Barbatii

[Lucian008]

În prealabil postat de Anna

Eu asa am invatat, ca a face un copil nu e DOAR creatia lui Dumnezeu, ci si parintii conlucreaza!! Ei fac parte din actul creatiei, unul din cele mai minunate lucruri. Si pentru ca fac parte din acest act, cred ca au libertatea de a decide daca vor sau nu, si cat vor si cat nu. Daca nu ar putea decide, Dumnezeu ar fi nedrept. Ca si cum ai spune cuiva daca vrei facem opere impreuna dar eu fac si opera si eu zic si cand sa fie si cate sa fie...Pai omului ce-i mai ramane? Si sunt sigura ca Dumnezeu nu se supara cand noi decidem, sunt sigura ca El nu vrea sa aduca singur copiii pe lume, sa decida el absolut tot si noi sa nu avem nici un cuvant de spus. Sunt sigura ca El vrea sa conlucreze cu noi. Dar nu ma refer aici la avort, pentru ca avortul e dupa ce deja copilul a fost creat, deci e crima.

Cei care folosesc tot felul de metode contraceptive, fara sa se gandeasca la Dumnezeu, sunt oamenii care cad in extrema de a crede ca ei fac totul. Iar cei care lasa sa vina oricati copii or veni, sunt de doua categorii: cei care intr-adevar is doresc multi copii si isi doresc sa le dea Dumnezeu oricati, si atunci e ok, sau cei care cred ca Dumnezeu face totul si uita ca si ei au partea lor si pot decide, si atunci lasa sa vina droaia de copii, din obligatie fata de Dumnezeu, nu pentru ca ei doresc acest lucru.

Aici e nevoie de dreapta socotinta, de a sti ca si tu faci parte din aceasta minune care e un copil si de a nu uita ca Dumnezeu e Creatorul si Datatorul de viata.

Gata, am zis

Nu, pentru ca un copil e intr-adevar conlucrarea intre om si Dumnezeu chiar daca ne lasam in totalitate in voia Sa. Aici gresiti. Nu inseamna ca noi nu mai facem nimic, daca "lasam sa vina oricati copii or veni", ci ca implinim voia Lui Dumnezeu.

[Anna]

În prealabil postat de Lucian008

Nu, pentru ca un copil e intr-adevar conlucrarea intre om si Dumnezeu chiar daca ne lasam in totalitate in voia Sa. Aici gresiti. Nu inseamna ca noi nu mai facem nimic, daca "lasam sa vina oricati copii or veni", ci ca implinim voia Lui Dumnezeu.

Pai si eu am zis acelasi lucru, ca e ok sa lasi sa vina cati copii or veni, dar numai in cazul in care vrei si tu asta! Dar nu inseamna ca daca nu vrei oricati Il superi pe Dumnezeu.

[lore86]

În prealabil postat de Anna

Pai si eu am zis acelasi lucru, ca e ok sa lasi sa vina cati copii or veni, dar numai in cazul in care vrei si tu asta! Dar nu inseamna ca daca nu vrei oricati Il superi pe Dumnezeu.

Nu, dar daca te impotrivesti prin diferite mijloace de a avea copii il superi pe Dumnezeu.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de lore86

Nu, dar daca te impotrivesti prin diferite mijloace de a avea copii il superi pe Dumnezeu.

Si daca ii cresti in mizerie, ii tii flamanzi si desculti il bucuri pe Dumnezeu?

[Lucian008]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Si daca ii cresti in mizerie, ii tii flamanzi si desculti il bucuri pe Dumnezeu?

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad. Comoditatea la fel. Fiecare are crucea sa de dus si asumat.

[Solveig]

În prealabil postat de Lucian008

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad.

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

[Lucian008]

În prealabil postat de Solveig

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

Nu e vorba de chin. Se numeste asumarea Crucii. Fiecare are crucea sa. Daca imi gasiti un singur exemplu al unui sfant care sa fi trait fara as asuma crucea si implicit suferinta eu va dau dreptate.
Am mai zis si asta. Exact asa s-a ajuns la idolatrie. Omul stia ca exista Dumnezeu si care este Acesta. Doar ca nu "le-a placut de Dumnezeu". Eu vroiau un dumnezeu caruia sa ii implineasca voia. Dar voia pe care trebuia sa o implineasca era voia lor. Si-au facut ei dumnezeu dupa chipul si asemanarea lor. Asa si acum. Noua nu ne place voia Lui Dumnezeu. Noua ne place sa trandavim in fata televizorului, sa ne facem concedii in strainatate, sa cheltuim banii pe lucruri "de firma", si cand avem timp sa ne aducem aminte de Dumnezeu. Dar asta acasa pentru ca "eu cred in sinea mea si imi e suficient". "Nu am nevoie de intermediari". Exista un proverb care se potriveste foarte bine ca exemplu, doar ca e cam obsecen si ma abtin sa il spun.
Bucuria care a venit prin cruce se refera la bucuria mantuirii si nu la placerile vietii. Bucuria vine si din lipsurile materiale.

[lore86]

În prealabil postat de Solveig

Nu e legat de tema topicului, dar pe mina ma intriga ideea asta a ortodocsilor ca viata asa trebuie sa fie, un chin, ca Domnul e musai sa ne dea greutati.
Poate ca e "obligat" uneori sa ne trimita incercari, ca altfel nu ne trezim, dar este multa bucurie chiar si in suferinta, daca e cu Domnul!
Eu cunosc ca Domnul e boier, risipitor, e nesfarsit de bun; si nu dupa pacatele noastre ne da noua. Nu ne-a zis El : Bucurati-va pururea?
Ca iata a venit prin Cruce BUCURIE la TOATA LUMEA!

Superb postul!
M-a uns la suflet. Asa e : Domnul nostru e boier mare!
El ne da bucurii mereu, insusi crestinismul e o religie a bucuriei. Doar ca asa cum aurul se curateste in foc si devine stralucitor, la fel si crestinul se curateste in focul suferintelor ptr a se lamuri: e aur sau alama?
Bucuria cu suferinta se impletsesc reciproc.pare paradoxal, nu?
Suferinta ptr Hristos iti pricinuieste o vatamare a trupului o rana a sufletului, atunci se coboara Harul care iti ofera bucurie si iti unge sufletul cu un balsam. Nu mai departe de sfintii mucenici: in chinuri graznice, ei erau cuprinsi de o pace, de bucuria Invierii.

Cum nu poti separa trandafirul care pe langa mirosul suav are si o culoare minunata si o catifelare delicata de spini asa nu poti separa Viata In Hristos, cu pacea si bucuria pe care ti-o ofera de cruce, inteleasa prin multitudinea incercarilor menite sa ne caleasca.

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Lucian008

Il bucuri atunci cand ii cresti pentru mantuirea ta si a lor. Pana la urma "drumul spre Golgoda" e un urcus cu greutati si suferinte. Placerea nu face parte din "drumul spre Golgota", ci din drumul spre iad. Comoditatea la fel. Fiecare are crucea sa de dus si asumat.

Si cu ce drept alegi tu, ca parinte, sa ii oferi unui copil crucea de a creste in saracie si lipsuri, sa il doara sufletul si sa nu inteleaga de ce altii au si el nu? Mi se pare culmea egoismului sa te mantuiesti tu pe spatele copiilor.

[Lucian008]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Si cu ce drept alegi tu, ca parinte, sa ii oferi unui copil crucea de a creste in saracie si lipsuri, sa il doara sufletul si sa nu inteleaga de ce altii au si el nu?

Cu dreptul dat de la Dumnezeu. In plus de unde stim ca vom suferi de lipsuri? Poate ne va da Dumnezeu deci avem 12 copii, si chiar ne vor prisosi cele materiale. Nu cumva asta e lipsa de incredere in purtarea de grija a Lui Dumnezeu?

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Mi se pare culmea egoismului sa te mantuiesti tu pe spatele copiilor.

Te mantuiesti prin jertfa lui Hristos si prin jertfa ta. Fara jertfa nu exista mantuire. E valabil atat pentru tine cat si pentru copii. Nimeni nu se mantuieste singur. Toti ne mantuim in comuniune. De fapt asta e si viata vesnica.