Sfantul Nicolae

[George.m]

Intreaga viata a Sfantului Nicolae e impresionanta. Inca din pruncie, acesta a fost facator de minuni.
Se spune ca, imbaiat fiind dupa nasterea sa, a stat trei ceasuri in picioare, fara a fi sprijinit de nimeni, spre slava Sfintei Treimi. Iar in vreme ce era alaptat, se hranea doar din sanul drept al mamei sale, lucru ce ne trimite cu gandul la faptul ca avea sa devina un aparator al dreptei credinte.
In mod minunat, a fost postitor din pruncie: miercurea si vinerea se hranea cu lapte doar o data, seara.

Sfantul Nicolae sa ne ajute sa sa dobandim puterea marturisirii Sfintei Treimi si intelepciunea renuntarii la ceea ce e lumesc, pentru cele duhovnicesti.
La multi ani celor ce isi sarbatoresc ziua onomastica!

[AndreiM]

Multi Ani intru Hristos!
Biruinta asupra nefericirilor si mantuire tuturor!

[lore86]

un site interesant despre Sfantul Nicolae
http://www.stnicholascenter.org/page...s-st-nicholas/

Viata si cateva minuni ale Sf Nicolae

[cristiboss56]

In ziua de 6 decembrie, sarbatorim pe Sfantul Ierarh Nicolae, Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Marele Dascal al Lumii,Milostivul, Daruitorul, Grabnic Izabavitorul din nevoi si din primejdii, Pazitorul fecioriei, Ocrotitorul copiilor si Mangaietorul saracilor, Facatorul de Minuni si unul dintre cei mai iubiti sfinti din toate timpurile ai Bisericii,un privilegiat de Dumnezeu in gratii si sfintenie.
A fost mult dorit de parintii sai Epifanie (Teofan) si Nona (Iona), care-si pierdusera toata nadejdea de a avea un mostenitor al bunurilor agonisite cu truda. Nu intr-un zadar, rugaciunea lor a fost auzita de Dumnezeu, daruindu-le ceea ce cereau: "veti avea le zice Cerescul trimis, pentru acest sfarsit, un fiu care se va numi Nicolae, el va fi mare slujitor intru Domnul.” Aceasta s-a intamplat in a doua jumatate a secolului III, (se pare 280) in orasul Patara din Asia Mica.
Numele de botez Nicolae, insemnand biruitor de popor, i s-a potrivit foarte bine, el devenind, biruitorul lucrurilor bune.
Abia nascut, ca un sfintit din pantecele maicii sale, Sfantul Nicolae s-a ridicat pe picioare, el sugand miercurile si vinerile, numai o data la ceasurile noua, ispravind in modul acesta postul sau la aceiasi ora la care luara sfarsit durerile Patimilor Domnului nostru.
A fost vrednic in ale carturariei, studiind teologia si petrecand ore intregi la biserica, in intimitatea Sfintele Scripturi. Aici a vindecat o femeie oloaga de ambele picioare facand semnul crucii si zicand: „In numele Domnului Isus Nazarineanu scoala si umbla”
Cugetand asupra cuvintelor Evangheliei: Oricare din voi care nu renunta la tot ce poseda, nu poate fi ucenic al Meu, Sfantul Nicolae renunta la bunurile mostenite si cu voia celui Atotputernic le face cadou, in mod secret, celor saraci. Asa este cazul daruirii, in timpul noptii prin usa intredeschisa a pungilor de aur celor trei fete sarace din orasul natal.

In calatoria prin Sfintele Locuri, Sfantul Nicolae, cu picioarele goale si cu capul neacoperit, printre altele a calcat pe Muntele Golgotei, la Pestera Sfantului Ioan Botezatorul, intr-o alta pestera aproape de Vifleem unde se afla o traditie sigura ca Sfanta Fecioara a stat ascunsa cu Fiul Sau si cu Sfantul Iosif.
Indeplinind voia Domnului el merge sa locuiasca la Mira pe coasta Mediteranei (astazi Demre, Turcia), unde dupa o noapte de priveghere si rugaciuni episcopii locului, in prezenta multimii adunate, il hirotonesc episcop. El se inconjoara de oameni invatati si credinciosi in religie, spre rezolvarea problemelor de doctrina, desavarsire spirituala si ceremonii crestinesti. Faima sfinteniei si minunilor sale, cum au fost invierea celor doi tineri scolari, sau inmultirea painei si vinului, s-a raspandit repede.
A suferit persecutii, prigonire, intemnitare in lanturi, biciuire, dar nu a renuntat la credinta, la marturisirea lui Hristos.
A participat la Sinodul de la Niceea (325), unde s-au pus bazele Simbolului Credintei – Crezul.



La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creştinismului, în care stătea sau cădea creştinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae.



A trecut la imparatia cerului in anul 340, iar moastele lui au fost aduse in anul 1087, de la Mira la Bari in Sudul Italiei.
Prin straduinta unui calator valah, mana dreapta a Sfantului Nicolae a fost daruita Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului, unde se afla si acum.
In fiecare an pe 6 decembrie, moastele Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei sunt scoase in pridvorul bisericii pentru pelerinajul fara de sfarsit al cresinilor, veniti chiar din indepartate locuri.
Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierah Nicolae



O, preabunule Părinte Nicolae, păstorul şi învătătorul celor ce aleargă cu credinţă către a ta folosire şi cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguieşte degrab a le ajuta; izbăveşte turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, şi toate părtile creştineşti le îngrădeşte şi le păzeşte prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de ciumă şi de moarte grabnică; şi precum ai miluit pe cei trei bărbaţi ce şedeau în temnită, şi i-ai izbăvit pe ei de mâna împăratului şi de tăierea sabiei, aşa mă miluieşte şi pe mine, pe cel ce cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul sunt întru întunericul păcatelor, şi de mânia lui Dumnezeu şi de munca cea veşnică mă izbăveşte ca, prin solirea ta, cu ajutorul şi cu mila şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină şi fără de păcat să-mi dea mie, ca să vieţuiesc în veacul acesta, şi din partea stării de-a stânga să mă izbăvesc, şi în partea de-a dreapta, împreună cu toţi sfintii, să mă învrednicesc. Amin.

[cristiboss56]

[tabitha]

Uimitoarea apariție a Sfântului Nicolae într-un autobuz din Rusia

Arhim. Ioan Kostov

Într-o zi de februarie a anului 1965, un autobuz plin de călători mergea din orașul nostru spre un alt oraș apropiat. Lângă șofer stătea un bătrân, mare la trup și viguros, cu o barbă albă, având în jur de 75 ani. Purta un palton greu cu guler de blană și o căciulă ce-i acoperea urechile. Autobuzul mergea încet pentru că ningea mereu. Când a ajuns la o curbă, lanțurile de la roțile din spate s-au rupt. Șoferul a frânat brusc, dar autobuzul s-a izbit de un alt autobuz, care se afla atunci acolo. Și toate acestea s-au petrecut în câteva secunde.
Șoferul a pierdut controlul mașinii și tot s-au înspăimântat. Atunci bătrânul, care stătea lângă șofer, a făcut semnul Crucii și a spus cu glas tare:
– Slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Binecuvântat să fie numele tău, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, că ne-ai izbăvit în acest ceas!
După câteva minute celălalt autobuz a plecat, iar șoferul nostru și ajutorul său au coborât să pună din nou lanțurile. Atunci un călător tânăr s-a adresat bătrânului zâmbind și i-a spus:
– Iertați-mă, tovarășe, dar nu m-am putut abține din râs atunci când v-am auzit invocând ajutorul unor puteri cerești inexistente și când v-ați făcut semnul Crucii. „Din obișnuință”, îmi veți spune. „A doua natură”. Cu toate acestea văd că sunteți un om cultivat. Însă acum, în 1965, acestea sunt niște lucruri absurde.
Bătrânul, fără să se tulbure din pricina celor spuse, a răspuns:
– Îți voi răspunde cu plăcere, tinere. Și sunt gata, dacă dorești, să-mi fac și autocritica. Dar ascultă-mă! Până la un punct suntem cu toții niște fățarnici. Cu toții afirmăm că suntem atei, membrii devotați partidului, profunzi cunoscători ai marxismului și ai multor altele, dar vine o clipă în care omul autentic, care se ascundea atâta vreme înlăuntrul nostru, se descoperă. Tocmai aceasta s-a întâmplat și acum. Din locul în care te afli în autobuz nu ai putut vedea ce s-a întâmplat în spatele tău, însă eu, din locul în care stau, din care îi pot vedea pe toți, am putut vedea cum cel puțin 8-10 persoane și-au făcut semnul Crucii în clipa când ne primejduiam. Există niște lucruri pe care nu le poate tăia omul din rădăcină, deoarece încercând să facă așa, ar însemna să-și tragă afară cu sila măruntaiele sale. Și astfel se întâmplă să cădem mereu în aceeași greșeală. Adică, în timp ce lăuntric acceptăm că există o putere dumnezeiască, binefăcătoare și atotputernică, cu toate acestea, ne facem că nu o înțelegem.
– Cu mine nu se întâmplă nimic de acest fel, a spus tânărul.
Bătrânul a zâmbit și a continuat:
– Îngăduie-mi să-ți dovedesc, iubitul meu, că te înșeli. Cu puțin mai înainte ai spus că orice manifestare religioasă este o absurditate în anul 1965. Dar ce a fost aceea care te-a îndemnat să spui că au trecut 1965 de ani de atunci de când s-a născut Iisus Hristos, Mântuitorul lumii?
Tânărul i-a răspuns cu o prefăcută stăpânire de sine:
– Aceasta se datorează amintirii unui trecut rău, care acum este depășit și care trebuie șters cu desăvârșire. Dar din felul cum vorbiți reiese concluzia pe care vreți să ne-o spuneți, adică să credem în minuni.
După ce a tăcut puțin, bătrânul i-a spus:
– Da, prietene, există minunile lui Dumnezeu, în care și tu însuți vei fi obligat să crezi, precum și toți cei care se află aici în autobuz. Dar când veți vedea minunea, veți fi obligat să tăceți, deoarece dacă veți vorbi, vă veți primejdui să fiți închiși într-un azil psihiatric.
Autobuzul a ajuns pe drumul principal. A încetat să mai ningă și șoferul a putut să mărească viteza. Dar în clipa în care vorbea, călătorii care priveau la bătrân, au văzut că deodată a dispărut. Locul pe care stătuse era gol. Vreo doi-trei călători care stăteau lângă tânărul comunist și-au făcut semnul Crucii și au spus:
– Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!
Unul dintre ei s-a întors spre călătorii ce stăteau pe scaunele din partea din spate a autobuzului și a strigat:
– Acum ați înțeles cine ne-a izbăvit din primejdie? Ne-a izbăvit bătrânul cu barba albă, ocrotitorul poporului rus, Sfântul Nicolae. Pot să mă închidă în azil psihiatric, însă vă voi avea martori pe voi pe toți și mai ales pe tine, prietene.
Tânărul comunist și-a plecat capul în palme, vădit rușinat.

Sursa: http://www.marturieathonita.ro/uimit...-sfant…/

[cristiboss56]

"Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, că în dar ai luat, în dar împarţi tămăduiri;
Bucură-te, al celor neputincioşi bun păstor;
Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viaţa cea fără de sfârşit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facător de minuni !" __________________