Cugetarea la moarte

[florin.oltean75]

Cu toate ca viata este scurta, nu ar fi o nenorocire daca am avea timp suficient pentru rugaciune si meditatie, dar cea mai mare parte din timpul nostru este ocupata cu somnul, munca, cumparaturile, discutiile...ramanand de fapt foarte putin timp pentru practica spirituala.


Tot timpul nostru este consumat de alte indeletniciri pana cand, brusc, murim.

Putem crede ca avem timp din belsug, dar daca examinam cu atentie, zilele aluneca fara sa ne angajam serios in practica spirituala.

Daca nu ne facem timp acum pt rugaciune si meditatie vom privi in momentul mortii noastre inapoi si vom realiza ca viata noastra s-a irosit in van.

Daca vom cugeta la moarte, dorinta de a ne ruga si medita se va intari. Astfel, vom gasi solutii de a modifica rutina zilnica in mod natural, pentru a ne ruga mai mult.

Posesiunile si bucuriile acestei lumi nu ne pot ajuta.
Doar rugaciunea curata este calea fara greseala.


Gungtang jampelyang a spus:
Mi-am petrecut 20 de ani nevrand sa practic Dharma,
Mi-am petrecut urmatorii 20 de ani gandindu-ma ca voi putea practica mai tarziu,
Mi-am petrecut alti 20 de ani cufundat in alte activitati si regretand ca nu am praticat Dharma.
Aceasta este istoria vietii mele.

Aceasta poate fi istoria fiecaruia, dar cugetand la moarte determinarea noastra de a lucra cele bune, se va intensifica de la sine.