Voia lui Dumnezeu

[ioanna]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Eu am cerut mereu sa-mi explice si mie cineva cum este transpusa notiunea de ,,liberul arbitru" in rugaciunea Tatal Nostru.

„Faca-se voia Ta” o inteleg ca pe o lepadarea de sine, il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in inima noastra, pentru a fi siguri ca voia noastra e si voia Tatalui, deci alegem sa ne incredintam Domnului.

În prealabil postat de ioanna

„Faca-se voia Ta” o inteleg ca pe o lepadarea de sine, il lasam pe Dumnezeu sa lucreze in inima noastra, pentru a fi siguri ca voia noastra e si voia Tatalui, deci alegem sa ne incredintam Domnului.

"Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta." Asa a spus Mantuitorul si un inger l-a intarit.Sa fie punctul de legatura,instinctul initial,uman,si apoi predarea salvatoare in fata voii Lui ?:) Ce frumos ar fi,acest gen de liber arbitru.Mai exista? :)

Pestisorul de Aur:mi-e greu sa comentez,sunt un burghez tipic,adica la mijloc intre ciocan si nicovala, calarit de sefi care la randul meu ii calaresc pe nefericitii de la imprimanta si IT,care la randul lor ii freaca pe cei de la aprovizionare si curierat care la randul lor.... :)

[Pestisorul de Aur]

Subiectul asta "Predestinare" , poate pentru ca nu il inteleg, ma face sa reneg biblia, biserica si religia... nu sunt ateist.. sunt agnostic... religia mea e binele... nu pot sa accept predestinarea... am facut doua afirmatii in care m-am contrazis am zis ca exista si ca nu exista(predestinare)... de fapt 'nu stiu' ... as vrea sa nu existe...

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Subiectul asta "Predestinare" , poate pentru ca nu il inteleg, ma face sa reneg biblia, biserica si religia... nu sunt ateist.. sunt agnostic... religia mea e binele... nu pot sa accept predestinarea... am facut doua afirmatii in care m-am contrazis am zis ca exista si ca nu exista(predestinare)... de fapt 'nu stiu' ... as vrea sa nu existe...

nu pot sa cred.... nu stiu de-a ce te joci.....

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Subiectul asta "Predestinare" , poate pentru ca nu il inteleg, ma face sa reneg biblia, biserica si religia... nu sunt ateist.. sunt agnostic... religia mea e binele... nu pot sa accept predestinarea... am facut doua afirmatii in care m-am contrazis am zis ca exista si ca nu exista(predestinare)... de fapt 'nu stiu' ... as vrea sa nu existe...

Stiu de un pastor,imi scapa acum numele,nu era calvinist,care a trecut printr-o criza profunda,dpdv religios.Simtea ca si-a pierdut credinta.Initial fusese un agnostic.I-a spus sotiei ca trebuie sa ia totul de la capat,sa vada daca poate sau nu sa creada.S-au dus intr-un sat din Elvetia,au inchiriat o cabana si au stat ceva vremea acolo.Omul se plimba pe toti muntii,cand ploua se plimba prin podul hambarului si dupa multa vreme de post,rugaciune si meditatie biblica s-a intors la sotie,care se ruga tot timpul pentru el,si i-a spus ca a trecut prin ceea mai dura perioada a vietii sale dar ca nu mai are dubii cu privire la ce trebuie sa faca.S-a intors in parohia lui si si-a pastorit turma de credinciosi pana la final.

Daca vrei putem amandoi decide sa nu existe,tu sa te apropii de credinta ortodoxa de exemplu,mai apropiata de dorinta ta,si sa-ti traiesti viata,acest miracol de clipa de clipa,iar la final sa fii sigur ca Dumnezeu nu va lasa pe unul din alesii sai :) sa piara.Ales in sensul de om cu o viata aleasa in traire.PS:daca pleci sa ma iei si pe mine in Elvetia.Fie si in podul hambarului,iubesc aceea tara.

Dumnezeu cu tine.

[Pestisorul de Aur]

Nu o sa fiu niciodata pastor.

În prealabil postat de Pestisorul de Aur

Nu o sa fiu niciodata pastor.

Intr-o carte se spunea asa:daca intreb un om: ,,Cine esti?" va raspunde:,,Ion Popescu".Raspuns: ,,Nu,asa te cheama.Cine esti?"Raspuns: ,,Sunt profesor de arhitectura".Replica: ,,Nu,asta va este profesia.Cine esti?"Raspuns: ,,Sunt roman". Replica ,,Nu,asta va este nationalitatea si eventual locul unde traiti.Cine esti?".Raspuns: ,,Sunt protestant/agnostic".Replica: ,,Nu,asta va este incadrarea confesionala/optica cu privire la divinitate si oricum daca va iau la bani marunti(cazul protestantului) s-ar putea nici acolo sa nu va incadrati decat teoretic sau formal".

Apostolul Pavel spunea,in a II-a Epistola catre Corinteni ca ,,Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii".Nu trebuie sa fii pastor.Daca,cu ajutorul Celui de Sus, vei ajunge sa te incadrezi in acel ,,cine esti"din II Corinteni 5:14-17 totul va fi bine.O seara placuta,Dumnezeu sa-ti ajute.

[ioanna]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Sa fie punctul de legatura,instinctul initial,uman,si apoi predarea salvatoare in fata voii Lui ?:) Ce frumos ar fi,acest gen de liber arbitru.Mai exista? :)

Intoarcerea la Dumnezeu(metanoia) e o transformare interioara dictata de liberul arbitru, o conversiune ce vizeaza recuplarea mintii omenesti la voia Tatalui.

În prealabil postat de ioanna

Intoarcerea la Dumnezeu(metanoia) e o transformare interioara dictata de liberul arbitru, o conversiune ce vizeaza recuplarea mintii omenesti la voia Tatalui.

Nu zic nu,suna chiar frumos,chiar sunt de acord dar in cazul Mantuitorului nu cred ca a putut fi vorba,in vreun moment,de o ,,decuplare"de la voia Tatalui mai ales in contextul afirmatiei: ,,Negresit, Fiul omului Se duce dupa cum este randuit"(Luca 22:22).In acel verset este chiar,cred eu,o antiteza intre hotararea divina(cu privire la Hristos) si decizia umana(din perspectiva decizie pe care urma sa o ia Iuda).

PS:din perspectiva modului cum irosesc timpul la modul specific mie,adica superficial,am citit azi un sfat genial pe forum: ,,În momentul de față nu există creștini inocenți, oricât ar crede fiecare în propria mitologie confesională. Înainte de a înainta în negocierea de teorii metafizice, creștinii au nevoie de parcurgerea participativă a Canonului Sfântului Andrei Cretanul , însoțită, evident, de post aspru. După care Domnul va face restul, dacă e cazul.".La mine vor fi probleme cu aplicarea canonului mentionat dar voi face tot ce pot sa urmez ideea,Dumnezeu stie cum :) Este bine cand iti mai toarna unu,din cand in cand,o galeata de apa rece-n cap.Cu multumiri din partea mea :)

În prealabil postat de ioanna

Intoarcerea la Dumnezeu(metanoia) e o transformare interioara dictata de liberul arbitru, o conversiune ce vizeaza recuplarea mintii omenesti la voia Tatalui.

Si eu care credeam ca metanoia incepe prin voia Domnului, ca e sprijinita, orientata prin har, in Biserica, in impreuna-lucrarea dintre Dumnezeu si om.
Ei, daca e dictata (pare un pic dur cuvantul nu prea lasa speranta pentru vreo cadere, ceva acolo, o abatere cat de mica...) de liberul arbitru, atunci m-am linistit.
Gata cu angoasele, cu subteranele obisnuintelor pacatoase inradacinate in oameni, cu ispitele si vicleniile vrajmasului.
Liberul arbitru a dictat, e simplu! Ma supun si gata. M-am mantuit (sau poate m-a mantuit liberul arbitru).
Mie imi suna a voluntarism extrem. Daca vedem in om doar vointa, cred ca avem o imagine foarte schematica asupra complexitatii uimitoare a sufletului omenesc. Uneori, vointa celor mai volitivi oameni nu face cat o ceapa degerata in fata unor situatii simple de viata. Si invers, anxiosii si fricosii s-au dovedit uneori eroi, pe temelia unui sentiment puternic, de pilda cel al datoriei sau al iubirii (parintesti, ca exemplu).

Oare asa sa inteleg ca reiese din afirmatia ta, Ioanna?
Sau, poate ai vrea sa nuantezi putin, te rog frumos! :)

P.S. Ceva timp in urma am citit o stire despre un pacient psihiatric (tulburare dependenta severa, nu putea iesi din casa neinsotit de sotie, avea simptome grave de agorafobie si atac de panica etc.) care a fost singurul, dintr-un grup de cativa zeci de oameni gura-casca, care a intrat intr-o cladire in flacari de unde a scos vie si nevatamata o fetita incuiata in casa de parintii plecati la serviciu. Nebun, nebun, fricos cum nu se poate, fara minima vointa de a desfasura vreo actiune de unul singur, dar uite ce a facut! Daca murea in flacari, ar fi fost cinstit si comemorat, nu-i asa?
Sau alt caz, de data asta al unui baietel german care a refuzat sa isi paraseasca bunica bolnava la pat, in timpul bombardamentelor aliatilor, si sa se refugieze in adapost, motivind ca Dumnezeu ii va salva pe amandoi, deoarece unde este iubire (iar nu neaparat vointa) este si ocrotirea Sfantului Acoperamant. Si au scapat cu viata, in chip minunat, doar camera lor ramanind intacta din tot blocul. Au fost zariti din strada, a doua zi, nemaifiind pereti laterali, cum stateau zgribuliti unul in bratele celuilalt in pat (povesteste parintele Rafail Noica - nu mai retin linkul).
Oare cum sa intelegem, totusi, crestineste vorbind, liberul arbitru?...