Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Ce ne trebuie pentru credinta? Ne trebuie rugaciune, smerenie, Biblia, iubirea de aproape.
Ne trebuie preot? Ne trebuie biserica?
Cat inseamna biserica din suflet si cat cea din afara? Cat inseamna preotul in credinta noastra?

Rugăciunea nu este niciodată un lucru rău. Dar şi cei care îl venerau pe Baal se rugau. Şi fariseii se rugau. Deci, rugăciunea nu este suficientă pentru mântuire.

Smerenia, atunci când este autentică, ne aşează pe drumul cel bun spre Dumnezeu, dar ea nu ne apropie de Cel Blând şi Smerit cu Inima. Lecturile Bibliei sunt lucruri bune, dar să ne amintim de câţi (neo)protestanţi rătăcesc cu Biblia în mână, deşi spun că Biblia este singura lor sursă de credinţă şi să ne amintim că Domnul nostru a fost chinuit şi omorât de oameni "tari în Scripturi", care aveau în mâinile lor ceea ce pe atunci era Biblia. Iubirea de aproape, în special dacă este un corolar al iubirii de Dumnezeu, este şi ea un lucru foarte bun, dar vă întreb: cum poţi iubi în singurătate ? Cum se poate să-i critici de dimineaţa până seara pe preoţi şi, în acelaşi timp, să spui că nu mai poţi după aproapele ?

În realitate, greu îi este omului să se mântuiască singur, în afara unei vieţi de credinţă comunitare. Chiar şi călugării nu primesc aprobare de a părăsi lavra şi a se face pustnici decât după ani mulţi de practică: superiorii lor ştiu foarte bine cât este de riscantă pustia pentru mântuire.

In tara nu te simti bine la o biserica, te duci la alta, pe strada alaturata, sau la alta.
Te duci la un preot sau la altul.
In lumi straine abia daca ai o biserica si un preot.
Si acesta parca stie ca nu ai de ales si stie ca are putere mai mare.
Si ce faci daca nu te simti bine, daca iti este mai rau cand te duci la biserica?
N-ai unde te duce in alta parte (daca n-ai masina, bani, etc.)

(...)

La ce-mi foloseste sa merg la un preot si o comunicate unde fiecare se gandeste numai la el si la problemele lui si il calca in picioare pe cel care se simte rau, care a ajuns la epuizare de toate felurile?
Iti dai sufletul, te zbati sa fie bine, sa ajuti, te duci, faci, ierti, aperi la nevoie, si ca raspuns…primesti nederptati si “palme”.

Cred că aveţi o viziune idealizată asupra a ceea ce se întâmpla când primii creştini L-au urmat pe Isus. Vă propun următorul exerciţiu de meditaţie ignaţiană: Faceţi parte dintre miile de oameni care întârzie pe Munte ca să Îl vadă şi să Îl audă pe Isus. Luaţi loc pe o piatră şi asculta-ţi-L ! El este acolo, vorbind despre Fericiri. Îl vedeţi ? Iată ochii Săi blânzi, cum devin înflăcăraţi când ne spune despre ceea ce ne-ar putea aştepta în viaţa viitoare ! Despre dv vorbeşte acolo. Despre umilinţele pe care le-aţi îndurat, despre nedreptăţile care vi s-au făcut. Acuma, întoarceţi un pic capul şi uitaţi-vă la cei care vă înconjură şi Îl împresoară. Nu toţi tac, ci mulţi sporovăiesc. Sunt printre ei fel de fel de oameni. Sunt transpiraţi. Sunt şi buboşi, semnele leprei se văd pe chipul lor. Mai sunt unii nemulţumiţi cu dieta: iată, se face seară şi organizatorii nu pun la dispoziţie altceva decât bucăţi de pâine şi peşte.

Acuma, aveţi de ales: plecaţi sau Îl ascultaţi pe Domnul în continuare, în mijlocul acestei congregaţii pestriţe şi a oamenilor de adunătură. Ce faceţi ? Mergeţi acasă, ca să citiţi texte în care unii vorbesc despre ceea ce au auzit de la El sau rămâneţi ca să Îl auziţi pe El ? Mergeţi să vă rugaţi Lui în singurătate, în baza faptului că El este omniprezent, sau rămâneţi acolo unde se află prezent în mod fizic şi unde ne vorbeşte în mod direct ? Alegeţi un drum sau altul, nu aveţi nicio altă alternativă.

Si preotul nu intelege. Nu-l corecteaza, nu-l invata nimeni si nu-i pasa, pentru ca stie ca este singurul pe o raza f.mare si poate are si alta sustinere.
O avea si anumite motive sa fie asa cum este. Sunt probleme aici, nu-i pasa nimanui…
Am ajuns sa ma rog sa trimita Dumnezeu pe cineva in ajutor care sa schimbe putin lucrurile, sa-l ajute pe preot dar si pe noi.
In Evanghelia de ieri scria fraza aceea cu iertatul de 77 ori cate 7 si nu mai stiu.
Si daca nu mai poti?

Mereu Dumnezeu şi-a ales oamenii Săi. Numai că alegerea Sa a fost adesea surprinzătoare. Poate pentru ca să dovedească măreţia Sa, mereu Dumnezeu a preferat mijloacele umane cele mai carente. Nu Iacob era primul născut, ci Esau. Când omul lui Dumnezeu vine să îl caute pe Iosif, acesta, ultimul născut, era singurul de care se ruşina tatăl său. Pe Iosif îl trimisese să păzească animalele, nesocotind că ar fi bun la altceva. Tot un cioban, unul adus cu pluta, a fost şi Moise. Nici împăratul David nu avea altă ocupaţie, cine ar fi bănuit că fiul lui Iesei va ajunge în fruntea Regatului Unificat, prefigurându-L pe Domnul ? Iată şi din ce fel de oameni nevolnici îşi alege Isus apostolii: din 12, şapte sunt pescari. Unul e de-a dreptul vameş, etc.

Sa ma duc la biserica si sa "vobesc" numai cu Dumnezeu (fara spovedit si alte cele, fara contact cu preotul)?

Adică, să vă faceţi protestantă ?

Sa raman acasa sa ma rog?

Asta cred că se cheamă "creştin nedominaţional", nu ?

Sa ma duc la catolici?

Eu vă spun ceea ce v-ar spune preotul catolic: o asemenea cerere de convertire se respinge. Motivul convertirii trebuie să fie dorinţa de a fi catolic şi nu oroarea de a fi ortodox. Nu puteţi fi catolică decât atunci când veţi ajunge la concluzia că Isus a întemeiat o singură Biserică vizibilă, care străbate istoria şi o va însoţi secol după secol. Când veţi ajunge la concluzia că singura Biserică ce este în acelaşi timp unică, sfântă, universală, întemeiată de apostoli şi bazată pe învăţătura lor este Biserica Catolică. Motive de trecere la catolicism precum "preotul meu dă rasol la sfinţirea caselor" ori "congregaţia mea bârfeşte şi nu există recunoştinţă pentru aportul meu", în mod hotărât nu sunt valabile, fiindcă nu vin de la Dumnezeu.

[sophia]

Multumesc pentru raspunsuri. V-ati straduit sa ma incurajati, dar mi-este cumva mai rau acum.
Am raspund la cateva probleme ridicate:

1. Nu pot sa ma intorc in tara. Mai au si altii un cuvant de spus.
2. Nu, n-am spus ca sunt cea mai buna din parohie si nici ca sunt nevinovata.
3. Cand spuneam de dus la catolici nu spuneam sa-mi schimb confesiunea, ci merg la ei la biserica. E o diferenta.

Poate ca aveti voi alte solutii, vad ca nu va inspira cele gasite de mine.

Erethorn si Mihnea - am impresia ca va bateti joc de mine prin raspunsurile voastre. Nu de asta am nevoie acum.

Iubirea de oameni are multe forme. Ce legatura are cu preotul?
Nu critic preotii de dimineata pana seara.
Am intalnit si adevarati preoti, care stiu sa se poarte cum trebuie cu oamenii.

Ba da, se poate sa iubesti in singuratate, atunci cand este vorba de Iisus. El este cu tine tot timpul si pretutindeni.
Si macar nu te raneste nimeni si nu iti faci pacate. Macar o vreme poate functiona.

Imaginea descrisa de Mihnea este interesanta, frumoasa.
Am insa doua obiectiuni:
a. Acolo este Iisus, nu un preot care raneste.
Si pe oamenii aceia nu-i cunosc, ei nu ma cunosc. Sunt tot singura. Nu-mi face nimeni nimic. Stau si-l ascult pe Iisus si el ma poate ajuta si vindeca.
Iar Iisus este acolo pentru toti, nu numai pentru unii si nu face discriminari si nu spune la unii da si la unii nu.
Astea sunt diferentele.

Mai este ceva:
Exista totusi si solutii mai aspre (sa scriu la episcopul de care apartinem, sau sa apelez la cineva din cercul (clerical) al preotului).
Dar ma gandesc (deocamdata) la solutii pentru mine.
Poate ca o pauza ar fi buna pentru toti, pana cand o fi mai bine.
Nu vreau sa renunt la El, la biserica si sunt convinsa ca El imi va arata drumul si mie si...poate si preotului meu.
Trebuie sa se schimbe ceva in lumea asta si sa fie mai bine. Inclusiv in Biserica Ortodoxa.
Dar vad ca sunt tot mai multe incercari... (biserici care ard, conflicte in biserici, etc.)
Dumnezeu arata cu degetul ca asa nu se mai poate...