Atitudinea ortodoxa fata de oamenii de alte culte religioase

În prealabil postat de Lucian008

A nu. Sunt departe de a fi vreun model. Nu iubesc toti oamenii. Doar ca exemplu meu demonstreaza ca asta e posibil. In cazurile aceste imi iese fara efort. Dar e clar ca ptr a ii iubi pe toti e nevoie de un efort. Dar e posibil chiar daca avem convingeri foarte ferme (stiu ca e pleonasm) sa ii iubim si sa relationam cu cei care nu ne impartasesc aceste convingeri. Poti sa polemizezi cu persoana respectiva in ceea ce priveste invatatura de credinta si in acelasi timp sa ai o relatie normala.

Ma incapatanez sa spun ca asta nu e o relatie normala, e una superficiala, nu poate fi profunda daca acei oameni nu sunt frati de credinta.

[PetruD]

În prealabil postat de TunsDiana

Ma incapatanez sa spun ca asta nu e o relatie normala, e una superficiala, nu poate fi profunda daca acei oameni nu sunt frati de credinta.

Haideti sa fac o marturisire, ca sa stiti mai bine cu cine vorbiti si cine a pornit acest thread. Eu sunt Petru, locuiesc in Galati si sunt in clasa a zecea, si invat la Colegiul National Vasile Alecsandri. Am 16 ani, impliniti chiar ieri, 26 ianuarie.

Printre oamenii la care tin mult am un prieten care invata acum la seminar si este clasa a unsprezecea. Prietenul meu „ateu” de care am pomenit este tot intr-a unsprezecea. Pe ambii ii strang in brate cu mult foc cand ii vad, pentru ca imi sunt dragi. Diferenta e ca atunci cand il strang in brate pe prietenul meu ateu, imi aduc aminte de ratacirea lui si sufletul meu se intristeaza si trimite lui Dumnezeu o scurta rugaciune aproape inconstienta. De asemenea mereu cand ma gandesc la el, ma intristez putin si spun in gand „Doamne, iarta-l!” si oftez scurt.

Asa iubesc eu.

[catalin2]

În prealabil postat de PetruD

Haideti sa fac o marturisire, ca sa stiti mai bine cu cine vorbiti si cine a pornit acest thread. Eu sunt Petru, locuiesc in Galati si sunt in clasa a zecea, si invat la Colegiul National Vasile Alecsandri. Am 16 ani, impliniti chiar ieri, 26 ianuarie.

Printre oamenii la care tin mult am un prieten care invata acum la seminar si este clasa a unsprezecea. Prietenul meu „ateu” de care am pomenit este tot intr-a unsprezecea. Pe ambii ii strang in brate cu mult foc cand ii vad, pentru ca imi sunt dragi. Diferenta e ca atunci cand il strang in brate pe prietenul meu ateu, imi aduc aminte de ratacirea lui si sufletul meu se intristeaza si trimite lui Dumnezeu o scurta rugaciune aproape inconstienta. De asemenea mereu cand ma gandesc la el, ma intristez putin si spun in gand „Doamne, iarta-l!” si oftez scurt.

Asa iubesc eu.

Foarte frumos ce scrii si e foarte bine ce faci. Si sfintilor le pare rau de toti oamenii, dar un incredere in Dumnezeu ca stie El sa aiba grija de toate, iar toti din cei ce merita sa se mantuiasca poarta Dumnezue de grija sa afle adevarul. Citeste povestea cu sutasul Corneliu din Biblie, chiar un inger a venit si i-a spus sa vina in Biserica. Sau ceva mai nou, un budist ateu din SUA care a gasit Biserica Ortodoxa, tot cam asa: https://bisericasecreta.wordpress.co...noaste-numele/
Nu stia prea multe de crestinism, avea repulsie fata de el, a aflat doar
Lumina-Care-nu-este-lumină-Care-îmi-cunoaşte-numele
Vezi cum are grija Dumnezeu de toti, trebuie doar ca ei sa merite si sa il accepte.