Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[dobrin7m]

În prealabil postat de osutafaraunu

Cu regret constat că aici nu suntem de aceeași opinie. Eu merg pe încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu, dumneavoastră nu știu pe al cui cuvânt. Iar Cuvântul Lui spune că animalele ca și omul au primit suflare de viață în corpurile lor (Facerea 1,30; 6,17).

Nu incerc sa va conving de nimic. ramaneti la opiniile dvs.
Dvs mergeti pe increderea in puterea mintii dvs de interpretare a Cuvantului lui Dumnezeu. Sunteti liber sa o faceti.

Eu merg pe increderea in explicatiile sfintilor a Cuvantului lui Dumnezeu care insuflati de Duhul Sfant ne-a explicat cum se cuvine Scriptura ca sa nu cadem in erezii.

va reamintesc, Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a oprit la Facere.

[dobrin7m]

1. Firea cea dintâi a omului

„Înainte de căderea omului, trupul său era nemuritor, străin de neputinţe, străin de urâciune si de greutăţile de acum, nu cunostea păcatul si simţirile trupesti, care acum i se par lui, firesti” (Sf. Macarie cel Mare, Omilia 4). Simţirile sale erau fără de asemănare, cu mult mai alese, lucrarea lor era fără de asemănare mai largă si în întregime slobodă. Fiind îmbrăcat cu un astfel de trup, cu astfel de simţuri, omului i-a stat în putinţă să perceapă duhurile, pe a căror treaptă se afla omul însusi, prin sufletul lui. Omului îi stătea în putinţă să vorbească cu aceste duhuri, să aibă acea vedenie dumnezeiască si să vorbească cu Dumnezeu, lucru care stă în firea duhurilor sfinte. Trupul sfânt al omului nu era o piedică pentru aceasta, el nu despărţea omul de lumea duhurilor. Îmbrăcat într-un astfel de trup, omul avea putinţa de a vieţui în rai, în care acum numai sfinţilor le stă în putinţă să sălăsluiască, si numai cu sufletele lor, iar numai după înviere se vor înălţa si trupurile care se vor uni cu sufletele lor. În zilele acelea, aceste trupuri vor lăsa în mormânt întinarea pe care si-au luat-o asupră-le după cădere; în zilele acelea se vor înduhovnici, si chiar se vor face duhuri după grăirea Sfântului Macarie cel Mare (Omilia 6; cap. 13), si vor arăta în ei însisi aceste însusiri, care le-au fost date la zidirea lor.(5) În zilele acelea, oamenii vor intra din nou în rândul duhurilor sfinte si se vor afla în legătură deschisă cu ele. Putem vedea chipul trupului, care va fi deodată atât trup, cât si duh, în trupul Domnului nostru Iisus Hristos după înălţarea Lui. Cuv. Serafim Rose

(5) 5 Există o deosebire între subţirimea trupului omului din rai, dinainte de căderea sa, si trupul său din rai după înviere. Vezi Omilia 45, cap. 5, a Sf. Simeon Noul Teolog, în Cuvântul ortodox [The Orthodox Word], nr. 76 si Păcatul lui Adam, St. Herman Monastery Press, 1979.

[dobrin7m]

2. Căderea omului

„Prin cădere, atât sufletul, cât si trupul omului s-au schimbat. În înţeles mărginit, căderea era de asemenea o moarte pentru ei. Ceea ce vedem si numim moarte este, într-un înţeles mai profund, numai despărţirea sufletului de trup, amândouă fuseseră deja mai înainte osândite la moarte, prin moarte vesnică! Neputinţele trupului nostru, înrobirea lui faţă de lucrarea potrivnică a feluritelor materii din lumea materială, starea lui de învârtosare, alcătuiesc urmările căderii. Din pricina căderii, trupul nostru a intrat în acelasi rând cu trupurile animalelor; el are o viaţă care este asemenea firii lui căzute. Trupul slujeste sufletului ca închisoare si mormânt.

Aceste cuvinte pe care le-am folosit noi sunt tari. Dar chiar si asa, ele nu arată în chip potrivit pogorârea trupului nostru din înălţimea stării duhovnicesti la starea trupească. Omul trebuie să se curăţească prin pocăinţă adâncă, omul trebuie să simtă cel puţin până la o anumită treaptă libertatea si înălţimea stării duhovnicesti pentru a dobândi o înţelegere a stării de stricăciune a trupului nostru, condiţia morţii lui pricinuită de înstrăinarea de Dumnezeu.

În această stare de moarte, din pricina învârtosării prea mari, simţurile trupesti sunt neputincioase de a intra în legătură cu duhurile, oamenii nu le văd, nu le aud, nu le simt. Astfel, securea tocită nu se mai poate folosi potrivit menirii sale. Duhurile sfinte ocolesc legătura cu oamenii care nu se învrednicesc de o asemenea legătură; în vreme ce duhurile căzute, care ne-au tras în căderea lor, s-au amestecat cu noi si, fiindcă ne prind în strânsoare cu mai multă lesniciune, se străduiesc să se facă nevăzute pentru noi, atât ele însele, cât si legăturile lor. Şi atunci când ele se descoperă, o fac pentru a-si întări stăpânirea asupra noastră.

Noi toţi cei care suntem robi ai păcatului, trebuie să pricepem că legătura cu sfinţii îngeri este nefirească pentru noi, din pricina înstrăinării noastre de ei, prin cădere; pentru aceeasi pricină este firească pentru noi legătura cu duhurile căzute, pe a căror treaptă ne asezăm cu sufletul nostru; căci duhurile care se arată prin simţuri oamenilor care se află într-o stare de păcat si cădere, sunt draci si nici pe departe nu sunt sfinţi îngeri. ’Sufletul întinat’, zice Sf. Isaac Sirul, ’nu intră în sălas curat si nu se asează laolaltă cu duhurile sfinte’ (Omilia 74). Sfinţii îngeri se arată numai oamenilor sfinţi care au refăcut legătura cu Dumnezeu si cu îngerii Lui, printr-o viaţă sfântă. Cuv. Serafim Rose

[dobrin7m]

3. Legătura cu duhurile căzute

„Desi în arătările lor înaintea oamenilor, dracii îsi iau de obicei înfăţisare de îngeri de lumină pentru a amăgi mai usor, desi ei se străduiesc uneori să lămurească oamenii că sunt suflete omenesti si nu draci (acest chip de înselare de acum, reprezintă o oarecare modă printre draci, din pricina unei aplecări oarecare a oamenilor din zilele noastre, de a crede în aceasta); chiar dacă ei prevăd uneori viitorul; si chiar dacă descoperă taine -chiar si asa, oamenii nu trebuie să creadă în ei cu nici un chip. Ei amestecă adevărul cu minciuna; adevărul este folosit numai atunci când au nevoie de o înselare mai prielnică.

„Toţi oamenii trebuie să ne ţinem departe de aceste duhuri si pentru nici o pricină să nu avem încredere, atunci când ele se ivesc prin simţiri, nici să nu începem să vorbim cu ele, nici să nu le dăm vreun fel de atenţie, să cunoastem că arătarea lor este cea mai mare si mai primejdioasă ispită. Când vine o astfel de ispită, omul trebuie să-si îndrepte mintea si inima către Dumnezeu, cu

o rugăciune pentru milă si pentru scăparea de ispită. Dorinţa de a vedea duhuri, iscodirea de a descoperi ceva despre ele si de la ele, este un semn al celei mai mari nebunii, si este necunoasterea totală a tradiţiilor Bisericii Ortodoxe cu privire la morală si la viaţa lucrătoare. Cunoasterea duhurilor se dobândeste în chip mai deosebit decât chipul în care socoteste cel care trece printr-o asemenea împrejurare si este lipsit de experienţă si este plin de usurătate. Vorbirea deschisă cu duhurile este cea mai mare nenorocire pentru cei lipsiţi de experienţă, sau le slujeste ca pricină pentru cele mai mari nenorociri." Cuv. Serafim Rose

[dobrin7m]

"Scriitorul de insuflare dumnezeiască a cărţii Facerea, spune că după căderea celor dintâi oameni, Dumnezeu, în rostirea osândei asupra lor, înainte de izgonirea lor din rai, a făcut pentru ei haine de piele si i-a îmbrăcat cu ele ((Facerea 3, 21). Hainele de piele, asa cum deslusesc Sfinţii Părinţi, (Sf. Ioan Damaschin, Arătarea cea adevăratăa credinţei ortodoxe, Cartea 3, cap. 1), semnifică trupul omului de pe treapta de jos care, la cădere, s-a făcut stricăcios; el si-a pierdut subţirimea si firea duhovnicească si a primit starea învârtosată de acum. Desi pricina cea dintâi pentru această schimbare a fost căderea, totusi schimbarea s-a făcut sub înrâurirea Ziditorului Atotputernic, în mila Lui de negrăit pentru noi, si pentru marele bine al nostru. Printre celelalte urmări de folos pentru noi, care vin din starea în care se află trupul nostru acum, ar trebui să arătăm una: prin învârtosarea trupului nostru ne-am făcut neputinciosi să simţim duhurile, în al căror sălas am căzut ... Înţelepciunea si bunătatea lui Dumnezeu a asezat o piedică între oamenii izgoniţi din rai pe pământ si duhurile care fuseseră izgonite pe pământ din cer; această piedică este materialitatea grosolană a trupului omenesc. Astfel lucrează ocârmuitorii pământesti care îi despart pe făcătorii de rele, de lume, prin zidul unei închisori, ca nu cumva ei să pricinuiască rău acestor oameni, după propria lor dorire si să strice si alţi oameni (Sf. Ioan Casian, Convorbirea 8, cap. 12). Duhurile căzute lucrează asupra oamenilor, aducându-le gânduri si simţiri pline de păcat; dar foarte puţini oameni ajung să vadă duhurile” (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

„Sufletul, îmbrăcat în trup, împrejmuit si despărţit prin acesta de lumea duhurilor, cunoaste cu încetul, si dobândeste dreapta judecată de a deosebi binele de rău, prin cercetarea legii lui Dumnezeu, sau, ceea ce este acelasi lucru, prin cercetarea crestinismului (Evrei 5, 14). Atunci îi este îngăduită vederea duhovnicească a duhurilor, si dacă aceasta se face după rânduiala lui Dumnezeu, care îl călăuzeste, de acum încolo, amăgirea si înselarea sunt cu mult mai puţin primejdioase, aducând ca folos experienţa si cunoasterea.

La despărţirea sufletului de trup prin moartea cea văzută, intrăm din nou în rândul si în lumea duhurilor. De aici, este limpede că pentru o intrare potrivită în lumea duhurilor, este foarte trebuincioasă buna cunoastere a legii lui Dumnezeu, la vremea cea bine socotită, că tocmai pentru această cunoastere El a hotărât o vreme oarecare pentru fiecare om în parte, pentru pelerinajul său pe pământ. Acest pelerinaj se numeste viaţă pământească.” Cuv. Serafim Rose

[dobrin7m]

Duhurile căzute lucrează asupra oamenilor, aducându-le gânduri si simţiri pline de păcat; dar foarte puţini oameni ajung să vadă duhurile” (Episcopul Ignatie, op. cit. pag. 11-12).

Aceasta fraza explica pe deplin cum pot unii oameni sa devina eretici si hulitori de Dumnezeu.
Un om care incearca sa cunoasca Cuvantul lui Dumnezeu este un pericol pentru duhurile cele rele. Atunci in mintea omului apar ganduri si idei de explicatii ale Cuvantului lui Dumnezeu care sunt adevarate erezii, pe care omul si le atribuie ca fiind ale lui insusi si rezultat ale propriei sale inteligente si intelepciuni. Dupa ce elaboreaza pe acest principiu teorii si concluzii complet eretice , nu se multumeste cu atat ci cauta sa rataceasca si pe altii.
Insa fiind cazut si departat de adevarata intelepciune, tot ceea ce emite, ca judecata de valoare este intinat de minciuna.
Pentru ca mintea necuratita nu poate emite judecati adevarate.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de dobrin7m

Dvs mergeti pe increderea in puterea mintii dvs de interpretare a Cuvantului lui Dumnezeu. Sunteti liber sa o faceti.

De ce spuneți așa? N-am afirmat niciodată că aș avea o asemenea inteligență să pot înșelege toată Scriptura și nici n-am afirmat că Scriptura se înțelege prin puterea minții. Doar prin iluminarea Duhului Sfânt poate fi interpretată Scriptura. Lucrurile clare (să zicem de exemplu principiile Evangheliei) sunt și pe înțelesul copiilor, nu e nevoie de interpretare.

În prealabil postat de dobrin7m

Eu merg pe increderea in explicatiile sfintilor a Cuvantului lui Dumnezeu care insuflati de Duhul Sfant ne-a explicat cum se cuvine Scriptura ca sa nu cadem in erezii.

Credeți că sfinții Scripturii (evangheliștii și apostolii) inspirați de Duhul Sfânt fiind, au o autoritate inferioară față de sfinții și preoții Bisericii Ortodoxe? Considerați că aș greși și aș cădea în erezii încrezându-mă în interpretarea Scripturilor făcută de evangheliști și apostoli?

În prealabil postat de dobrin7m

va reamintesc, Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a oprit la Facere.

Desigur... a continuat la Exod, profeți, evangheliști, apostoli, Apocalipsă...

[osutafaraunu]

Doamna Dobrin, v-am rugat să nu postați decât lucruri concrete (versete biblice, ori comentarii de-ale dumneavoastră) legate de întrebările ontopic puse de mine. Nu vă supărați dacă nu citesc (în lipsă de timp, nu de respect) altceva...

[dobrin7m]

În prealabil postat de osutafaraunu

Doamna Dobrin, v-am rugat să nu postați decât lucruri concrete (versete biblice, ori comentarii de-ale dumneavoastră) legate de întrebările ontopic puse de mine. Nu vă supărați dacă nu citesc (în lipsă de timp, nu de respect) altceva...

Nu ma supar. Doamne fereste. sunteti liber sa cititi ce vreti.
cu toate ca va doriti sa cititi doar versete biblice si comentarii de-ale mele personale nu am sa le fac, tocmai pentru ca imi stiu masura mintii, Nu vreau sa cad in pacatul mandriei si slavei desarte si de pomana. nu sunt la masura sfintilor sa emit eu judecati si pareri pe marginea Sfintei Scripturi.

Insa am o nedumerire: deci cuvintele sfintilor nu le vreti a le citi insa cuvintele mele da. Nu credeti ca aveti cumva un simt al alegerilor cam rasturnat?

Sau cititi doar ca sa aveti ce critica ? si ceea ce nu puteti critica nu cititi?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu ma supar. Doamne fereste. sunteti liber sa cititi ce vreti.
cu toate ca va doriti sa cititi doar versete biblice si comentarii de-ale mele personale nu am sa le fac, tocmai pentru ca imi stiu masura mintii, Nu vreau sa cad in pacatul mandriei si slavei desarte si de pomana. nu sunt la masura sfintilor sa emit eu judecati si pareri pe marginea Sfintei Scripturi.

Insa am o nedumerire: deci cuvintele sfintilor nu le vreti a le citi insa cuvintele mele da. Nu credeti ca aveti cumva un simt al alegerilor cam rasturnat?

Sau cititi doar ca sa aveti ce critica ? si ceea ce nu puteti critica nu cititi?

Vă fac o propunere: postați doar versete Biblice (bineînțeles ontopic, respectiv punctual la ce am întrebat). În felul acesta vă protejați și de a fi criticată, și-mi veți câștiga și toată atenția de care sunt capabil. Plus că vom elimina vorbele de prisos (de altfel bune, însă nu la subiectul acesta). Ne vom înțelege mai bine unul pe altul și ne vor înțele și cei ce ne urmăresc. Altfel îi obligăm să citească mii de postări anterioare. Ați remarcat chiar astăzi, cineva se plângea că nu are vreme să citească întreg topicul (extrem de stufos de altfel)...