Canonul

[lore86]

În prealabil postat de fallen

Sunt intru totul de acord, dar de ce sa te lege un preot care nu e duhovnicul tau?

Intradevar, un lucru care care nu sunt de acord. Crestinii se spovedesc la un preot de mir, care in general sunt mai ingaduitori, iar cand ajung la vreo manastire imbunatatita vor sa se spovedeasca la duhovnicul locului. Si de cele mai multe ori se duc cu zambetul pe buze si se intorc legati ptr vreo...7 ani.
Am intalnit un caz de femeie care facuse avorturi, dar le spovedise.Ajunsa la Sihastria..ce se gandeste? ca e bine sa faca o spovedanie din copilarie. Si marturiseste iar pacatele toate, iar preotul o leaga 7 ani. nu a mai apucat sa ii spuna ca a mai marturisit pacatul si a primit canonul, pur si simplu s-a blocat.E extrem de greu sa stai 7 ani fara Sfintele Taine!Groaznic!

de ce zic ca nu sunt de acord? daca traiesti in lume, ia-ti un duhoovnic din lume.Daca intradevar vrei unul mai sporit, ia-ti unul din manastire dar tine-te frate de el.Nu te duci o data in viata si el te leaga ptr nu stiu cati ani. Uneori, oamenii isi iau un jug mai greu decat pot duce, din exces de zel.
Nu e de condamnat preotul, care da un canon greu, el considera ca cei care vor sa se spovedeasca in manastire au ajuns la carne.dar din pacate, cei mai multi abia sunt la lapte.
Ptr un canon potrivit, e important ca duhovnicul sa te cunoasca.
Sa nu credeti ca gresesc duhovnicii care dau canoane. Nici vorba! Gresesc duhovnicii care dau Sfintele taine fara sa dea canon. Greu raspuns se va cere din mana lor!
Dar e bine sa ne acceptam soarta cu smerenie si sa facem ascultare.Repet, excesul poate produce mari vatamari sufletesti.
Eu personal, sunt extrem de slaba.Din cauza asta, niciodata nu voi cere duhovnicului sa imi dea o zi de post negru. Ma duc la spovedanie, cu nadejdea ca Domnul imi va da canon potrivit prin duhovnicul care deja imi cunoste slabiciunile. Nu indraznesc sa ma spovedesc la manastiri cu renume, tocmai din cauza asta.

[glykys]

Bunica mea a tinut in fiecare vineri post negru, de la 30 de ani si pana in ultima zi din viata. De joi seara pana sambata dimineata nu manca si nu bea nimic. Nu am auzit-o sa se planga vreodata ca ii e foame sau rau. Nu stiu bine daca ea singura si-a luat acel canon sau i l-a dat cineva, dar stiu ca s-a intamplat intr-o perioada in care ea a fost in pericol de moarte si ca, multumita acelei jertfe pe care o facea, a primit binecuvantari duhovnicesti. O singura data cand a calcat postul negru, mancand mancare de post, de gura oamenilor (hai, draga, ca nu ai omorat oameni!) si in aceeasi zi, copilul i-a fost accidentat foarte grav si a stat in coma.

Niciodata nu m-am gandit ca daca bunica mea ar fi calcat postul in ultima zi din viata si ar fi luat o pastila, nu ar fi murit. Ar fi fost si un mare semn de necredinta si de neputinta ca, profitand de slabiciunea ei, sa imi fi pus nadejdea intr-o lingura de mancare sau intr-o bulina, mai presus decat in Dumnezeu. Oricum, eu vorbesc ipotetic acum, caci nu mi-am imaginat ca va muri. Astea sunt lucruri mai presus de intelegerea noastra.

A ajutat-o Dumnezeu sa tina, sa nu simta nici durerea, nici foamea. O ajuta Dumnezeu si pe batrana aceea de 86 de ani. Nu e bine sa o scoateti din rosturile ei. Poate ca infranarea si ascultarea ei e mai mare decat dragostea voastra. Daca va simti nevoia acuta, va manca si singura. Nu e bine sa o presati. Ce e cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu. Si apoi, din putina mea experienta cu postul, postesti mai usor atunci cand esti antrenat sa postesti de obicei. O persoana care posteste miercurile si vinerile de peste an poate tine mai usor posturile de peste an decat una care nu posteste de obicei. Face si omul o jertfa, dar si Dumnezeu Il sustine pe masura.



Fallen, Dumnezeu nu are nevoie de postul, de rugaciunea noastra, de faptele sau de mersul nostru la biserica. Noi avem nevoie de toate acestea, noi avem nevoia sa simtim comuniunea cu El. E o legatura intima intre Dumnezeu, credincios si acea jertfa. In general, oamenii tin sa consfinteasca trairile interioare si prin gesturi exterioare. Poate ca strabunica ta a facut jertfa aceea pentru a-si aminti in fiecare zi a vietii ei si in plan concret, nu doar mental, ce bun e Dumnezeu, pentru a nu uita niciodata ce a facut Dumnezeu cu ea. Noi avem doar idei abstracte, ganduri, despre credinta si Dumnezeu, ca e bun, ca ne iubeste, dar le facem tot pe ale noastre, in plan concret. E mare semn de credinta ce a facut bunica ta. Mare.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de lore86

Intradevar, un lucru care care nu sunt de acord. Crestinii se spovedesc la un preot de mir, care in general sunt mai ingaduitori, iar cand ajung la vreo manastire imbunatatita vor sa se spovedeasca la duhovnicul locului. Si de cele mai multe ori se duc cu zambetul pe buze si se intorc legati ptr vreo...7 ani.
Am intalnit un caz de femeie care facuse avorturi, dar le spovedise.Ajunsa la Sihastria..ce se gandeste? ca e bine sa faca o spovedanie din copilarie. Si marturiseste iar pacatele toate, iar preotul o leaga 7 ani. nu a mai apucat sa ii spuna ca a mai marturisit pacatul si a primit canonul, pur si simplu s-a blocat.E extrem de greu sa stai 7 ani fara Sfintele Taine!Groaznic!

de ce zic ca nu sunt de acord? daca traiesti in lume, ia-ti un duhoovnic din lume.Daca intradevar vrei unul mai sporit, ia-ti unul din manastire dar tine-te frate de el.Nu te duci o data in viata si el te leaga ptr nu stiu cati ani. Uneori, oamenii isi iau un jug mai greu decat pot duce, din exces de zel.
Nu e de condamnat preotul, care da un canon greu, el considera ca cei care vor sa se spovedeasca in manastire au ajuns la carne.dar din pacate, cei mai multi abia sunt la lapte.
Ptr un canon potrivit, e important ca duhovnicul sa te cunoasca.
Sa nu credeti ca gresesc duhovnicii care dau canoane. Nici vorba! Gresesc duhovnicii care dau Sfintele taine fara sa dea canon. Greu raspuns se va cere din mana lor!
Dar e bine sa ne acceptam soarta cu smerenie si sa facem ascultare.Repet, excesul poate produce mari vatamari sufletesti.
Eu personal, sunt extrem de slaba.Din cauza asta, niciodata nu voi cere duhovnicului sa imi dea o zi de post negru. Ma duc la spovedanie, cu nadejdea ca Domnul imi va da canon potrivit prin duhovnicul care deja imi cunoste slabiciunile. Nu indraznesc sa ma spovedesc la manastiri cu renume, tocmai din cauza asta.

Este firesc sa avem reactiile spontane ale omului curent , neobisnuit cu ceva anume , caci asa imi pare reactia dvs.
Eu va marturisesc ca stiu persoane care nu au fost impartasite 12 ani sau 9 ani si nu s-a intimplat altceva nimic cu ele decit ca s-au ambitionat/hotarit sa se apropie din ce in ce mai mult de Hristos si sa traiasca din ce in ce mai bine in duh si adevar .
Adevarat este ca este tare greu sa nu te poti uni cu Hristos multa vreme , dar in cazurile stiute de mine lucrarea a fost cu mult folos , nici decum spre deznadajduire . Evident , toata evolutia acestor crestini a depins in cea mai mare parte de duhovnic . Enoriasul doar a marturisit daca voieste sa revina la Hristos , iar de acolo in colo arta duhovnicului a stiu sa ii duca pe fiecare unde a trebuit .
Acest duhovnic la care am vazut cazurile , calugar fiind, avea un obicei pe care mult mai tirziu l-am apreciat : cei care veneau la el hotariti sa il ia de duhovnic stateau 1 an neimpartasiti in mod firesc , dupa care , in functie de greseli se puteau impartasi sau mai asteptau . Pe timpul de 1 an , omul isi aducea aminte lucruri ramase nemarturisite din prima, dintre cele mai variate si bizare , nebanuite ca fiind pacate initial, timp care este mult benefic pt. crestin.
Si pot sa va spun mult mai multe amanunte de arta duhovniceasca despre acesta. De exemplu spovedania unui sot si a sotiei sale care nu se spovedisera nici o data pina atunci (oameni scoliti deosebit si din cel mai mare oras al sudului tarii) a durat intre 8-9 ore .
Avea aceiasi parere ca si gheronul Cleopa despre canoane : ,,... mai , astazi este mai greu , desi nu imposibil, de aplicat canoanele in litera lor , dar in spirit suntem obligati sa le aplicam. Daca faci avorturi multe si dupa canonisirea Sf. Vasile cel Mare ar trebui sa nu te impartasesc 25 de ani nu mai ai decit urmatoarea varianta de urmat : daca marturisesti ca esti iubitor de Hristos , de biserica Sa, si de viata duhovniceasca , ca te vei spovedi de acum in colo regulat si ca vei renunta la pacatele facute , atunci macar jumatate din canon trebuie sa il implinesti ; dar nici decum a 15 sau a 20 parte din el . Dar daca nu te bate gindul sa te indrepti si nu faci toate acestea atunci te canonisesti tu singur cu 25 ani de neimpartasanie . Insa ca sa nu pleci de la mine cu zalog de git , dute la cei care te dezleaga una-doua considerind ca si asa ai facut o fapta mareata doar daca te-ai spovedit !"

Deci , si un ortoped , dupa un accident grav, ca sa iti salveze picioarele iti baga fiare prin ele si chiar iti desfinteaza unele articulatii (adica fixeaza oasele in pozitie imobila , fixa, anulind miscarea in articulatie) numai ca sa traiesti, sa fi viu . Dar nu am auzit pe nimeni ca ar fi refuzat o asemenea varianta si ar fi preferat sa plece din spital gindindu-se ca cumva-cumva va supravietui el .
Ei , in fata unui duhovnic bun cunoscator al meseriei lui de duhovnic , cind este cazul sa iti bage ,,fier prin oase" pt. accidentele duhovnicesti pe care le-ai produs , atunci omul nu mai vrea sa traiasca ci prefera sa plece cu coada intre picioare gindindu-se ca se va descurca el si cu un ,,doctor de suflet" mai rau ... dar la canon nu vrea sa fie ,,batjocorit". Orice , dar asta nu ! Pai ce popa este ala care te desparte de Dumnezeu la nesfirsit , nesocotind lucid ca defapt tu insuti te-ai separata de mult de Hristos insa numai acum ai gasit pe cineva care are curajul sa-ti spuna cit de rau te-ai pozitionat fata de dumnezeire .

Dar acest comportament al credinciosului, mai bun sau mai rau , tine de prezenta unui bun duhovnic in viata omului su tocmai de lipsa acestuia .
Omul , daca ar fi lasat de capul lui , ar fi in stare acum sa desfrineze si miine sa se impartaseasca , ca ce, nu este destul ca si-a recunoscut vina si ca a marturisit-o. Stiti ce a spus Hristos : ,,... nici in puterea lui Dumnezeu nu credeti si nici scripturile nu le cunoasteti " si inca ,,...orb pe orb calauzind , ajung amindoi in groapa " (retineti : amindoi , exact cum spunea si Cleopa : ,, ...mai , cu duhovnicul nevrednic mergi direct in fundul iadului cu el de git cu tot!")


Citeva povesti despre cum sa il adaptam pe Hristos la noi ... si nicidecum invers !

[tabitha]

În prealabil postat de zaharia_2009

Deci , si un ortoped , dupa un accident grav, ca sa iti salveze picioarele iti baga fiare prin ele si chiar iti desfinteaza unele articulatii (adica fixeaza oasele in pozitie imobila , fixa, anulind miscarea in articulatie) numai ca sa traiesti, sa fii viu . Dar nu am auzit pe nimeni ca ar fi refuzat o asemenea varianta si ar fi preferat sa plece din spital gindindu-se ca cumva-cumva va supravietui el .
Ei , in fata unui duhovnic bun cunoscator al meseriei lui de duhovnic , cind este cazul sa iti bage ,,fier prin oase" pt. accidentele duhovnicesti pe care le-ai produs , atunci omul nu mai vrea sa traiasca ci prefera sa plece cu coada intre picioare gindindu-se ca se va descurca el si cu un ,,doctor de suflet" mai rau ... dar la canon nu vrea sa fie ,,batjocorit". Orice , dar asta nu ! Pai ce popa este ala care te desparte de Dumnezeu la nesfirsit , nesocotind lucid ca defapt tu insuti te-ai separata de mult de Hristos insa numai acum ai gasit pe cineva care are curajul sa-ti spuna cit de rau te-ai pozitionat fata de dumnezeire .

Dar acest comportament al credinciosului, mai bun sau mai rau , tine de prezenta unui bun duhovnic in viata omului sau tocmai de lipsa acestuia .

Mi-a placut cum ai scris, mai ales comparatia asta atat de plastica, cu ortopedul. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa fim un pic (mai mult) autodidacti, si sa nu ne multumim niciodata cu ceea ce suntem, duhovniceste vorbind. Pentru ca multi duhovnici mai ales din mediul urban nu prea ne ajuta sa crestem duhovniceste, nu dau canoane. Sau daca dau, nu prea se pot numi canoane, sorry.

[lore86]

Cred ca asta e una dintre cele mai strasnicie ispite. Sa il adaptam pe Hristos la noi. Problema e ca atunci nu mai vb de Hristos, ci de dumnezeul nostru, creat dupa chipul si asemanarea noastra.

Multi intreaba de ce e biserica goala de ortodocsi si pline sunt bisericile sectarilor?
Cred ca tocmai din acest motiv: omul nu mai traieste dupa cum vrea Domnul, ci interpreteaza voia Domnului dupa propriile sale neputinte, creand astfel un cult separat.Randuiala care o prevede BO pare incalcarea a drepturilor unora, facandu-te rob a lui Hristos. Fara a intelege insa ca robia in Hristos te fece liber duhovniceste. Pe cand reversul, intalnit in alte parti, iti ofera o libertate in manifestari, vorbire, fapte(pe motiv Fac ce vreau), fara ca omul sa realizeze ca in felul acesta devine rob trupului, patimilor sale si implicit diavolului.Si asta e cu adevarat robie!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de lore86

Cred ca asta e una dintre cele mai strasnicie ispite. Sa il adaptam pe Hristos la noi. Problema e ca atunci nu mai vb de Hristos, ci de dumnezeul nostru, creat dupa chipul si asemanarea noastra.

Multi intreaba de ce e biserica goala de ortodocsi si pline sunt bisericile sectarilor?
Cred ca tocmai din acest motiv: omul nu mai traieste dupa cum vrea Domnul, ci interpreteaza voia Domnului dupa propriile sale neputinte, creand astfel un cult separat.Randuiala care o prevede BO pare incalcarea a drepturilor unora, facandu-te rob a lui Hristos. Fara a intelege insa ca robia in Hristos te fece liber duhovniceste. Pe cand reversul, intalnit in alte parti, iti ofera o libertate in manifestari, vorbire, fapte(pe motiv Fac ce vreau), fara ca omul sa realizeze ca in felul acesta devine rob trupului, patimilor sale si implicit diavolului.Si asta e cu adevarat robie!

Ceva vreme am crezut ca postul meu ultim va va deranja atit de tare incit veti incerca sa va prezentati ca ,,atinsa" de atac la persoana . Adica ceva asemanator cu atitudinea cea mai frecventa a catolicului EreticTron.
Dar constat ca aveti aceiasi atitudine consecventa de drept marturisitor, cu care ne-ati obisnuit si de la care nu va deziceti , ceea ce va face cinste. Defapt , aceasta atitudine tradeaza o f. buna intelegere a teologiei ortodoxe, lucru destul de rarisor intimplat pe aici , pe forum .

In rest, nu pot sa spun decit ca mai mereu aveti mare dreptate in ceea ce postati.

[fallen]

În prealabil postat de lore86

Intradevar, un lucru care care nu sunt de acord. Crestinii se spovedesc la un preot de mir, care in general sunt mai ingaduitori, iar cand ajung la vreo manastire imbunatatita vor sa se spovedeasca la duhovnicul locului. Si de cele mai multe ori se duc cu zambetul pe buze si se intorc legati ptr vreo...7 ani.
Am intalnit un caz de femeie care facuse avorturi, dar le spovedise.Ajunsa la Sihastria..ce se gandeste? ca e bine sa faca o spovedanie din copilarie. Si marturiseste iar pacatele toate, iar preotul o leaga 7 ani. nu a mai apucat sa ii spuna ca a mai marturisit pacatul si a primit canonul, pur si simplu s-a blocat.E extrem de greu sa stai 7 ani fara Sfintele Taine!Groaznic!

de ce zic ca nu sunt de acord? daca traiesti in lume, ia-ti un duhoovnic din lume.Daca intradevar vrei unul mai sporit, ia-ti unul din manastire dar tine-te frate de el.Nu te duci o data in viata si el te leaga ptr nu stiu cati ani. Uneori, oamenii isi iau un jug mai greu decat pot duce, din exces de zel.
Nu e de condamnat preotul, care da un canon greu, el considera ca cei care vor sa se spovedeasca in manastire au ajuns la carne.dar din pacate, cei mai multi abia sunt la lapte.
Ptr un canon potrivit, e important ca duhovnicul sa te cunoasca.
Sa nu credeti ca gresesc duhovnicii care dau canoane. Nici vorba! Gresesc duhovnicii care dau Sfintele taine fara sa dea canon. Greu raspuns se va cere din mana lor!
Dar e bine sa ne acceptam soarta cu smerenie si sa facem ascultare.Repet, excesul poate produce mari vatamari sufletesti.
Eu personal, sunt extrem de slaba.Din cauza asta, niciodata nu voi cere duhovnicului sa imi dea o zi de post negru. Ma duc la spovedanie, cu nadejdea ca Domnul imi va da canon potrivit prin duhovnicul care deja imi cunoste slabiciunile. Nu indraznesc sa ma spovedesc la manastiri cu renume, tocmai din cauza asta.

De curand am auzit o alta istorisire a unei batrane, care a primit si a indeplinit de la par. Adrian Fageteanu un canon de 12 ani... Si dupa 12 ani s-a dus la dlui si a dezlegat-o. A zis ca daca murea parintele, ar fi ramas legata si nu s-ar fi putut imparatasi nici acum. Dansa sustine ca nu te poate dezlega decat cel care te-a legat. Acum nu stiu daca chiar asa este, daca nici macar pe patul de moarte nu poti fi dezlegat.
In orice caz, e de admirat sa ai atata vointa sa tii un astfel de canon. Alta persoana poate ar fi plecat invartindu-se si ar fi abandonat orice speranta de mantuire, cel putin pe aceasta cale, si poate nici n-ar mai fi trecut pe la biserica. Cred ca totusi parintele si-a dat seama, a cunoscut-o cat e de ravnitoare si a considerat ca poate sa duca acel canon la bun sfarsit, nu i-a dat mai mult decat ar fi putut duce.

Este f important canonul, daca nu-l faci pe lumea asta..il faci pe cealalta.