Daruri de la sfinti ptr copiii cuminti

[Fani71]

În prealabil postat de lore86

Dragi prieteni, am infinat acest topic ptr ca doream sa impartasesc o bucurie care m-a surprins in cel mai placut mod.
LA noi la gradintita(adica la copiii mei la gradintita) se obisnuieste ca de fiecare onomastica sau aniversare sa se duca tort, prajitura. Copilul este ridicat in picioare pe scaunel, toti ii canta "La multi ani"! si el sufla in lumanare. E una dintre cele mai mari bucurii din viata de gradintita.
Anul acesta, in preajma sarbatorii Sfantului Andrei(al carui nume il poarta si mezinul meu) , la intrebarea micutului: "si mie imi aduci tort de ziua mea?" am raspuns:"tort nu, ca e post, dar iti voi aduce o prajitura". "Ce bine", s-a bucurat copilul.
Si iata ca sosi si marea zi. Ne-am trezit mai tarziu in aceasta zi, sotul a plecat in viteza sa duca copiii la gradi, apoi trebuia sa se intoarca ptr a putea incepe in timp util Sfanta Liturghie.Asa ca micutul nostru a ramas si fara prajitura, si fara tort. Mult m-am intristat din cauza asta, stiind ce chip trist voi vedea la sfarsitul zilei. "Doamne, adu tu bucurie in inima lui" am zis cu ochii in lacrimi.
Ziua a decurs frumos, asteptam cu emotie intoarcerea copiilor precum si reprosurile pe bune dreptate. Si iata ca micutii se intorc veseli, cu zambet larg.
"Ei, cum a fost azi la gradintita?"
"Foarte frumos, am mancat prajitura cu mere la desert, si i-am cantat lui Andrei "LA multi ani!"
"La care Andrei? am intrebat stiind ca in gradintita sunt vreo 6-7 Andrei."
"Ei, cum la care, la Andreiul nostru."
"Pai de ce i-ati cantat la multi ani? nu prea intelegeam eu"
"Mai mama, ce nu intelegi? A fost ziua lui Andrei si un domn a venit si i-a adus o tava de prajitura cu mere si o lumanare asa ca toti i-am cantat lui Andrei LA multi ani si el a suflat in lumanare. A fost asa de bucuros"
"Pai ce domn? Il cunosti? Nu era cumva tatal unui copilas?"
"Pai...nu il cunosc. Nu l-am mai vazut. Nu era tatal nici unui copilas de la noi".
Mi-au dat lacrimile. Cum s-a produs"incurcatura" nici eu nu stiu. Sa fi venit vre-un parinte si sa fi adus prajitura ptr Andreiul lui? se poate. Dar totusi atat educatoarele cat si ingrijitoarele cunosc foarte bine toti parintii asa ca scade semnificativ sansa unei incurcaturi.Adevarul e ca nici nu mai incerc sa caut o explicatie. Sunt tare bucuroasa ca Sfantul a facut o bucurie acestei fapturi mici, de nici trei ani, care ii poarta numele.

Povestea imi seamana cu cele citite intr-o carte cu intamplari cu aparitii ale ingerilor. O sa caut referinta, este impresionanta.
Cine stie? O fi fost un inger.
Vorbesc serios.

Iti multumesc, lore, pentru marturisirea pe care ai facut-o aici. Minunat dar, acum in Postul Nasterii Domnului cand, vietuind in atat scepticism si rea-voire, primim iata si marturii ca acestea. Slava lui Dumnezeu! Mare e bunatatea Lui!

[glykys]

Ohoo, iarasi vine Mos Nicolae la copiii cuminti! Dar Mosul e prieten si cu copiii mari, asa ca mine, stiu eu bine...

Ieri am intalnit un copil mare si trist. Nu mai credea de mult in Mos Nicolae. Spunea ca, daca ar exista cu adevarat un om in posesia unei masinarii care sa fabrice orice din nimic, l-ar fi prins in capcana de mult. Insa eu stiu de la Mosul ca acesta lucreaza prin oameni pentru oameni si ca nu e deloc spectaculos. E tare discret si firesc, de aia oamenii, prea grabiti si prea stresati, nu isi mai dau seama de darurile lui. Lucreaza neincetat oriunde zareste putina dragoste, putina inima buna si cateva ganduri de bine pentru celalalt. Acolo infloreste floarea milosteniei. Cateodata cred ca trudeste mult pana sa isi gaseasca "asistentii" pentru a face daruri unor oameni, dar am nadejdea ca Mos Nicolae, pe langa faptul ca e inteligent, e si inventiv, si nu se lasa pana nu aduce darurile cerute. Am vazut ieri si astazi cativa "asistenti" rataciti de-ai Mosului. Am vazut si "asistati", unii stiua sa se bucure, altii mai putin. Am vazut chiar si o batranica cersetoare, careia i s-a luminat fata atunci cand a primit te miri ce de la cineva, in numele lui Mos Nicolae, si a inceput sa planga apoi incetisor. Lumea a inceput sa il uite pe Bunul Mos Nicolae, in goana grijii de maine si a lucrurilor materiale...

La mine a venit deja, cu muuulte bucurii. Ce va pot destainui e ca imi doream sa ninga de ziua lui, cum se spune in popor, sa isi scuture nitel barba. Mie imi place tare mult zapada. E facuta pentru bucuria celor cinci simturi: sa vezi fascinat albul din jur, sa auzi fulgii cum ating trotuarul, sa mirosi iarna, sa intinzi mainile sa prinzi fulgii sau sa faci bulgari, sa simti cum iti patrunde in gura... Si cum treceam pe langa biserica lui, a inceput frumos... lapovita. Chinuita si rece, mai mult ploaie decat lapovita. Picurii albi, de o consistenta cat de cat solida, se asezau pe parul meu si imediat se transformau in apa, iar eu treceam pe strada tare bucuroasa, gandindu-ma la Sfantul copilariei mele, care mi-a indeplinit dorinta. Dar se pare ca mai multi si-au dorit sa nu ninga in Bucuresti, asa ca s-a impartit si Mosul...

Sa ne aduca Mosul tot ce dorim, dar, mai ales, sa ne faca milostivi fata de aproapele!

[glykys]

Ohoo, iar astazi am vazut un copilas de 4 ani care nu se intreba ce ii va aduce Mosul, ci care le daruia adultilor mici cadouase. Bine, fireste, l-a indemnat mamica lui, dar el impartea cadouasele cu atata bucurie si naturalete, intocmai ca un adevarat asistent serios de-al Mosului :).