Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Va multumesc pentru acel link,am vrut sa vad cu ochii mei.Cristi,cumva ma bucur ca am citit cele scrise acolo,banuiesc ca Manastirea Dervent nu poate posta altceva decat invatatura oficiala.

Conform celor scrise acolo credinta mea este considerata a fi eres blestemat,potrivnica a lui Dumnezeu si a adevarului,pierzatoare de suflet,ce trebuie blestemata si defaimata,trebuie sa ma lepad si de adunarile si prezbiterii/lor lor si sa le blestem(chiar daca eventual familia mea ar face parte dintr-una).Conform celor scrise acolo sunt in lanturile mortii si ale pieirii vesnice si in plus,ca sa am o sansa trebuie sa tin doar,,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".

Nici nu stiti,paradoxal,cat de utila mi-a fost, intr-un anumit fel,acesta lectura.Va multumesc,o seara placuta tuturor.

Iertati.
Acum cateva zile am intrebat pe parintele meu asa:
Parinte, daca mama unui ortodox rataceste si paraseste biserica ortodoxa ce sa facem noi, tinand cont de faptul ca in indreptarul de spovedanie al Par. Cleopa spune la pacate: am fost in casa unui eretic, am primit un eretic in casa mea, am primit in dar de la eretic. Sa nu imi primesc mama, sa nu o vizitez, sa nu primesc din mana ei o felie de paine?
Raspuns: Fireste ca nimic nu se ia adlitteram , cinstiti mama ca pe oricare om pe care suntem datori sa il iubim asa cum Hristos ne-a indemnat prin aceasta intelegandu-se sa iubim pacatosii si sa uram pacatul.

Identificarea unui om cu dogma sa de credinta si deci si cu eventualele eresuri ce reies din ea este o mare inselare. E ca si cum am identifica pe om cu pacatul.

Acum revenind la constatarea dvs: daca cumva totusi ne aflam in "lanturile mortii" si in mare inselare? Avem siguranta detinerii adevarului? Chiar niciodata nu v-ati pus aceasta intrebare fie si numai cu o adiere de gand?
Nu este atunci credinta ortodoxa ",,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".?

Ceea ce este sigur si fara indoiala este ca adevarul este unul si calea este doar una. Nu exista mai multe adevaruri si nici sume de adevaruri sau grupuri de adevaruri. In acest caz, dupa dvs suntem noi ortodocsii in lanturile mortii si potrivnici ai lui Dumnezeu?
Fericit cel ce ajunge la Adevar adica la Hristos.
ma iertati.

În prealabil postat de dobrin7m

Acum revenind la constatarea dvs: daca cumva totusi ne aflam in "lanturile mortii" si in mare inselare? Avem siguranta detinerii adevarului? Chiar niciodata nu v-ati pus aceasta intrebare fie si numai cu o adiere de gand? Nu este atunci credinta ortodoxa ",,pravoslavnică credinţă fără care nimenea nu poate să se mântuiască".?

Ceea ce este sigur si fara indoiala este ca adevarul este unul si calea este doar una. Nu exista mai multe adevaruri si nici sume de adevaruri sau grupuri de adevaruri. In acest caz, dupa dvs suntem noi ortodocsii in lanturile mortii si potrivnici ai lui Dumnezeu?Fericit cel ce ajunge la Adevar adica la Hristos.ma iertati.

Doamna,as putea sa stau sa analizez pana la adanci batrineti cine are dreptate si cine nu dar nu va pot garanta o concluzie.Ce pot eu sa va spun,si Dumnezeu este sus si stie,este ca viata mea mi-am pus-o in mana Lui si pentru fiecare decizie ma rog Lui.EL stie ce i-am cerut de-a lungul timpului si eu stiu cum mi-a raspuns EL,de prea multe ori ca sa mai mai indoiesc de faptul ca vegheaza EL.Nu vorbesc de emotii superficiale sau de concidente stranii.Nu am nici un fel de indoiala cu privire la ce va decide in ceea ce ma priveste.Orice ar fi drept va fi.EL va judeca tot in aceea Zi a Judecatii,si tot ce nu stim atunci se va vedea.

Va multumesc si dvs si dl.Zaharia,Ioan,Erethorn si Cristi pentru ajutor si va doresc o seara placuta in continuare,

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Doamna,as putea sa stau sa analizez pana la adanci batrineti cine are dreptate si cine nu dar nu va pot garanta o concluzie.Ce pot eu sa va spun,si Dumnezeu este sus si stie,este ca viata mea mi-am pus-o in mana Lui si pentru fiecare decizie ma rog Lui.EL stie ce i-am cerut de-a lungul timpului si eu stiu cum mi-a raspuns EL,de prea multe ori ca sa mai mai indoiesc de faptul ca vegheaza EL.Nu vorbesc de emotii superficiale sau de concidente stranii.Nu am nici un fel de indoiala cu privire la ce va decide in ceea ce ma priveste.Orice ar fi drept va fi.EL va judeca tot in aceea Zi a Judecatii,si tot ce nu stim atunci se va vedea.

Va multumesc si dvs si dl.Zaharia,Ioan,Erethorn si Cristi pentru ajutor si va doresc o seara placuta in continuare,

Intrucat si eu ca si ortodoxa, am facut la fel in relatia mea cu Dumnezeu cred ca nu mai are rost sa ne suparam unii pe altii cu privire la ritualurile credintei celuilalt ci sa aplicam cu adevarat porunca iubirii aproapelui asa cum ne-a invatat Hristos.
Din cauza unei astfel de erori foarte multi oameni se indeparteaza de ortodoxie atunci cand simt ca se apropie de ea. Este ispita, ca ultim esafod in calea apropierii de ortodoxie.
Va multumesc si eu si va asigur de tot respectul meu.
Dumnezeu sa va ajute!

PS. Uneori ma intreb daca nu cumva sunt prea netrebnica si ajutorul ce il primesc de la Dumnezeu sa fie pentru rugaciunile celor care o fac pentru mine, Dumnezeu aratandu-mi astfel marea Sa mila pentru toti oamenii.

[dobrin7m]

Si pentru ca Sofia, se afla la raspantie cu credinta, cu iertare, as vrea totusi sa va arat una din vocile care ne arata ce este ecumenismul actual: Arhim. Haralambie Vasilopolous . Manastirea Petraki, Grecia - Ecumenismul fara masca

Ce este ecumenismul?


Ecumenismul este o mişcare mondială a Sionismului internaţional şi are ca unic scop cucerirea politică şi religioasă a lumii.
Ecumenismul apare în ochii lumii ca o mişcare mondială ce urmăreşte unirea politică, economică şi religioasă a umanităţii.
La prima vedere, desigur, pentru cei ce nu ştiu cum stau lucrurile, un astfel de ţel care vizează unirea omenirii pare bun şi folositor. Şi aceasta pentru că în ecumenism este trâmbiţată cu insistenţă acea lozincă superficială despre pace, pe care şi-o doresc cu toţii, la care se adaugă şi cea referitoare la unitate, un deziderat urmărit de toţi.
În acest cadru al ecumenismului toţi vorbesc la unison despre iubire. Şi cine este acela ce poate zice că nu-şi doreşte aşa ceva. Însă iubirea promovată de ecumenism este o mare înşelare. Ea nu porneşte din iubire pentru aproapele, aşa cum ne-a învăţat Hristos, ci, în realitate, din ură, ipocrizie şi minciună, având în vedere că se urmăreşte păcălirea şi supunerea tuturor.
De aceea, în timp ce îi auzim vorbind de unitate, pace, iubire, conlucrare economică şi monedă unică, vedem însă, pe de altă parte, accentuarea, ascuţirea, cultivarea diferenţelor, disputelor şi a urii. Băgăm de seamă că, în fapt, este vorba de o acţiune diplomatică, politică care duce la prăbuşirea şi dispariţia statelor mici şi slabe.
Însă nu vom lungi aici mai mult cuvântul despre lanţul satanic al puterilor întunericului, care pregătesc în secret distrugerea neamurilor şi în special al statelor creştin ortodoxe. Acest aspect poate fi cercetat de alţii mai pregătiţi pentru aşa ceva. Noi vom insista aici numai pe ecumenismul religios."

Cred ca fiecare vede astazi, destul de usor unde duce asa zisa unire ecumenica pe plan politic si economic. Vezi guvern mondial, uniune europoeana, s. a.

[dobrin7m]

Ce este ecumenismul religios astazi?


Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie . Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.
Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte.
Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente doveditoare serioase şi de neclintit – o creaţie satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă şi înfricoşătoare sau mai bine zis o panerezie, o sinteză de religii, filosofii şi tradiţii care urmăreşte o unitate nefirească şi grotească.
Este o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic care susţine că nimeni poate vorbi în nicio credinţă de un Adevăr unic, absolut şi unitar, deci nici în ortodoxie.
Ecumenismul devine, astfel, o fiară care înghite totul, un cuptor care încearcă să amestece şi să mistuie toate religiile. Se vădeşte a fi în realitate un sincretism eretic de tip mai nou, care promite să rezolve toate problemele. Pentru ecumenism, Dumnezeu este ceva nedefinit care acceptă în mod egal închinarea şi lauda tuturor religiilor.
Pentru ecumenism nu există Dumnezeu personal, el nu crede cu adevărat în nimic, dar nici nu respinge ceva din tot acest amestec sau sinteză religioasă de tip nou pe care urmăreşte s-o realizeze. Pentru ecumenism nu există religii şi ţări. El vine cu subtilitate şi promovează la modul indirect acea deviză «jos cu graniţele!» atunci când pune problema conlucrării între oamenii diverselor etnii, chipurile, în duh de pace.
Toate sunt, aşadar, în condiţiile dorite de ecumenism, zdrobite, amestecate şi înghiţite de gura fără fund a ecumenismului.
Ecumenismul este asemenea unei tornade înspăimântătoare care se pregăteşte să dărâme, după cum speră, «Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică» a Lui Hristos. Este un uragan sălbatic al puterilor întunericului, care îşi concentrează toată nebunia distructivă împotriva mai ales a ortodoxiei, pentru a o nimici şi a o face să dispară.
Şi aceasta pentru că ştie, că numai ortodoxia deţine adevărul nefalsificat şi că numai prin ea omul se poate mântui. «Cei care au nuci dau cu pietre în ele» spunea sugestiv Kalokatronis. Aşa şi ecumenismul loveşte în ortodoxie, pentru că are valoare, pentru că posedă comoara adevărului.
Deşi planurile ecumenismului sunt atât de cumplite ele sunt ţinute ascunse cu consecvenţă şi o foarte mare dibăcie, fiind puse sub acoperământul unei aparente nevinovăţii. Tot programul lui se desfăşoară în cadrul unui sistem bine studiat şi organizat."

Astazi mai mult ca oricand ierarhii nostrii ortodocsi spun nu , ecumenismului.

[dobrin7m]

Astăzi ecumenismul a ajuns la un stadiu de dezvoltare înfricoşător, prin care toate acele planuri stabilite dinainte sunt puse în practică de instrumentele Satanei, ce au ajuns să lovească acum în cel mai decisiv punct. Biserica Lui Hristos este supusă prin ecumenism unui atac concentrat din partea unor duşmani neînduplecaţi şi vicleni, aflaţi în spatele unor centre de comandă nevăzute. Este vorba de un război puternic de care, din păcate, cei mai mulţi nici nu-şi dau seama.
Toţi duşmanii Lui Hristos lucrează strâns uniţi sub comanda unui stat major nevăzut, ce se ascunde în spatele vorbelor frumoase, a organismelor de tot felul cu aer de seriozitate şi a lozincilor ce vorbesc de o unitate înşelătoare, pentru a face să dispară Sfânta Lui Biserică; vor să falsifice adevărul pe care Dumnezeul - Omul ni l-a revelat, zădărnicind astfel mântuirea omului, punând în locul Lui Hristos, ca şi conducător al lumii pe diavol «aşa să şadă el în Biserica Lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu arătându-se pe sine cum că ar fi el Dumnezeu» (2Tes.2,4).
Biserica Lui Hristos este supusă în ultima vreme unui atac generalizat, pe toate fronturile şi aceasta sub nevinovata titulatură a ecumenismului de către aceste puteri ale infernului.
Ecumenismul, într-un cuvânt, este o infernală mişcare politică şi religioasă, ce are ca obiectiv supunerea umanităţii sub un conducător universal…şi unirea tuturor religiilor într-o panreligie, făcând să dispară creştinismul şi mai ales ortodoxia, şi înscăunându-se în final potrivnicul Lui Dumnezeu, Satana.

[dobrin7m]

Ecumenismul crestin-ortodox


Pentru a înţelege bine ecumenismul de astăzi, este necesar să cunoaştem mai întâi istoria lui din trecut până în prezent, pentru a vedea care este baza lui reală. Numai aşa vom putea să ne facem o imagine completă aspra lui.
Vom vedea în primul rând, în câteva cuvinte, care este misiunea ecumenică a Bisericii, planul lui Dumnezeu pentru mântuirea întregii lumi. Iar apoi ne vom apleca pe îndelete asupra descoperirilor înfricoşătoare referitoare la ecumenismul înşelător, mincinos şi antihristic.
Unitatea pentru care, chipurile, se luptă ecumenismul, actual o putem vedea chiar de la începutul lumii. Dumnezeu a creat această preafrumoasă lume într-un mod unitar şi armonios, guvernând-o ca pe un tot. Lumea cerească şi duhovnicească este caracterizată deci de unitate şi armonie. Mulţimea nenumărată a îngerilor se găsesc în unitate în slujirea lor faţă de Ziditor.
Observăm de asemenea o unitate şi armonie uimitoare şi în universul material, acolo unde Creatorul Atotputernic şi-a pus pecetea înţelepciunii Sale.
Omul trăia la început în cadrul acestei unităţi superioare şi armonii minunate sub acoperământul Lui Dumnezeu şi în unitate cu El. Era atotfericit trăind lângă Dumnezeu şi unit cu El. Trăia, altfel spus, într-o bucurie ecumenică desăvârşită, părtaş fiind la armonia universală a cerului şi a lumii pământeşti.
Însă, dintr-o dată, ca un cutremur înspăimântător, această unitate a omului cu Creatorul lui s-a surpat. A apărut o fisură între om şi Dumnezeu. S-a ridicat o barieră de netrecut între cei doi. A avut loc un rău cutremurător, cel mai teribil dintre toate – surparea unităţii dintre om şi Creatorul său.
Omul căzând a devenit nefericit, iar în continuare rupându-se tot mai mult de Dumnezeu a ajuns un sălbatic.
Parcurgerea istoriei popoarelor divizate ce s-au mâncat unele pe altele relevă din plin acest lucrul. Lumea întreagă plină de sciziuni plânge şi se zvârcoleşte, suspină sub tirani cumpliţi.

[Mihailc]

Scot : rânduiala cu pricina s-a introdus în sec XVII, și este un decalc după o alt ritual despre care se spune că ar fi fost utilizat în primul mileniu la reprimirea în Biserică a arienilor. Există un studiu încă nedisponibil în limba română, al părintelui Schmemann care limpezește toate modificările operate în cultul Bisericii în era postbizantină și condițiile istorice care au condus la aceste revizuiri și adăugiri. Pentru ortodocșii care idolatrizează litera cultului e o încercare grea lectura acestui studiu, fiindcă le cam zdruncină siguranța iluzorie conferită de investirea cu aura infailibilității a unor variabile liturgice. Treaba lor! Ortodoxia a avut puține coliziuni sociologice cu protestanții radicali, e clară influența catolică în structura rânduielii respective, practic vorbim de un abuz liturgic. Nu se compară sub nicio formă ravagiile produse de arianism în Biserica Una, și alunecările din ortodoxie cu totul izolate, provocate de lutherani și calvini.

Erethorn: nu-ți înțeleg indignarea patetică prilejuită de formula dură de lăpadare de erezie, atâta timp cât acesta exista în Evloghionul greco-catolic din 1764 aflat în uz vreo două secole.