Rugaciunea lui Iisus

[tabitha]

wow! am fost si eu curioasa sa vad ce rugaciuni se spun pe aici de sunt atatia vizualizatori online (32!!)... si cand colo, era doar ceva polemica. eu nu prea intru pe sectiunea asta, ca ziceam, eh, ce sa mai fie decat niste alte rugaciuni.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirela.t

wow! am fost si eu curioasa sa vad ce rugaciuni se spun pe aici de sunt atatia vizualizatori online (32!!)... si cand colo, era doar ceva polemica. eu nu prea intru pe sectiunea asta, ca ziceam, eh, ce sa mai fie decat niste alte rugaciuni.

Polemici ? ? ? Pe acest thread in nici un caz ! Chiar mi-au placut discutile dintre Culai si Zaharia , mature si de bun simt !

[tabitha]

mă rog, ideea era că nu sunt rugăciuni. sau poate sunt și nu mi-am dat eu seama?!

sper să nu-mi vii cu replica : "cel ce se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă".

oricum, nu aici. please.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

mă rog, ideea era că nu sunt rugăciuni. sau poate sunt și nu mi-am dat eu seama?!

sper să nu-mi vii cu replica : "cel ce se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă".

oricum, nu aici. please.

"Ce urmarim prin practicarea "Rugaciunii lui Iisus"?

1. Despatimirea, adica izbavirea de patimi: ura, vrajba, invidie,nerabdare, razbunare, betie, lacomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire, vorbire în dsert etc.; acesta este primul stadiu.

2. Al doilea stadiu este despatimirea de imaginiile pacatelor,care persista înca în minte si simturi, de care trebuie sa ne curatim prin staruinta în rugaciune. Si Duhul vine în ajutorul sabiciunii noastre "caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, dar Duhul Însusi mijloceste pentru noi cu suspine de negrait" (Romani 8, 26);Dar sa nu fim ca acei crestini care zic: "Ia sa încerc!", ci sa spunem: "Ia sa încep si sa am continuitate", pentru ca harul Duhului Sfânt te va ajuta si te vei izbavi în aceasta treaptasi de ceea ce se numeste imaginea pacatelor, deoarece în memoria noastra pastam amintirea pacatelor, iar în simtiri înca persista dorintele pacatoase. Dar daca vom starui în rugaciune, harul lui Dumnezeune va ajuta sa ne izbavim de imaginile si de amintirea pacatelor.

3. Al treilea stadiu este îndumnezeirea, când harul lui Dumnezeu ramâne si lucreaza într-o inima curtita de zgura pacatelor, dupa cum spune Sfântul Apostol Pavel: "Sunteti templul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste-ntru voi" (1 Cor. 3, 16) si harul lui Dumnezeu se roaga împreuna cu duhul nostru cu suspine de negrait (Romani 8, 26). În aceasta treapta a rugaciunii vom avea adevarata smerenie, adevarata umilinta, adevarata pocainta si adevarata rugaciune,pentru ca harul lui Dumnezeu salasluieste în noi si ne lumineaza si ne întelepteste.Dar sa nu mâhnim Duhul lui Dumnezeu, ca nu cumva sa se îndeparteze de la noi si sa ramânem în pacatele noastre. Pentru ca duhul cel rau va gasi inima curata si împodobita si se va întoarce în ea cu alte sapte duhuri rele." Din cartea Rugaciunea lui IIsus pentru incepatori - Dialog cu Par. Arhim. Mina Dobzeu

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirela.t

mă rog, ideea era că nu sunt rugăciuni. sau poate sunt și nu mi-am dat eu seama?!

sper să nu-mi vii cu replica : "cel ce se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă".

oricum, nu aici. please.

De ce , oriunde e binevenita rugaciunea , ea nu e limitata in spatiu , in timp . . . !

Când cei trei ucenici L-au văzut pe Domnul schimbat la faţă pe Tabor, Petru, aflat în uimire şi fericire (extaz?), spune: „Doamne, bine ne este să fim aici; dacă vrei, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie“ (Mateii 17, 4). Vroia, cu alte cuvinte, să păstreze pentru totdeauna acel moment, acea stare fericită de a fi în lumina Domnului. Ce altceva mai putea dori? Însă Domnul mergea către jertfa Sa, pe care Petru n-o înţelgea atunci (motiv pentru care încearcă să-L oprească).

Cred că acelaşi lucru se poate întâmpla cu oricine se apropie de lumina dumnezeiască prin practicarea rugăciunii. Există riscul ca, îmbătat de frumuseţea, pacea, desăvârşirea acestei lumini, să nu mai vrei niciodată să o părăseşti, să rămâi pe veci cu ea. Nu vei putea să o păstrezi pe veci, dar te vei strădui mereu şi mereu, toată viaţa, ca să o guşti din nou, măcar pentru câteva clipe ce-ţi vor părea veşnice.
Totuşi, cred că trebuie să şi coborâm de pe Tabor către oameni, cum a făcut şi Domnul. Dacă mila Sa se pogoară peste tine şi El binevoieşte a-ţi lumina inima, venind să locuiască întru tine, trebuie să-L laşi să fie şi lucrător în tine, să se facă voia Lui în tine, să poţi ajunge, cândva, să spui: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.