Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ce ciudat sună fraza aceasta! Dacă aş fi spus-o eu, era catalogată drept "tâmpenie". Cum adică, dacă dragostea lui Dumnezeu este eternă, înseamnă că şi pedeapsa Lui e eternă? Adică lacrimile, suferinţele şi scrâşnitul dinţilor se va perpetua în eternitate, deşi Dumnezeu a promis că vor înceta? Dar... această întrebare nici nu necesită un răspuns... să revenim la topic.

Vezi aici ce spun cîţiva dintre Sfinţii Părinţi despre chinurile Iadului.

Dacă Dumnezeu este Iubire, atunci El nu săvîrşeşte niciodată răul. Păcătoşii sînt şi rămîn răi, deşi Dumnezeu îi iubeşte în continuare chiar şi în Iad. E deja clasică paralela cu lumina soarelui care bucură un ochi sănătos, pe cînd aceeaşi lumină cauzează durere unui ochi bolnav. Înseamnă acest lucru că lumina este rea? Nicidecum.

În prealabil postat de osutafaraunu

Deci dogma "nemuririi sufletului" se bazează pe această gogomănie? Păi asta înseamnă pentru tine că am fost creaţi "după chipul lui Dumnezeu"? Ar însemna că suntem şi atotputernici "după chipul lui Dumnezeu" şi omniprezenţi "după chipul lui Dumnezeu" şi omniscienţi "după chipul lui Dumnezeu"! Îţi dai seama de implicaţiile blasfemiatoare ale acestei declaraţii? A ajuns creatura să se identifice cu Dumnezeu!

Creaţia după Chip presupune printre altele: existenţă, veşnicie, raţiune, libertate, sentimente, capacitate jertfelnică, capacitatea de a crea şi altele. Găseşti în Sfînta Tradiţie explicaţii pentru fiecare, căci Biblia singură nu explică ce înseamnă creaţia după Chip.