenea, intreg cultul Bisericii noastre se intemeieaza pe aceasta relatie iconica dintre lumea aceasta si realitatea Imparatiei. Auzim acum un tropar la Utrenia din Postul Mare care spune: "In Biserica slavei Tale stand, in cer ni se pare a sta".

Acum, nu stiu ce inteleg cei de alte religii despre "oglindirea cerului pe pamant" sau mai stiu eu ce noi miscari religioase. Noi trebuie sa incercam a pastra si a marturisi dupa putinta adevarul de credinta al Bisericii noastre.

[zaharia_2009]

Desi am voit sa stau departe de forum , ca o masura a unei nevointa simple , citind totusi ce se posteaza pe acest fir indrasnesc sa scriu citeva cuvinte .
Scriu citeva cuvinte deoarece in gindirea profana despre Dumnezeu si creatia sa se amesteca lucrurile , uneori mult de tot.

In primul rind , lumea aceasta , asa cum arata ea acum nu este creatia lui Dumnezeu . Ea este ceea ce diavolul si mina sa dreapta , omul, a reusit sa faca din creatia Lui.
Aceasta lume , asa fiind , nu are cum sa fie o oglindire a lumii viitoare . Credeti ca asa arata lumea viitoare ? Bine, mai bogata, mai complexa, mai frumoasa, dar asa... cu razboaie, cu tradari , cu omucideri, cu violuri, cu antihristi, cu blafemii ... si cite si mai cite ?!?! Nu vi se pare ca oglinda este sparata si arata cu totul si cu totul altceva ? Sau nu ati auzit inca cum slavoslovesc ingerii, de pacea Raiului nu ati auzit , de mirosul si frumusetea lui ???
Daca am crede ca lumea aceasta este o oglinda a celei viitoare , eu personal, cred, ca ne-am pacali mult de tot .
Dumnezeu nu a facut lumea asa cum este ea acum . Aceasta lume este o oglinda sparta a ceea ce a creat Dumnezeu initial .
Si chiar daca am vrea sau NU sa credem asta , totusi exista nenumarate marturii , dar nenumarate , ale celor care au fost dincolo si care fie au vizitat iadul si au ramas ingroziti pe vecie nevrind sa vorbeasca despre el (asa cum s-a intimplat cu dreptul Lazar , cel inviat a patra zi din morti , care nu a vorbit nici o data despre ce era in iad cind a fost readus la viata ; raiul inca nu era deschis atunci pt. nimeni , el s-a deschis o data cu intrarea tilharului de pe cruce !) fie au vizitat raiul , precum Sf. Ap. Pavel si care mut raminid de frumusetea raiului nu a spus decit ca a vazut frumuseti si bucurii negraite,pe care ochiul inca nu le-a vazut , gustul nu s-a desfatat iar la inima omului inca nu s-au suit !
Dar inafara de acesti 2 martori magistrali exista si nenumarati martori, citati de Patericul Egiptean , de Vietile Sfintilor si de Proloage,care fie au fost rapiti la rai sau iad si fie s-au umplut de mireasma cea negraita a raiului , fie li s-au imputit chilia de putoarea iadului de care nu au scapat multa vreme, fie s-au intors in chilia lor, revenind din rai, cu bucati de pine in sin sau cu alte merinde ori fructe .
Asadar, descrierile acestora despre ceea ce au vazut nu are nici o legatura , dar nici una cu lumea noastra . Si-apoi ce partasie are creatia lui Dumnezeu cu mizeria facuta de stapinitorul acestui veac , care este diavolul, in lumea aceasta in care traim noi, pe care a schimonosit-o si stricat-o cum a vrut el !

Dar cu toate acestea exista o expresie binecunoascuta la toate popoarele , si-anume : Raiul pe pamint !
Aceasta expresie , desi devalizata de continut de lumea profana in goana ei nebuna spre haos si intuneric crezind ca acest rai insemna orice bucurie, ascunde o realitate certa , de care se poate convinge oricine . Raiul pe pamint este Sfinta si Dumnezeiasca Liturghie savirsita in Biserica lui Hristos in care oamenii impreuna cu ingerii se roaga si slavoslovesc lauda si premarire Domnului . Aceasta sfinta bucurie , a liturghiei pamintesti este cu adevarat o pregustare , o pretraire , a raiului ceresc unde, asemeni momentului impartasaniai cu Sfintele Taine pe pamint, vom fi una cu Hristos in vesnicie(vezi Nic. Cabasila: Tilcuirea Sf. Liturghii , precum si multi alti parinti, sfinti si teologi ortodoxi despre ,,Raiul pe pamint") .
Deci noi fintele cazute , caci acest om pe care il vedem acum , asa cum spune si Teodor Danalache in articolul sau de pe acest site ,,Noi suntem ADAM cel cazut", nu suntem creatia originara a lui Dumnezeu , ci suntem creatia cazuta , ceea ce am facut noi din noi insine, cu minutele noastre, prin neascultare in Rai, cei deveniti impuri, imperfecti si legati cu moartea . Dar si asa fiind, avem totusi binecuvintarea lui Dumnezeu , ca o amintire dar mai ales spre luare aminte si a nu uita nici o data unde ne este locul, de unde am venit pe pamint, si de a trai Raiul si aici pe pamint , dar doar ca o pregustare, in cadrul sfintei liturghii .
Din aceste considerente privitoare la Biserica, adica cine este ea si mai ales cum este ea, dar mai ales din considerente privitoare la noi OMUL CEL CAZUT , sfintii parinti nu au ingaduit omului , femeie si barbat, sa intre oricum in casa Domnului si sa faca orice .
De aceea femeia cind este in necuratie (la ciclu), neimbracata corespunzator , cu gesturi nesmerite , cu podoabe si necuviinta, cu sansa de a sminti si a ispiti pe altii (deoarece femeia de astazi nu este curata , mai ales la estru !, curata a fost cea creata de Dumnezeu pina la caderea in pacat, aceea era zidirea curata si perfecta , imaculata si fara vreo stricaciune), ca si barbatul dupa polutii ori amindoi oamenii (barbat si femeie) necurati fiind dupa impreunarea de noapte (impreunarea sotului si a sotiei este un act tolerat de Dumnezeu pt. ca oamenii cazuti in pacat sa aibe o inmultire biologica si nu una spirituala precum sunt cei din rai : ADAM, EVA, ingerii si toate celalte zidiri spirituale) nu au voie sa intre in biserica . Deci nu sa sarute icoane sau sa ia anafura , nu, ci nici macar nu are voie sa calce in biserica deoarece , intorcindu-ne la ce am spus mai sus , ca sa poti intra in Raiul pamintesc (adica in biserica si mai ales in timpul slujbelor) trebuie sa ai un minim grad de curatie precizat clar de sfintele canoane pt. finta noastra cea cazuta in pacat, adica, pt. a indrasni sa intrii la masa fiului de imparat , pai trebuie sa ai haina de nunta , intelegind prin asta atit haina ca atare, trupul dar si haina sufleteasca.
Curatia aceasta trupesca , la care se adauga cea spiritulala (spovedit regulat, impartasit periodic, practicant al vietii de virtute, etc) este absolut necesara pt. a fi apt, pt. a putea, de a pregusta Raiul din Biserica cu sfinta liturghie .
De aceea , multi din cei care vin pt. inceput , pt. primele dati in biserica , nepregatiti fiind din cit mai multe puncte de vedere , nici nu gusta inca de la inceput fericirea slujbelor , desfatarea cea reala a sufletului . Ci abia cu timpul, tot venind la biserica si curatindu-se periodic incep incet-incet sa descopere bucuria cea putina dar cea buna din aceasta lume .

Am vorbit mult, f. mult , dar lucrurile sunt bogate in continut , complicate si nu le putem amesteca cum vrem noi , chiar daca este sa amintim si numele unor sfinti parinti dar pe care fie nu i-am citit cu luare aminte fie avem .,,ceva" care ne tine din a intelege spusele lor intocmai .
Eu cred ... ceea ce am crezut din totdeauna , ca trebuie sa avem o buna putere de discernamint , adica sa ne-o pastram sau sa ne-o formam , pt. a nu derapa stinga sau chiar si dreapta pe masura ce ne indeletnicim cu viata duhovniceasca .

Nu doresc sa continuam mult discutia, lucrurile sunt clare, cel putin pt. mine , deoarece si asa s-au scris prea multe despre un lucru indubitabil .
Domnilor , daca in orice faci , in orice gindesti , zici si emotionezi , nu il simti pe Hristos si dragostea lui cea adevarata (asexuata si dezinteresata , ci din contra jertfelnica !) , daca cugetarea sau amintirea numelui Lui nu destinde, nu bucura, nu innobileaza sufletul , nu deschide baierele lacrimilor sincere, nu inalta duhovniceste fiinta umana ... atunci orice ai face in clipa aceea , nu este de la , si intru Hristos .
Deci , in concluzie, vi se pare ca toti care serbeaza Dragobetele sunt stapiniti de o asemenea traire ? Sau ati vazut tineri induhovniciti care sa ,,moara" dupa dragobete ?

Eu sunt sigur ca NU !

Nu doar lumea in ansamblul ei ci si Biserica lui Hristos, ca ansamblu de oameni aflati in comuniune euharistica, este locul de intalnire intre forte de tot felul si care in final se reduc la doua forte principale si contrarii. In esenta lupta e clara: Hristos si antihrist lupta pentru a castiga pe om.
Dar aceasta lupta gigantica se desfasoara in multe chipuri si in multe sensuri. Un loc care sa se sustraga de la acest conflict nu exista sub soare. De fapt intregul Cosmos, atat cele vazute cat si cele nevazute se supun aceleiasi confruntari.
Cu atat mai mult lupta are loc pe terenul fiecarei persoane. Nu degeaba Sfintii se roaga pana in ultima clipa si sunt adeseori gasiti morti in pozitia de rugaciune. Nu degeaba dadea atata importanta Gheron Iosif incidentului de la moartea sa (ultima ispita). Nu degeaba exista tabloul cu ultima ispita a Sfantului Anton. Etc. Etc. Lupta e pana la ultima suflare, nu stiati oare? Sau cum e? Plutiti deja prin Rai? Levitati cumva pe deasupra blocurilor, in extaze?
Diverse forme de uitare sau negare sau acoperire a acestui adevar exista pe lume.

Personal, cel mai mult ma mahneste pozitia triumfalista a unora, ca si cand toate s-au rezolvat si nu mai avem de facut decat sa ne culcam pe burta cu laurii pe piept. Asta nu e atitudine insuflata de Domnul ci de tovarasul dracu.
Pozitia triumfalista a existat dintotdeauna in Biserica, la unii oameni si grupari, dar astazi pare si mai tipatoare, asa cum sunt culorile unor toale de prost gust.
Nicaieri nu se minte mai mult decat in crestinism, asta-i limpede pentru orice crestin cat de cat lucid. In sens bun, acest fapt se datoreaza constientizarii neputintei, in duh de umilinta si pocainta. Crestinul vede cum pacatuieste permanent, in duh fiind purtat de Duhul iar aceasta pocainta a lui il apropie de Domnul. Intelege bine cat e de fragil si de usor de momit de satana, intelege bine urmarile pacatului in om si pricepe ca fara Domnul nimic nu este si nimic nu poate face. Intelege asa Scriptura, Cuvantul Domnului. O traieste aievea. Si comparind scurtele clipe de luciditate cu toate porcariile pe care le faptuieste zilnic, ajunge sa isi dea seama cat de mult minte crestinul, cum il batjocoreste pe Insusi Domnul, cum Il scuipa, cum Il biciuieste, cum Il rastigneste zilnic.
Cine nu intelege si nu simte asta face parte din suburbiile intunecate ale Bisericii si risca sa ramana acolo iar dupa moarte sa treaca gardul unde e plansul si scrisnirea dintilor. Mai mult inca, acest risc apartine in egala masura si celor sporiti duhovniceste, pentru care ispitele sunt corespunzator mai mari si mai perfide. Dracul nu lupta cu mine in aceeasi msura in care lupta cu un cuvios de pe Athos, de pilda. Cu mine e distreaza, mai trage o pipa, mai rasfoieste ziarul, mai arunca un ochi asa cum gospodina care croseteaza mai trage cu ochiul la friptura care se rumeneste singura in cuptorul cu microunde.

Teoria oglindirii nu are legatura cu ce am scris eu. Daca am folosit cuvantul oglinda si am scris o propozitie apelind la metafora oglindirii, asta nu inseamna ca m-am subordonat si am dezvoltat un curent de gandire strain de ortodoxie. Nu ma intereseaza practicile si teoriile pagane, nici oculte, nici ezoterice etc. Vad ca voi cunoasteti multe din astea si le scrieti pe labartatelea. Profitati de ocazie ca sa va etalati cunostintele bolnavicioase. Treaba voastra!
Pentru ochiul si inima buna, duhul, intelesul cuvintelor mele se vedea limpede din context. Si nu am facut nimic altceva decat sa dezvolt o particularizare, un exemplu, pe marginea cuvantului P.S. Episcop, pe textul pus voua sub ochi. Dar nu-l ingaduiti pe Episcop, nu va place cum v-o tranteste Omul lui Hristos. Treaba voastra, doar luati-va labele de pe mine, dezvoltati interpretativitatea deliranta pe alte meleaguri!
Dar cine decupeaza fire de par din corpul uman si apoi striga ca parul nu alearga, nu vorbeste, nu canta, are desigur dreptate. Dar v-am spus eu voua contrariul?
E greu sa comunici un inteles care reclama o diversitate de actiuni psihice in flux continuu, unuia care se pricepe sa faca doar analiza apoi sa delireze pornind de la un element extras. Fata de delir, tot respectul! Eu unul ma tin la distanta, pana trece parjolul.

In Dragobete, ca si in alte sarbatori care abia mai amintesc de originea lor categoric crestin ortodoxa, datorita balariilor intunericului care au crescut intre timp peste samanta florilor, licaresc elemente de viata intru Hristos. Cine are ochi de vazut sa vada! Cui ii place sa vada doar ce e prost si sa afirme, generalizind abuziv si bucuros de ocazie, ca totul este prost, sa-i fie de bine!

Lumea asta considerata rea de tot ereticul si, inca mai mult, Insasi Biserica spasmodica a lui Hristos, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii, lumea si Biserica asadar: sunt creatia lui Dumnezeu care a ingaduit si ingaduie sa aiba loc tot felul de caderi si abateri.
Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta.
Unii dintre noi avem insa tendinta sa negam asta si, facind pe noi de frica in pantalonasii scurti, ne complacem in iluzia vazutului invers. Otravim cu gandirea negativa firele de iarba verde, minimalizam razele preadelicate ale Soarelui... Preamarim rautatea si moartea. Alungam Taina.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru a vedea cum trebuie vazut! Pe toti laolalta si pe fiecare in parte! AMIN+

[anna21]

În prealabil postat de ioan cezar

Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta. [/b]
Unii dintre noi avem insa tendinta sa negam asta si, facind pe noi de frica in pantalonasii scurti, ne complacem in iluzia vazutului invers. Otravim cu gandirea negativa firele de iarba verde, minimalizam razele preadelicate ale Soarelui... Preamarim rautatea si moartea. Alungam Taina.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru a vedea cum trebuie vazut! Pe toti laolalta si pe fiecare in parte! AMIN+

Sa-mifie cu iertare, dar eu nu pot lasa fara replica partea subliniata.


SFINTII NU SUNT DIN ACEASTA LUME.

Nu s-a sfintit nimeni pentru ca traieste in lume, ci dimpotriva, tocmai prin RENUNTARE la lume.

Asa cum Iisus Hristos a spus despre sine ca NU este din lumea aceasta ("Si El le zicea: Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta."; "imparatia Mea nu este din lumea aceasta" etc..)
De aceea si cei care-L urmeaza trebuie sa se desprinda de aceasta lume care este sub stapanirea celui rau! (nu mai caut citat, dar la nevoie pot aduce.. sunt destule locuri in Scripturi).

Cei sfinti sunt alesi de Hristos din lume, dar nu mai apartin lumii, care nu-i recunoaste:
"Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste."

etc, etc..

Sfintii, desi traiesc in lume, nu sunt deloc din lume (ca sa putem deduce din aceasta ca lumea ar fi buna sau sfintitoare in sine), dimpotriva, au murit pentru lumea, au lepadat toate cele lumesti, cautand numai Imparatia lui Dumnezeu.

PS. Si te rog nu te mai da lovit cand primesti o replica (gen: "doar luati-va labele de pe mine") pentru ca este o atitudine foarte foarte nedemna pentru un barbat sa victimizeze atat.
Incearca sa faci distinctie intre mesaj si persoana.
Deocamdata tu esti singurul care raspunzi cu argumente ad hominem! Restul incearca sa se raporteze la subiectul in discutie.

În prealabil postat de anna21

Sa-mifie cu iertare, dar eu nu pot lasa fara replica partea subliniata.


SFINTII NU SUNT DIN ACEASTA LUME.

Nu s-a sfintit nimeni pentru ca traieste in lume, ci dimpotriva, tocmai prin RENUNTARE la lume.

Asa cum Iisus Hristos a spus despre sine ca NU este din lumea aceasta ("Si El le zicea: Voi sunteti din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteti din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta."; "imparatia Mea nu este din lumea aceasta" etc..)
De aceea si cei care-L urmeaza trebuie sa se desprinda de aceasta lume care este sub stapanirea celui rau! (nu mai caut citat, dar la nevoie pot aduce.. sunt destule locuri in Scripturi).

Cei sfinti sunt alesi de Hristos din lume, dar nu mai apartin lumii, care nu-i recunoaste:
"Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste."

etc, etc..

Sfintii, desi traiesc in lume, nu sunt deloc din lume (ca sa putem deduce din aceasta ca lumea ar fi buna sau sfintitoare in sine), dimpotriva, au murit pentru lumea, au lepadat toate cele lumesti, cautand numai Imparatia lui Dumnezeu.

PS. Si te rog nu te mai da lovit cand primesti o replica (gen: "doar luati-va labele de pe mine") pentru ca este o atitudine foarte foarte nedemna pentru un barbat sa victimizeze atat.
Incearca sa faci distinctie intre mesaj si persoana.
Deocamdata tu esti singurul care raspunzi cu argumente ad hominem! Restul incearca sa se raporteze la subiectul in discutie.

Bine sora, bine, bine... Fie cum voiesti. Domnul sa ne lumineze!
Prin nu stiu ce miracol am simtit chiar azi ca nu mai sunt suparat pe dumneavostra.
Asa ca, iarta-ma surioara! Vad bine ca ai suflet bun, mai bun decat al meu si imi pare rau ca nu m-am priceput sa iti raspund mai cu folos.
Sunt doar un amarat de pacatos inaintea lui Dumnezeu.
Te rog din sufletul meu cazut: Iarta-ma!
Dumnezeu sa va binecuvinteze, sora mea intru Hristos Domnul! AMIN+

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioan cezar

Lumea asta considerata rea de tot ereticul si, inca mai mult, Insasi Biserica spasmodica a lui Hristos, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii, lumea si Biserica asadar: sunt creatia lui Dumnezeu care a ingaduit si ingaduie sa aiba loc tot felul de caderi si abateri.
Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta.
Unii dintre noi avem insa tendinta sa negam asta si, facind pe noi de frica in pantalonasii scurti, ne complacem in iluzia vazutului invers. Otravim cu gandirea negativa firele de iarba verde, minimalizam razele preadelicate ale Soarelui... Preamarim rautatea si moartea. Alungam Taina.
Dumnezeu sa ne lumineze pentru a vedea cum trebuie vazut! Pe toti laolalta si pe fiecare in parte! AMIN+

Indrasnesc sa spun citeva cuvinte despre aceasta parere .
Deie Domnul sa fi inteles eu bine ceea ce emitentul a dorit sa si spuna si sa nu fac cumva vreo confuzie .
Adaug ca nu fac acest comentariu din dorinta de vreo polemica si nici ca sa ma laud , caci vorba aurolacului cel intrat in biserica in timpul sfintei liturghii si care a stat cu privirea si cu mina ridicata spre Pantocrator cele 10 minute :,,...nu voiesc sa ma laud , ca si asa nu este mai nimic de capul meu ".
Deci :

Atit ereticul dar si marturisitorul drept considera lumea aceasta dupa puterea de patrundere si intelegere pe care i-a dat-o Dumnezeu . Dar este adevarat ca in spatele acestei milostenii divine exista de fiecare data cererea sau lipsa de cerere catre El de a ne lumina mintile, intelegerile, gindurile si judecatile ... staruinta in aceasta cerere si nevointa zilnica proprie de cetit leteratura duhovniceasca zilnic cite putin .
Daca nu avem cetanii bune si multisoare nu prea este recomandat sa emitem pareri . Desigur, avem dreptul sa emitem ce voim noi, fiecare , dar la fiecare prostioara scapata s-ar putea sa fim nevoiti sa suportam oprobiul celor care sint mai sirguinciosi ca noi . Si cu siguranta ca de fiecare data se va gasi cite cineva , care cu dreapta socoteala va face aceasta .

Biserica , scrisa cu majuscula , se refera la institutia divinoumana , si nu umanodivina ( in aparenta poate parea ca nu conteaza cum ne exprimam ca tot aia este !) care nici pe departe nu are asemenea insusiri enumerate in post :
,,Insasi Biserica spasmodica a lui Hristos, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii, lumea si Biserica asadar: sunt creatia lui Dumnezeu care a ingaduit si ingaduie sa aiba loc tot felul de caderi si abateri. .

Biserica este imaculata, negresita , neintinata, fara nici o contradictie in ea , fara viclenie si fara nici o oroare, cea in care este vesnic prezent Hristos in chip vazut si al carui insasi cap este (Sfintele si dumnezeiestile taine) si care cu certitudine ii da aceste calitati . Cea in care Duhul Sfint este in plenitudinea lucrarii (sfintind Sf. Taine si transformindu-le) si a prezentei sale !
Sa nu uitam asta nici o data , caci daca uitam , atunci credinta noastra nu mai este in Adevar ci in ceea ce s-a enumerat NEGATIV in postarea la care ma refer.
Dar trebuie sa avem grija sa nu confundam nici o data Biserica cu ierarhia, care intotdeauna a fost si va fi (datorita conditiei intrinseci strict umane)cu pacate, cu racile, cu neajunsuri si cu cite cine mai stie ce lucruri .
Tot timpul au existat ierarhi si preoti si slujitori de toate gradele fie apostati, fie eretici, fie lapsi, fie desfrinati, fie corupti , fie ocultisti, etc. Dar asta nu insemneaza ca este insasi Biserica astfel .
Nu uitati , dar nu uitati cu certitudine fratilor , cuvintele Mintuitorului spuse lui Petru ca un preambul : ,,.... tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea "
Si cum era Petru ? Si marturisirea lui cum a fost ? Si viata lui insasi cum a fost ? Era asa cum se enumera in postul respectiv ? Nici pe departe !
Si mai departe , la Inaltarea Domnului , ce le-a poruncit apostolilor sa faca ? Cumva ceea ce fac ei , unii este adevarat, astazi ?
Dar la Rusalii , cum a fost infiintata , in chip vazut, Biserica si cum a fost intarita ? Daca nu prin venirea insasi a Duhului Sfint ?
Vi se pare ca Duhul Sfint si insasi Hristos locuiesc in locuri dupa cum le-ati apreciat in postare : ,, cu toate contrariiile si ororile ei ascunse sub pres din frica si viclenie sau dezvaluite cu nerusinare in ochii lumii..."

Deci bine si frumos ne este noua sa cautam, daca putem, sa intelegem lucrurile asa cum trebuie , cum sunt ele marturisite drept de catre stilpii Bisericii , iar daca nu, sa nu ne fie noua sminteala a ne apuaca sa tilcuim ceea ce nu suntem in stare , caci aceasta nu ne va fi spre cinstea de a marturisi vreun adevar ascuns pina in prezent , ci spre osinda noastra .
Si daca in legatura cu osinda noastra ne poate durea pe la vreu cot pe undeva , cu posibilitatea de a mai amagii si pe altii cu asemenea idei va trebuii sa fim si mai atenti , deoarece este mult mai grav/delicat decit numai cu caderea noastra .

,,Lumea aceasta e buna, e harazita fericirii si mantuirii. Inlauntrul ei respira Duhul Sfant, inlauntrul ei cresc sfintii, ca intotdeauna. Aici, sub soare si cer, intre oameni si probleme omenesti, printre boli si necazuri, intre dezbinari felurite, sub tot felul de silnicii si de apasari, de victorii momentane sau mai indelungate ale intunericului, aici are loc procesul de devenire intru Fiinta.

Reluind acest pasaj trebuie sa accentuez de la inceput ca daca ati fi stiut , sau macar v-ar fi dus Duhul si dragostea , sa recititi rugaciunea arhiereasca a Mintuitorului din Gradina Ghetsimani , mai inainte de prindere, ati fi vazut printre altele ca insusi Hristos nu se roaga pt. aceasta lume ci doar pt. cei ce i-au fost incredintati .
Puneti-va va rog un mare semn de intrebare : dar de ce asa ?
Si va explicat anna21 cum este cu lumea aceasta si cu sfintii care spuneti ca este din ea .
Eu am sa adaug altceva :
Lumea aceasta nu este buna iar scopul ei nu este hedonismul ... nici pe departe ! Este adevarat ca este harazita mintuirii, ca timp si loc, dar nu fericirii .
Haideti va rog sa luam lucrurile de la inceput : Dumnezeu a zidit omul pt. Rai si nu pt. lumea aceasta (si vom vorbi si despre lumea aceasta ) . Si asa cum a fost toata creatia lui Dumnezeu, adica perfecta si buna si nimic nu-i lipsea, tot asa l-a zidit si pe om , pur, perfect si in deplina stare de curatie (fara polutii nocturne, fara ciclu menstrual , fara impreunare sexuala intre ei , fara lehuzie, necunoscator de pacat ,s.a.m.d.). Omul insa a cazut , prin voie proprie, din aceasta stare , motiv pt. care Raiul nu-l mai putea suporta deaorece devenise impur, intinat si nu-si mai avea locul acolo .
A fost imbracat in piele si oase ( a se vedea vedenia lui Iezechiel citita si la Prohodul Domnului , catre sfirsit) adica diferit de cum era trupul lui spiritual initial si astfel alungat din Rai in lumea aceasta , care il putea suporta asa cazut cum era el. A fost blestemat sa se chinuie in aceasta lume ca sa-si cistige existenta (diferit de cum isi cistiga existenta in rai unde avea un trup spiritual , adica trupul lui Hristos de dupa inviere , cu care a iesit din mormint fara sa dea piatra laoparte si cu care a intrat prin usile incuiate la apostoli) , apoi i s-a dat un nou mod de inmultire , prin impreunare sexuala, si in chinurile facerii sa se osteneasca , dupa care deci au fost aruncati pe pamint .
Deci in mod clar, scopul acestei lumi nu este HEDONIST, nu este de fericire . Nu ! Ci din contra , de chinuire , sau asa cum spune la tot pasul Biserica : de jertfa ! Ducind aceasta viata de jerfa el, omul , trebuie sa-si lucreze mintuirea pt. a se putea reintoarce in Rai, de und e a fost alungat . Daca nu se chinuie sa se mintuiasca , nici dupa adormire nu se va mai intoarce in Rai .
Mai stim despre aceasta viata cum este chiar de la Hristos : ingusta este calea mintuirii si larga cea a pierzarii ! La acestea se adauga toate celelalte pericope evanghelice pe care le auzim in timpul anului si care propovaduieste nevoia unei vieti jertfelnice pt. a ne putea mintui .

*************** va urma***********************

[zaharia_2009]

Asemenea pareri ca ale dvs. au f. multi tineri dar culmea , si batrini , care crezind ca viata aceasta trebuie sa fie una de fericire sunt nevoiti sa suporte socuri mari cind Dumnezeu le rinduieste cu totul si cu totul altceva doar, doar ca sa ii ajute sa se mintuiasca . Caci pierderea mintuirii este un lucru exceptional de rau . Ruperea de Dumnezeu este cea mai mare grozavie !
Trairea hedonismului, chiar si in doze sau pretentii modeste , privitor la aceasta lume , sminteste omul si il departeaza de Hristos fara a prinde chiar de veste !
Bucuria lumii acesteia , caci exista si bucurie bine inteles, este doar in ,,Raiul pe pamint " pe care l-am descris in postul meu anterior , si in trairea permanenta in Hristos . Fara Hristos trait in chip real , si nu dupa parerile noastre elitiste, intelectuale, viata este desnadajduitoare !

Am sa mai scurtez din comentariu , ca sa nu va amarasc !

Duhul Sfint este prezent in aceasta lume , da, desigur dar el nu este peste tot . Vorba lui Glykys : ia vezi la gheronul Cleopa ce zice : sa nu credeti ca Hristos (si cu atit mai mult DS) este in orice ragalie si palamida si bozie puturoasa ! Decit daca se pocaieste macar citusi de putin . Desi , de multe ori , exact acolo unde s-a invederat pacatul,acolo se arata si Dumnezeu tocmai pt. slava Sa si pt. a se arata continuu ca exista cu adevarat .
Desigur ca deplinatatea DS. este in sfinta Biserica.
Dar sa nu confundam cunostinta si vedera lui Dumnezeu despre existenta tuturor lucrurilor cu omniprezenta lui .

Procesul de devenire intru Fiinta (nu am inteles de ce l-ati scris cu majuscula ca daca va referiti la Hristos cred ca sunteti cu atit mai mult in greseala impardonabila) nu este traind in aceasta viata , ci traind intru Hristos , adica ducind viata in Dreptate si Adevar . In aceasta lume toti suntem haraziti sa traim dar sufera transformarea intru Fiinta doar cei care se rup de lumea aceasta (dar raminind in interiorul ei !) si incep sa traiasca in Hristos !
Nu va amintiti cuvintele Mintuitorului cind le spunea apostolilor ca ei nu mai sunt din aceasta lume si ca ei au fost alesi (alesi nu ca predestinatie a mintuirii, ca pe aceea si-o lucreaza fiecare indiferent und e traieste ! Ci ales ca sa poata cunoaste Adevarul si sa traiasca in El ) ? Pai dvs. cum intelegi asta ?

Ma repet a nu stiu cita oara : "...ce folos, ce folos, viata fara de Hristos !"