Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Şi-a dovedit credinţa nu numai cu cuvântul, ci cu viaţa şi trăirea lui. Mănăstirile şi locurile pe unde a trecut îi păstrează vie memoria. Oamenii care l-au cunoscut vorbesc despre el cu smerenie şi dragoste, ca despre un sfânt. Mulţi dintre ei îi păstrează fotografia în rândul icoanelor. Le este dor de părintele Cleopa, de vorba lui bătrânească, tămăduitoare, însă mai minunat de atât este că aceşti credincioşi simt duhul duhovnicului lor, care-i ajută de dincolo. Pentru ei, părintele Cleopa trăieşte.

Astăzi, 2 decembrie, se împlinesc 13 ani de la trecerea la Hristos a vrednicului de pomenire părinte arhimandrit Cleopa Ilie.

Marea trecere

Anul 1998. Duminică, 29 noiembrie. Ajunul sărbătorii Sfântului Andrei. Mănăstirea Sihăstria, ţinutul Neamţului.

Părintele Cleopa stă pe scaunul de spovedanie, în chilia sa, înconjurat de oameni mulţi. Unii vin, alţii pleacă. Sfinţia sa îi primeşte pe toţi, le vorbeşte scurt, cu multă dragoste, îi îmbărbătează în credinţă şi inimile credincioşilor râd de bucurie când îl aud: 'Mânca-v-ar Raiul!'

La amiază, un frate vine la sfinţia sa să ia binecuvântare pentru tunderea în monahism. Părintele îi pune mâna pe cap, a binecuvântare, şi grăieşte: 'De-acum nu mai ai nimic! Numai pe Hristos!'

Ora 16:00. Părintele nu mai răspunde întrebărilor ucenicilor lui. Rămâne nemişcat în scaun, cu ochii întredeschişi. Se face linişte!

Trec 11 ore. Luni dimineaţa, ora 3:30, bătrânul monah se trezeşte din somnul adânc. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, părintele vorbeşte cu ucenicii şi îi primeşte pe oamenii care îi cer sfatul. Seara, spre nedumerirea fraţilor călugări, duhovnicul îşi citeşte rugăciunile de dimineaţă. Nimeni nu bănuieşte că părintele se pregăteşte pentru clipa când îşi va încredinţa sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Marţi, 1 decembrie. Părintele Ilie Cleopa dă semne de mare oboseală. Nu are vreme să se odihnească, oameni munciţi de necazuri, boli şi deznădejde au nevoie de el. Cu ultimele puteri omeneşti îi mângâie, le dă speranţă, îi îndeamnă să-şi plângă păcatele. Timpul e scurt. Călătoria spre cele veşnice e aproape şi el nu se îndură de oameni... Despărţirea de lume este grea, chiar dacă dorul de îmbrăţişarea Luminii e mistuitor.

Marţi seara, târziu, adoarme… profund.

Miercuri, 2 decembrie, la ora 2:20, dis-de-dimineaţă, bunul părinte se desparte de lumea aceasta cu răsuflare adâncă, ca răspuns la chemarea de veacuri a pământului, şi pleacă, singur, pe cărarea la cer.