Biserica Ortodoxa si Sf Anton de Padova

[Erethorn]

În prealabil postat de stefan florin

Sper ca nu va luati dupa vreala asta ecumenista, ca defapt toate religiile din lume propovaduiesc acelasi Dumnezeu, dar sub diferite nume. Doamne ajuta!

Dar unde şi când a susţinut doamna nutucutu aşa ceva ? Mai citiţi o dată....

Ceea ce spune B este că în multe religii există frânturi, părţi ale Adevărului. Dacă Mahomed spune "să nu minţi", acest lucru este corect şi adevărat şi în concordanţă şi în consonanţă cu Adevărul, chiar dacă Mahomed nu este un profet.

Dacă Budha spune "să nu ucizi" acest lucru este adevărat, în concordanţă cu ADEVĂRUL, chiar dacă Budha nu propovăduieşte pe Dumnezeul lui Abraham.

Dacă rabinul Şloim spune "Dumnezeu este Unul", acest lucru este adevărat chiar dacă rabinul nu recunoaşte Sfânta Treime.

Dacă adventistul Grasu, colegul nostru de forum, recunoaşte Sfânta Treime, înseamnă că are parte de o bună parte din Adevăr, chiar dacă ţine sâmbăta. Etc.

Şi aşa mai departe.

[stefan florin]

În prealabil postat de Erethorn

Dar unde şi când a susţinut doamna nutucutu aşa ceva ? Mai citiţi o dată....

Ceea ce spune B este că în multe religii există frânturi, părţi ale Adevărului. Dacă Mahomed spune "să nu minţi", acest lucru este corect şi adevărat şi în concordanţă şi în consonanţă cu Adevărul, chiar dacă Mahomed nu este un profet.

Dacă Budha spune "să nu ucizi" acest lucru este adevărat, în concordanţă cu ADEVĂRUL, chiar dacă Budha nu propovăduieşte pe Dumnezeul lui Abraham.

Dacă rabinul Şloim spune "Dumnezeu este Unul", acest lucru este adevărat chiar dacă rabinul nu recunoaşte Sfânta Treime.

Dacă adventistul Grasu, colegul nostru de forum, recunoaşte Sfânta Treime, înseamnă că are parte de o bună parte din Adevăr, chiar dacă ţine sâmbăta. Etc.

Şi aşa mai departe.

nu amice, doamna respectica imi reprosa ca eu nu am de unde sa stiu sigur cum ca budhismul sau islamul nu ar fi de la Dumnezeu. O mare tampenie dupa parerea mea. Ii impartasesti ideea?

[Erethorn]

În prealabil postat de stefan florin

nu amice, doamna respectica imi reprosa ca eu nu am de unde sa stiu sigur cum ca budhismul sau islamul nu ar fi de la Dumnezeu. O mare tampenie dupa parerea mea. Ii impartasesti ideea?

Că nu aveţi cum să ştiţi sigur ? Evident.

[cristiboss56]

Chiar nu inteleg acest spirit de " gasca " a dumneavoastra celor ce apartineti Bisericii catolice , pentru a ne convinge ca si "sfintii" dumneavoastra sunt buni la inchinare si lauda pentru noi ! Uite ca asa ceva refuzam a face , a ne inchina si a aduce lauda asa zisilor sfintilor catolici ! Deja a-ti mers mult prea departe ! Voi bruia interventile voastre , ale catolicilor , pe acest thread cu o postare pe care o redau mai jos , postare ce va fi repetata periodic pana va veeti linisti ! Va doresc o duminca Luminata !

Deci :
din Sfantul Ignatie Briancianinov:

[...] O mare parte dintre nevoitorii Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica Rasari*teana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inse*larea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimo*nosita la eretici credinta dogmatica.
Purtarea nevoito*rilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intot*deauna “extatica” din pricina neobisnuitei lor infier*bantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Lola, intemeietorul Ordinului iezui*tilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si iadului se savarsea nu doar prin lu*crarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii ome*nesti, de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca, adaugand lucrare la lu*crare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului care si-a ales si si-a insusit o indrep*tare mincinoasa. Se stie ca adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu vedeniile li se daruiesc numai si numai prin bunavointa si lucrarea lui Dumnezeu, iar nu dupa voia omului si nu prin propriile lui sfortari – se daruiesc pe neasteptate, foarte arareori, cand este neaparata nevoie, potrivit minunatei iconomii a lui Dumnezeu, iar nu la intamplare (Sfantul Isaac Sirul, Cuvantul al 36-lea). Nevointa aspra a celor aflati in inselare se insoteste, de obicei, de o adanca stricaciune sufleteasca. Dupa aceasta se poate masura vapaia care ii mistuie pe cei inselati. In sprijinul celor spuse stau povestirile din istorie si marturia Parintilor. “Cel ce vede duhul ama*girii – in vedeniile care-i sunt infatisate”, a spus Preacuviosul Maxim Capsocalivitul, “foarte adesea este supus iutimii si maniei; buna-mireasma a smere*niei ori rugaciunii, ori lacrimii adevarate nu incape intr-ansul. Dimpotriva, unul ca acesta se lauda mereu cu virtutile sale, este plin de slava desarta si se deda intruna, fara frica, patimilor viclene (Convorbirea Prea*cuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Gri*gore Sinaitul, Filoc. rom., vol. 7). [...]
Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de in*selare numita “parere” putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita “Urmarea lui Hristos”. Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste ma*sura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga po*cainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovni*ceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii.
In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ! [...]

[Lucian008]

În prealabil postat de cristiboss56

Chiar nu inteleg acest spirit de " gasca " a dumneavoastra celor ce apartineti Bisericii catolice , pentru a ne convinge ca si "sfintii" dumneavoastra sunt buni la inchinare si lauda pentru noi ! Uite ca asa ceva refuzam a face , a ne inchina si a aduce lauda asa zisilor sfintilor catolici ! Deja a-ti mers mult prea departe ! Voi bruia interventile voastre , ale catolicilor , pe acest thread cu o postare pe care o redau mai jos , postare ce va fi repetata periodic pana va veeti linisti ! Va doresc o duminca Luminata !

Deci :
din Sfantul Ignatie Briancianinov:

[...] O mare parte dintre nevoitorii Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica Rasari*teana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inse*larea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimo*nosita la eretici credinta dogmatica.
Purtarea nevoito*rilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intot*deauna “extatica” din pricina neobisnuitei lor infier*bantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Lola, intemeietorul Ordinului iezui*tilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si iadului se savarsea nu doar prin lu*crarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii ome*nesti, de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca, adaugand lucrare la lu*crare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului care si-a ales si si-a insusit o indrep*tare mincinoasa. Se stie ca adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu vedeniile li se daruiesc numai si numai prin bunavointa si lucrarea lui Dumnezeu, iar nu dupa voia omului si nu prin propriile lui sfortari – se daruiesc pe neasteptate, foarte arareori, cand este neaparata nevoie, potrivit minunatei iconomii a lui Dumnezeu, iar nu la intamplare (Sfantul Isaac Sirul, Cuvantul al 36-lea). Nevointa aspra a celor aflati in inselare se insoteste, de obicei, de o adanca stricaciune sufleteasca. Dupa aceasta se poate masura vapaia care ii mistuie pe cei inselati. In sprijinul celor spuse stau povestirile din istorie si marturia Parintilor. “Cel ce vede duhul ama*girii – in vedeniile care-i sunt infatisate”, a spus Preacuviosul Maxim Capsocalivitul, “foarte adesea este supus iutimii si maniei; buna-mireasma a smere*niei ori rugaciunii, ori lacrimii adevarate nu incape intr-ansul. Dimpotriva, unul ca acesta se lauda mereu cu virtutile sale, este plin de slava desarta si se deda intruna, fara frica, patimilor viclene (Convorbirea Prea*cuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Gri*gore Sinaitul, Filoc. rom., vol. 7). [...]
Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de in*selare numita “parere” putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita “Urmarea lui Hristos”. Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste ma*sura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga po*cainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovni*ceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii.
In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ! [...]

Dar asta nu e un bruiaj. Este o buna lectura pentru ortodocsii care se ratacesc in cautarea de minuni si de mantuire altcuneva decat in Biserica lui Hristos, precum si pentru cei cu convingeri ecumeniste.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Lucian008

Dar asta nu e un bruiaj. Este o buna lectura pentru ortodocsii care se ratacesc in cautarea de minuni si de mantuire altcuneva decat in Biserica lui Hristos, precum si pentru cei cu convingeri ecumeniste.

Bruiaj in sensul ca va fi repetata postarea initiala , la orice incercare de a se mai posta aici pe acest topic ( dedicat BISERICII ORTODOXE ) de cei care apartin bisericii catolice .

[Erethorn]

În prealabil postat de cristiboss56

Chiar nu inteleg acest spirit de " gasca " a dumneavoastra celor ce apartineti Bisericii catolice , pentru a ne convinge ca si "sfintii" dumneavoastra sunt buni la inchinare si lauda pentru noi ! Uite ca asa ceva refuzam a face , a ne inchina si a aduce lauda asa zisilor sfintilor catolici ! Deja a-ti mers mult prea departe ! Voi bruia interventile voastre , ale catolicilor , pe acest thread cu o postare pe care o redau mai jos , postare ce va fi repetata periodic pana va veeti linisti ! Va doresc o duminca Luminata !

Nu înţeleg de ce vorbiţi la plural. E pluralul majestăţii cumva ? Sau poate aveţi impresia că vorbiţi în numele tuturor ortodocşilor de pe forum ? Sau, cine ştie, aţi fost numit purtător de cuvânt al BOR ?!

Nu vă amăgiţi singur. Foarte mulţi ortodocşi se închină Sfântului Anton de Padova, fie că vă convine dumneavoastră, fie că nu.

Părintele Arsenie Boca l-a pictat într-o biserică ortodoxă, fie că vă convine, fie că nu.

Acelaşi Părinte Arsenie Boca, întrebat fiind dacă ortodocşii se pot închina sfinţilor catolici, a răspuns că da, fie că vă convine, fie că nu.

Aşa că, bruiaţi cât doriţi. Puteţi bruia ce doriţi, mai puţin Adevărul lui Dumnezeu.

La fiecare postare a d-vs, voi posta şi eu o scanare din cartea "Noi mărturii despre Părintele Arsenie Boca", în care scrie că "ne putem închina la sfinţii catolici". Mesajul mai scurt şi mai concis e mai lesne de reţinut, ştiţi....

[cristiboss56]

Deci :
din Sfantul Ignatie Briancianinov:

[...] O mare parte dintre nevoitorii Bisericii Apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica Rasari*teana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inse*larea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimo*nosita la eretici credinta dogmatica.
Purtarea nevoito*rilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intot*deauna “extatica” din pricina neobisnuitei lor infier*bantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Lola, intemeietorul Ordinului iezui*tilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si iadului se savarsea nu doar prin lu*crarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii ome*nesti, de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca, adaugand lucrare la lu*crare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului care si-a ales si si-a insusit o indrep*tare mincinoasa. Se stie ca adevaratilor sfinti ai lui Dumnezeu vedeniile li se daruiesc numai si numai prin bunavointa si lucrarea lui Dumnezeu, iar nu dupa voia omului si nu prin propriile lui sfortari – se daruiesc pe neasteptate, foarte arareori, cand este neaparata nevoie, potrivit minunatei iconomii a lui Dumnezeu, iar nu la intamplare (Sfantul Isaac Sirul, Cuvantul al 36-lea). Nevointa aspra a celor aflati in inselare se insoteste, de obicei, de o adanca stricaciune sufleteasca. Dupa aceasta se poate masura vapaia care ii mistuie pe cei inselati. In sprijinul celor spuse stau povestirile din istorie si marturia Parintilor. “Cel ce vede duhul ama*girii – in vedeniile care-i sunt infatisate”, a spus Preacuviosul Maxim Capsocalivitul, “foarte adesea este supus iutimii si maniei; buna-mireasma a smere*niei ori rugaciunii, ori lacrimii adevarate nu incape intr-ansul. Dimpotriva, unul ca acesta se lauda mereu cu virtutile sale, este plin de slava desarta si se deda intruna, fara frica, patimilor viclene (Convorbirea Prea*cuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Gri*gore Sinaitul, Filoc. rom., vol. 7). [...]
Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de in*selare numita “parere” putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita “Urmarea lui Hristos”. Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste ma*sura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga po*cainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovni*ceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii.
In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”. Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ! [...]

[Erethorn]

Părintele Arsenie Boca:

"Ne putem închina la sfinţii catolici, numai să nu-i uităm şi pe ai noştrii"

Mâine va veni şi scanarea după carte, ca să nu se îndoiască nimeni de adevăr.

[stefan florin]

În prealabil postat de Erethorn

Că nu aveţi cum să ştiţi sigur ? Evident.

Prietene, SUNT SUTA la SUTA SIGUR! Biblia spune: un Domn, O CREDINTA, un botez. Spune cumva de mai multe credinte? Insusi Pavel ne atentioneaza astfel: "Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o..." (2 Corinteni 11:4) si " Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!" ( Galateni 1:8). Cred ca, comentariile sunt de prisos. Cu atat mai mult privind o alta religie. Doamne ajuta!