intrebare pentru filocalicii forumului

În prealabil postat de VladCat

Parintii spun sa iti amintesti pacatele dar aceast lucru presupune multe imagini(chipuri de persoane, locuri etc.) care imprastie gandirea si pot chiar sa reactiveze patimi (manie, slava desarta etc.). Care e solutia pentru a asculta sfatul parintilor dar a te feri totusi de imagini vatamatoare ?

Draga Vlad,
intrucat Admin-ul nu a dat curs deocamdata cererii mele pentru delogare (nadajduiesc, insa, sa o faca grabnic - si va rog inca o data cu acest prilej, domnule administrator, sa ma delogati, in temeiul motivelor invocate de mine cu prilejul reportarii mesajului) folosesc prilejul sa iti scriu cateva cuvinte.
Am crezut de la bun inceput ca te framanta o problema reala, care tine strict de practica rugaciunii. Ai nevoie pentru practica de un ajutor, de o vorba, o opinie din partea unui practicant: asa am inteles de la tine, de la bun inceput.
Ca urmare, desi nu sunt decat un practicant oarecare al rugaciunii, ca tot crestinul, am impartasit din experienta mea personala, pe doua planuri corelate intre ele. Poti revedea acum prima mea postare, in care iti raspundeam deja la framantarea ta.
Precizez insa ca tu ai ridicat o problema care e treaba de duhovnic.
Cauta-l!
Eu asa am facut, si, multumesc lui Dumnezeu, am experimentat un periplu de mare, mare folos. Mai rar vei gasi preot mirean care sa aiba lucrarea, dar eu am gasit, chiar mai multi! Cauta, asadar, cauta!
Vei intalni din pacate multi care te vor descuraja in cautarea ta. Iti vor aduce mii de argumente impotriva (cum se vede si aici pe topicul de fata). Nu descuraja! Chemarea ta la rugaciune nu e nici de la tine, nici de la parintii tai dupa sange, nici macar de la duhovnic: ea este numai de la Tatal (care te trage) prin Hristos si prin Duhul Sfant. Primeste, asadar, chemarea Domnului, frate!
Invidia sau/si ignoranta confratilor sa nu te descurajeze nici ea. Unul a primit un talant, altul cinci, altul zece... Iar Cain inca il omoara pe Abel, iar Cain suntem in primul rand noi, frate, noi insine, eu mai intai... Fii asadar, precat poti, intelegator cu ei... E greu, dar fa-o ca jertfa pentru Hristos Care te-a miluit cu chemarea rugaciunii; fa-o pe cat poti in duh umilit... (Cat timp eu am facut asa, a fost bine. Rau a fost insa atunci cand, intr-un context general dificil al vietii mele, carind dupa mine pacate si dispozitii pacatoase, m-am luat la harta cu oameni care merita mai degraba multa compasiune, nicidecum cearta...)
Acum iata fondul problemei! Frate, mai intai afla "cheia" cheilor: practica insasi a rugaciunii te invata ce e de facut. Asadar, inainte de toate, tine-te cu constanta de practica. Eu am practicat, asa nevrednic si lipsit de curatenie (de unde sa vina aceasta, daca nu ne rugam?), vreme de cateva luni, in 3-4 sedinte zilnice, aproximativ 100 de "Doamne, Iisuse...", precedat de rugaciunile incepatoare si urmat de rugaciuni de multumire, adeseori cu plans. Apoi a crescut cantitatea aproape de la sine; apare repede obisnuinta, daca esti cu adevarat ravnitor, daca simti bucurie si nadejde cand spui PreaSfantul si Preadulcele Nume al Domnului.
Imaginile se estompeaza treptat. Nu trebuie sa faci tu mare lucru. Doar roaga-te! Lasa tehnicile, o vreme... Roaga-te cat mai mult, pana simti ca duhul tau chiar s-a "saturat", si-a implinit "pofta" si "setea" (vei simti indeosebi la respiratie, parca ti-au venit "boii" acasa, respiri in voia ta, mai larg, boltit, catifelat, matasos...).
ATENTIE INSA: atmosfera dimprejurul rugaciunii este capitala. (Spuneam pe un alt topic cat rau imi face sa fumez, fie si cu o ora sau doua (uneori noua!)inainte de rugaciune. Similar, dupa rugaciune - lasind deoparte faptul ca nu mai am nevoie sa fumez sau sa fac alte desertaciuni, ci parca tot mai mult tot in rugaciune sau in citirea Scripturilor or a cartilor ziditoare as ramane inca, ori in recitare de psalmi, ori in cantari... - resimti ca pe o mare rana si ca pe un factor de confuzie adinca sa fumezi, sa bei, sa vorbesti urat, sa fii manios etc. Nu se pupa! - repet...
Sfantul Teofan Zavoratul insista mult pe importanta atmosferei dimprejurul rugaciunii. Citeste-i sfaturile practice!
ATENTIE IARASI: fara slujbele in Biserica, fara Spovedanie, fara miluinta (in toate formele), iarasi rugaciunea nu va merge; sau, vei cunoaste (printr-un simt tot mai fin, mai subtire, al cunoasterii de sine, care se dezvolta ca rod al lucrarii rugaciunii) ca te nevoiesti eretic. Gresit. Spre paguba. Principala paguba va fi aici: mandria, inchipuirea de sine, aroganta, sfatosenia etc. Deci, tine-te de Biserica! Fii un om imbisericit, frate, nu autist! (eu unosc cate ceva din ambele ipostaze, de aceea te tot indemn asa)

Ai grija, insa, ce numesti pacat! Ca tot spui de amintirea pacatelor... Vezi sa nu confunzi pacatele persoanle inaintea lui Dumnezeu, cu diverse forme de rani narcisiste de prin cotloanele mandriei... E o confuzie frecventa aceasta. Duce doar la depresie, nu si la induhovnicire. La nebunie, nu la sfintenie. La moarte, nu la Viata.
Vorbeste, iar si iar revin la acest aspect capital, vorbeste cu dohovnicul!: parinte, e acesta pacat ori ba! (Eu asa am procedat si am avut multe surprize, in timp... Vlad, noi nu le stim chiar pe toate... Nu suntem noi duhovnicul fiecaruia...)

Concentrarea pe imaginile care insotesc fapta pacatoasa dilata subiectiv rana sufleteasca. Pacatul devine, ca urma a lui in suflet, mai viu, in loc sa fie tot mai sters... Vezi bine ca Parintii nu recomandau degeaba detasarea de imagini... Pentru a nu trezi serpii, de-asta spuneau ce spuneau sfintii... Vei rade, iar unii poate se vor mania iarasi, in ignoranta lor, dar asta e o treaba elementara de psihologie (focalizarea atentiei pe un "obiect" sufletesc da impresia de marire si de crestere a intensitatii trairii; stomatologii stiu asta si ne tin de vorba; valabil si pentru tendintele obsesionale - practicati distragerea, cautati alternative interesante / pe de alta parte, noi stocam multa energie in imagini, iar cand energia e din categoria pervertita prin pacat, se elibereaza corespunzator o energie negativa! - lasati-o deci acolo in cutia ei, o va distruge harul, "foc mistuitor", nu noi cu mintea noastra limitata!!!). Cu atat mai mult sfintii stiu bine ce spun, fara nici o indoiala.
PARANTEZA: Veti spune poate ca aici la rugaciune nu e psihologie: oameni buni, pana cand nu ne rapeste Duhul Sfant, dati-va seama: totul e SI psihologie. (E si corp, e si psihe e si pneuma. Toata fiinta omului lucreaza. Nu putem neglija un compartiment, deoarece stanjeneste rugaciunea, o impiedica.) Poate ca este psihe (intr-o anumita masura) chiar si atunci la rapire, in vreo proportie, altminteri sfintii ar uita ce au trait, ar pieri totul din mintea lor. Dar asta cu adevarat eu nu cunosc (dupa cum, pe de alta parte si comentariile sfintilor ati sesizat ca se opresc intotdeauna aici). Deci e dupa cuviinta sa inchei aici paranteza.

Tot ce ti-am spus e valabil la orice rugaciune, cu atat mai mult la Rugaciunea lui Iisus.
Nu te indulci cu imaginile pacatului!
Nu pacatui din nou, de data asta in minte!
Cand imaginea nu vrea si nu vrea sa scada, nu forta! Nu dam cu bata in Dumnezeu, frate... Ci rugam cu umilinta... Fa o pauza, daca nu merge si nu merge, indeletniceste-te cu ceva lejer, asculta muzica duhovniceasca (poate fi chiar si un cantecel de legan, daca te mangaie, te linisteste...), citeste putin dintr-o carte ziditoare care iti misca tie in mod personal inima... Apoi intoarce-te la rugaciune! Staruieste! Imparatia se ia cu asalt, adica prin insistenta (mai ceva decat la fete...:)) Vei izbandi, prin harul Domnului. Vei izbandi.
Ultimul cuvant: tine-te cat mai des la Spovedanie! Daca se poate zilnic, apai... te-a fericit Dumnezeu! Daca nu, roaga-te, roaga-te, roaga-te! Negresit vei avea rezultate. Cu mult mai mari ca mine, intrucat tu esti mai tanar si mai ravnitor.
Domnul sa te calauzeasca, frate! Sa ma ierti pentru toate necazurile pe care eu cu boala mea ti le-am pricinuit. Domnul fie laudat! Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

P.S. Ca intarire pentru tine, frate, cu mult peste cuvantul meu, aceasta dumnezeiasca predica: http://www.youtube.com/watch?v=Jwcdr...eature=related

În prealabil postat de ioan cezar

Acum iata fondul problemei! Frate, mai intai afla "cheia" cheilor: practica insasi a rugaciunii te invata ce e de facut.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Frate, din cate am trait si am mai si citit: se poate intampla ca imaginea sa se tina de tine ca musca. O dai cu mana (eu am dat-o uneori cu coada, precum vaca, boul sau calul..., am dat si din cap, fornaind, am dat din toate de-mi venea sa dau cu insusi capul de pereti!) si, nesuferita faptura a Domnului, vine iar, draga de ea, vine cu piciorusele ei murdare, pline de toti microbii (aici microbi sufletesti, duhovnicesti chiar)... Si tot asa...
Ingaduie-o, frate, ingaduie-o... Nu-i vorbi! ca totusi imaginea suparatoare nu e musca, asadar nu te atasa, nu ii da in nici un caz din atentia ta (dracul asta vrea! sa-l hranesti! Nota Bene!) dar nu te impotrivi ei cu rautate, cu dintii stransi. Nu cu incrincenare! NU, NU, NU! Nici oamenilor care te muncesc, nici propriilor lipsuri, nici stapanirii lumii acesteia, nimanui!... Ci, tu, o frate intru Hristos, vezi-ti de sfanta Cale a rugaciunii... Catara-te-n munte! - ca o capra neagra, usor, usurel, sprintenel... Roaga pe Domnul sa te urce... Roaga-L, plangi... Lasa-te dus!... Doar lasa-L sa te suie El! O, Doamne, Doamne... Mare esti Doamne! Mare si de nespus e Mila Ta, Dumnezeul nostru Care Te-ai lasat rastignit pentru mantuirea noastra!
Ingaduie musca imaginii, frate: Ea e tocila ta! Ghimpele pus acolo pentru indreptarea ta, intru sporire! (Aminteste-ti de cuvintele Apostolului! Iar Ioan Hrisostom a avut si el ulcerul lui s.a.m.d.)
Aminteste-ti cum plangea Sfantul Siluan... si ce i-a raspuns Domnul...
Face parte din noi aceasta! Face parte din noi toti, dar nu e dat fiecaruia sa experimenteze personal... sa constientizeze, adica, asa precum senzatia luminii sau gustul acru al lamaii, cata vreme nu cauta asta, ci se tine tare de cerbice...
O, as voi sa iti vorbesc acum in versuri, frate, ca sa ma pot exprima din preaplin... ori poate ti-as canta ceva... da, mai degraba...
Sunt silit insa de imprejurarea ca nu suntem fata catre fata, sa scriu aici. Bat si eu, ca un intemnitat in peretele intregii temnite, cu oasele mele ascutite ca un cui, bat Morse... De nu m-ar intrerupe gardienii, bietii...

Vine uneori violent imaginea (dracul nu bate la usa! e nesimtit), alteori bland, invaluitor... Se strecoara ca sarpele, pe nesimtite, te trezesti cu ea in focarul constiintei clare... Nu-i asa?...
Nesuferite ne sunt noua impotrivirile, ghimpii, tepii.... Si toate catusele. (Iar Domnul si sfintii Lui le-au purtat pentru noi, cu smerenie...)

Se poate intampla sa simti ca lupta-i la cutite. Iute, foarte. Gest cu gest, zvac langa zvac, teribil... E, la-nceput, uluitor... Te pune la pamant. PENTRU CA ACOLO NE SI ESTE LOCUL! frate... intelege asta, frate...
Doar tine-te de Domnul! Rosteste-i Numele Preasfant neincetat! Pune-te darz la lupta....IN GENUNCHI! Cu cat te pui mai jos, cu atat ii lasi Lui locul de manevra. Ii deschizi de fapt usa, pe dinlauntru, adica deschizi usita sufletului tau, usita noastra minuscula catre Usa Milostivirii... (frate, cand usita sufletului tau se va deschide, prin Mila Domnului, catre Usa, sa nu te miri cu nesfarsita groaza, ajunge sa o faci cu sfant cutremur: vei fi doar o prezenta! Atat de mic, de uimit, incat vei sti un singur lucru, pe care vei voi sa-l canti: sunt! sunt!sunt! dar nu te pierde cu firea, frate, tu doar fii! Doar fii, in intalnirea sfanta, fii!) Care Usa este Insusi El, frate... Sfanta Usa catre Tatal, catre Acasa iarasi, pentru noi!
Vei vedea minune mare! Domnul e foc mistuitor! Nici clipita nu vei trai si totul se rezolva...puf! Doar pune-te pe burta! Plangi! Fa-te mic de tot! Fii doar un punct, si acela de noroi, in harta lumii tale! Aceasta este depasirea mandriei personale si, implicit, a lumii noastre-intregi. Aceasta noua daruit-a Domnul, cu Sange Sfant, de voiesti sa intelegi. Fie tie dupa voia ta!
Asta-i tot.
Ce vei primi in schimb... multumeste Domnului cu bratele sus, catre Cer!... AMIN+

Daniel_7, va rog sa ma iertati pentru toate cuvintele aspre pe care vi le-am adresat.
In genunchi va rog sa ma iertati. M-am grabit. Iuteala... Ma iertati. Am pacatuit inaintea lui Dumnezeu si inaintea voastra am gresit. Va rog, iertati-ma! Sunt doar un biet om pacatos. Iertati, pentru Hristos Domnul, iertati!

Adineauri, catre mine, Tudor:
- Tata, asa e ca a cunoaste e... ceva .. cum sa zic... (face cu degetele si inchide usor pleoapa)... fooooarte fin?...
- Asa cred, asa cred si eu, fiule. Intr-adevar.
- Atunci ce sunt toate tipetele si urletele si zgomotele astea catre Dumnezeu (a venit de la o slujba...din acelea tipate, in care unii ne simtim mai degraba goniti, decat chemati)...?
- Rugaciuni, Tudor... cautari... nazuinte... trepte ingaduite de Domnul.
Asta sunt toate! Asta sunt.
Astia suntem noi. Deocamdata.
Tu fii mai bun, prin Mila Domnului, copile! Fii mai bun! Iubeste, fii mai bun ca noi! AMIN+

[ucenic]

În prealabil postat de ioan cezar

Tu fii mai bun, prin Mila Domnului, copile! Fii mai bun! Iubeste, fii mai bun ca noi! AMIN+

"Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei." (Mat.19:14)

Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze copilasul, pe dumneavoastra si intreaga familie. Belsug de pace si de sanatate. Fiti binecuvantati!

[anita]

În prealabil postat de ioan cezar

Vine uneori violent imaginea (dracul nu bate la usa! e nesimtit), alteori bland, invaluitor... Se strecoara ca sarpele, pe nesimtite, te trezesti cu ea in focarul constiintei clare... Nu-i asa?...
Nesuferite ne sunt noua impotrivirile, ghimpii, tepii.... Si toate catusele. (Iar Domnul si sfintii Lui le-au purtat pentru noi, cu smerenie...)

Domnule Cezar ,ma intereseaza ce indrumari ati cerut sau vi s-au dat de catre preot in momentul cand ati inceput sa va rugati ?
Unde v-ati poticnit?
Imaginile sau gandurile care vin in timpul rugaciunii pot fi un rezultat al grijilor lumesti sau prea putina iubire de Dumnezeu.
Normal ca cel rau intervine ,fiind un dusman declarat al mantuirii noastre.

[Isihast]

Ma iertati, daca s-a mai spus, dar nu am putut citi intreg thread-ul.

Cum sa ne amintim de pacate si in acelasi timp sa evitam amintirea lor pacatoasa, sau as nuanta -- cum sa nu reactionam in mod pacatos la amintirea de pacate?

In primul rand, numai Dumnezeu prin Harul lui ne poate ajuta, ca intotdeauna; adica sa nu ne bazam pe puterile proprii si sa credem ca e de ajuns sa aplicam noi insine o tactica. Tactica o aplicam, dar daca nu ne unim cu Dumnezeu in Rugaciune si nu asteptam ca Mila Lui sa lucreze, si nu intelegem ca de fapt El lucreaza totul, ne putem invarti in cerc mult timp, pentru ca nu avem noi putere si pricepere mai mare decat demonii.

Strict razpunzand, ne amintim de pacate (din nou, atunci cand voieste Dumnezeu), dar un prim lucru ar fi sa incercam sa aflam de unde vine gandul. Daca e de la draci, acestia iti aduc aminte intotdeauna ca se te duca in deznadejde; deci nu primi lupta, nu te lasa osandit de ei oricat de credibili ar fi in acuzele lor. Daca e de la tine gandul, atunci straduieste-te sa nu te osandesti tu insuti (care si asta e un pacat) sau sa lasi pe draci sa intre peste tine din pricina ca te-ai osandit, dar nici sa te mandresti ca te-ai pocait. Fa si atat. Dar, in general sunt de evitat toate gandurile, si de preferat sa inaintam pe calea Rugaciunii si sa ne eliberam de draci si de noi insine, si sa primim cugeteri Sfinte de la Duhul Sfant Insusi, care nici nu se pot descrie. Asta sa fie tinta, sa nu zabovim prea mult asupra gandurilor/ratiunii! (desi tot Dumnezeu le gateste si pe astea, ele nu sunt totusi desavarsite, nu sunt Lucrarea Lui in Ea Insasi)