Participarea crestinilor la razboi

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Mihnea

Teoretic ai dreptate. Asa ar trebui sa fie. Nu ma pricep la termenii folositi de tine.
Dar practic nu este asa.
In primul rand ca fiecare preot (ca e ortodox, sau catolic, sau alta confesiune) are interpretarea lui din scripturi, la fel ca si fiecare monah.
Nu citesc una si aceeasi versiune de interpretare data de la patriarh. Probabil ca este asa si la catolici.
Fiecare cum intelege ca om.

Corect, dacă puneţi accentul pe ultima propoziţie: "fiecare cum înţelege ca om". Ce înseamnă asta ? Înseamnă că preoţii, începând cu Papa şi terminând cu ultimul hipodiacon, au păreri personale. Dar ei nu le pot predica drept fiind Cuvântul Domnului. Altfel spus, când un preot predică, ori chiar şi când vorbeşte cu credincioşii fiind înveşmântat într-un veşmânt care nu este al său, ci al Marelui Preot care l-a timis şi i-a spus "mergi şi învaţă toate naţiunile" nu poate să îşi expună părerile personale, nici chiar în materie în care Biserica nu s-a pronunţat. Cu atât mai mult într-o materie în care Biserica s-a pronunţat, aşa cum este aceea a războiului drept.

Problema este alta: uite ca mai jos se aduna exemplele cu preoti care nu asculta de mai marii lui si hotararea emisa (vezi discutia despre Moliftele Sf.Vasile pe 1 ianuarie).

Nu am urmărit pe de-a întregul care au fost abaterile. Indiferent care au fost, rolul laicilor nu este să îi judece pe preoţi pentru abateri. Pentru asta există episcop. Iar "episcop" înseamnă "supraveghetor", adică omul pus de Dumnezeu să îi supravegheze pe preoţi şi să îi pedepsească atunci când e cazul. Laicii credincioşi sunt în drept să reclame episcopului orice abatere, dar nu este înţelept, e contra principiului ascultării şi poate produce scandal în Biserică atunci când se plâng în mod public, de exemplu pe un forum. Părerea mea.

Si mai este si asa: daca tie iti spune un preot odata intr-o stare de exceptie spirituala sa te duci sa omori pe unul ca nu e al bisericii tale, tu te duci si-l omori?

Mai întâi, niciun preot nu mi-a cerut asta şi am mari dubii că mi-o va cere în viitor. Ca exerciţiu de dragul ipotezei, presupunând că mi-ar cere-o, desigur că nu aş asculta, fiindcă limita ascultării este instigarea la păcat. Dacă, însă, preotul respectiv mi-ar cere să merg să îmi apăr ţara, oraşul şi familia mea, atunci l-aş asculta. Iar a-l asculta în acest sens nu înseamnă să merg în faţa cotropitorului ori tâlharului care are puşcă şi să îi duc o floare, ci înseamnă că, dacă el se prezintă cu puşca împotriva mea, trebuie să am şi eu puşcă şi că ar fi bine să trag primul.

In caz de forta majora, stie Dumnezeu ce este de facut si le sufla celor in drept sa ia masuri. Si tot el ii si "spala" de pacat pe urma.

Că ridicaţi ipoteza că preotul meu exaltat mi-ar cere să fac păcate, mai înţeleg. Dar pentru ipoteza că Dumnezeu Însuşi insuflă oamenilor să facă păcate, nu am pic de înţelegere.

Nu stiu daca preotii/studentii la teologie au facut armata pana acum. Mi se pare ca nu.
Si parca mai scria undeva ca nu poti obligat la anumite lucruri, daca iti interzice credinta.

Pesemne că nu: îmi amintesc că bunicul meu îmi spunea că unul dintre motivele pentru care a făcut teologia era ca să nu facă armata, lucru de înţeles, fiindcă el era orfan de război şi cunoştea toată mizeria războiului.
Numai că acesta nu este argument. Eu nu am susţinut că PREOŢII trebuie să apere cetatea cu arma în mână, ci am susţinut că bărbaţii LAICI au această datorie.

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Corect, dacă puneţi accentul pe ultima propoziţie: "fiecare cum înţelege ca om". Ce înseamnă asta ? Înseamnă că preoţii, începând cu Papa şi terminând cu ultimul hipodiacon, au păreri personale. Dar ei nu le pot predica drept fiind Cuvântul Domnului. Altfel spus, când un preot predică, ori chiar şi când vorbeşte cu credincioşii fiind înveşmântat într-un veşmânt care nu este al său, ci al Marelui Preot care l-a timis şi i-a spus "mergi şi învaţă toate naţiunile" nu poate să îşi expună părerile personale, nici chiar în materie în care Biserica nu s-a pronunţat. Cu atât mai mult într-o materie în care Biserica s-a pronunţat, aşa cum este aceea a războiului drept.



Nu am urmărit pe de-a întregul care au fost abaterile. Indiferent care au fost, rolul laicilor nu este să îi judece pe preoţi pentru abateri. Pentru asta există episcop. Iar "episcop" înseamnă "supraveghetor", adică omul pus de Dumnezeu să îi supravegheze pe preoţi şi să îi pedepsească atunci când e cazul. Laicii credincioşi sunt în drept să reclame episcopului orice abatere, dar nu este înţelept, e contra principiului ascultării şi poate produce scandal în Biserică atunci când se plâng în mod public, de exemplu pe un forum. Părerea mea.



Mai întâi, niciun preot nu mi-a cerut asta şi am mari dubii că mi-o va cere în viitor. Ca exerciţiu de dragul ipotezei, presupunând că mi-ar cere-o, desigur că nu aş asculta, fiindcă limita ascultării este instigarea la păcat. Dacă, însă, preotul respectiv mi-ar cere să merg să îmi apăr ţara, oraşul şi familia mea, atunci l-aş asculta. Iar a-l asculta în acest sens nu înseamnă să merg în faţa cotropitorului ori tâlharului care are puşcă şi să îi duc o floare, ci înseamnă că, dacă el se prezintă cu puşca împotriva mea, trebuie să am şi eu puşcă şi că ar fi bine să trag primul.



Că ridicaţi ipoteza că preotul meu exaltat mi-ar cere să fac păcate, mai înţeleg. Dar pentru ipoteza că Dumnezeu Însuşi insuflă oamenilor să facă păcate, nu am pic de înţelegere.



Pesemne că nu: îmi amintesc că bunicul meu îmi spunea că unul dintre motivele pentru care a făcut teologia era ca să nu facă armata, lucru de înţeles, fiindcă el era orfan de război şi cunoştea toată mizeria războiului.
Numai că acesta nu este argument. Eu nu am susţinut că PREOŢII trebuie să apere cetatea cu arma în mână, ci am susţinut că bărbaţii LAICI au această datorie.

Si totusi, secole la rand, preotii au aparat cetatea (si "dreapta credinta") cu arma in mana, si bine au facut.

Imparatul Constantin cel Mare a pornit la razboi cu Sfanta Cruce in fruntea ostilor;

Nu vreau sa rascolesc acum Vechiul Testament, ca sunt multe pasaje acolo care instiga la razboi impotriva necredinciosilor; (si totusi, varsarea de sange, daca imi amintesc bine, era pacat mare si trebuia "izbavita" cumva cu jertfe si un fel de "canoane"; mai putin "pacatoasa" era considerata la vremea respectiva uciderea prin metode "mai putin" sangeroase, de exemplu lapidarea, fiind aplicata si in cazul executiilor sau uciderii animalelor necurate, care nu puteau fi aduse jertfa Domnului)

In ziua de azi, armata are preotii ei (dar sunt tot preoti ortodocsi, in cazul nostru, nu stiu daca or fi si de alte confesiuni ), iar preotii armatei au rolul lor acolo si stiu (cel mai bine) ce trebuie sa faca si ce trebuie sa zica.

Din pacate, in decursul istoriei, multe razboaie nedrepte au fost considerate la vremea lor "razboaie sfinte", purtate "in numele Domnului"; chiar si acum unii din fratii nostri musulmani, rataciti chiar si de la dreapta lor credinta, cred ca poarta un razboi sfant (jihadul) cu restul lumii, chiar daca Coranul ne considera pe noi, crestinii, oarecum frati ai lor.