cum sa scap de deznadejde

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de vsovivi

''Şi cine va iubi mai mult pe femeia lui, pe bunica lui, pe mama lui, pe sora lui, tatăl lui, pe fratele lui, pe prietenul lui, pe animalul lui, pe natura lui, pe poza lui decât pe Mine nu e vrednic de Mine''... ceva de genul ăsta...

Deci iubeşte-L mai mult pe Dumnezeu decât pe femeile, decât pofta asta ca mereu s-o revezi numai pe ea...

Însă fără dragoste n-are sens nici deznădăjdea... dar omul nu ştie ''postul şi iubirea care îmi place Mie'' ca să iasă din belea, nu ştie ci merge ca gândacul la bec să se lovească mereu cu capul de stâlp şi jos în iarbă pândesc broaştele să-l înghită cu fulgi cu tot.

Păi nu pofti dezastrul credulităţii şi atunci nu vei mai deznădăjdui în plăcerile autodistructive al victimei plânse de gLume. E pătimăşie decăderea asta căci dragostea nu iubeşte pentru ca să-şi facă avere proprie şi personală din toate cele. Şi patima asta crudă trece dacă lepezi carnea, coaja, berea şi strângerea sadică de pleoape... dacă nu le mai încreţeşti cu sarcasm.

Şi mai e ceva, tot necazul vine de la cafia, că aşa te ia... neputinţa... te ia altcineva. Şi nu mai scoate la ofertă adularea... ei, a cafelei, că va trece de ora 9 şi nimănui nu-i va păsa.

Câtă durere... ofofof... aş da zile de la mine... pentru frumoasa mea. Dar pentru Iisus ce ai da?.. ai da altceva decât nemulţumiri autovictimizante şi tânguiri amare că nu ai primit ce ai cerut pentru trup? Desfrânarea vine prin pofte şi aia nu e iubire ci e lăudăroşenie, păcat în trup... deci e normal ca să nu-ţi răspundă nimeni la răugăciuni... din moment ce posteşti o dată pe an exact aşa ca fariseii, iartă-mă dar am impresia că voiai să faci sex cu ea şi credeai că aia va fi socotită iubire, însă precis urma avortul sau ce crezi că vei scăpa doar cu tânguiala şi târguiala?

Mulţumeşte Domnului că te-a ferit de rugăciunile tale deşarte ca nu cumva să se împlinească ele, căci tu nu ştiai ce ceri, şi cereai cu ardoare pofta de înşelare, de alta. Asta am impresia că am păţit-o eu, poate şi tu, nu ştiu. Oare mă înşel dragul meu kaa?

tot ce spuneti e gresit.... fata e virgina si asa o sa ramana.... am avut multe ocazii pentru a schimba asta dar eu am refuzat categoric.... o respect prea mult..... eu am primit-o in urma multor rugaciuni la Dumnezeu..... aaaa da, si chestia cu postul o data pe an e deplasata, nu ma cunoasteti deloc.... si avortul, doamne, unde a-ti ajuns..... pai avortul si fumatul sunt lucrurile pentru care nu as putea niciodata ierta o fata... Doamne ajuta!!!

[vsovivi]

În prealabil postat de Mtcrysty17

tot ce spuneti e gresit.... fata e virgina si asa o sa ramana.... am avut multe ocazii pentru a schimba asta dar eu am refuzat categoric.... o respect prea mult..... eu am primit-o in urma multor rugaciuni la Dumnezeu..... aaaa da, si chestia cu postul o data pe an e deplasata, nu ma cunoasteti deloc.... si avortul, doamne, unde a-ti ajuns..... pai avortul si fumatul sunt lucrurile pentru care nu as putea niciodata ierta o fata... Doamne ajuta!!!

Ei vezi dragul meu kaasanova? Din ceea ce spui reiese mândria 'sfinţişorului' care idolizează pe prinţesa lui... pe fata cea 'virgină', pe cea fără de păcate văzute, ca să se laude el cu trupurile altora... deci mie mi-e clar că nu am greşit în aprecieri cu atît mai mult cu cât vorbeam mai mult despre mine şi mă gândeam că şi tu o păţişi tot cam aşa... deci ai căzut în ispita iubirii trupeşti, iubirii închipuite, ai căzut în SiFi - listând aici pe net o suferinţă prea amară, o suferinţă grea ce vine din amorul propriu, din cel ce se crede pe sine victimă vrednică neştiind că aşa se revoltă tocmai împotriva adevăratei victime vrednice de care defapt nu-i mai pasă şi nu i-a păsat niciodată decât doar aşa de ochii gLumii.

Ştiu că doare Adevărul, dar cine nu caută mustrarea şi bătaia de sus ca să se îndrepte, nu se poate numi fiu, ucenic sau creştin curat cu inima ci un închipuitor de aiureli prin care vrea să acceadă la stăpânirea lăcomiei prin a se lăsa stăpânit de ea ca să satisfacă poftele... în auzul aplauzelor deşarte.

Păi dacă iubire nu e, nimic nu e, iar surogatul sexual oricât de atractiv şi 'înălţător' ar fi tot n-are nici un rost... aşa că degeaba o mai cauţi dacă vrei doar ca să te lauzi cu ea ca păgânii ce se bagă sub sarcină ca să-şi strângă încă un bagaj de marfă de calitate cu care să-şi dea lor valoare... valoarea mea.

Iubirea nu caută să se laude cu ale sale... şi nici nu se îndrăgosteşte spre a fi lăudat el însuşi cu sfinţişorimea şi vrednicia...

Ai de grijă să nu cazi mai rău, căci nu faci altceva prin comportamentul tău decât s-o reînvinovăţeşti mereu... doar pe ea.

Sper că ai înţeles dragul meu kaasanova. La limbochiul minţii mă refer.

''Şi cine iubeşte mai mult pe... nu e demn de Mine'', iar asta înseamnă să iubeşti mai mult pe Dumnezeu decât pe o femeie oarecare idolizată de 'iubirea' ta ca să-ţi dai valoare.

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de vsovivi

Ei vezi dragul meu kaasanova? Din ceea ce spui reiese mândria 'sfinţişorului' care idolizează pe prinţesa lui... pe fata cea 'virgină', pe cea fără de păcate văzute, ca să se laude el cu trupurile altora... deci mie mi-e clar că nu am greşit în aprecieri cu atît mai mult cu cât vorbeam mai mult despre mine şi mă gândeam că şi tu o păţişi tot cam aşa... deci ai căzut în ispita iubirii trupeşti, iubirii închipuite, ai căzut în SiFi - listând aici pe net o suferinţă prea amară, o suferinţă grea ce vine din amorul propriu, din cel ce se crede pe sine victimă vrednică neştiind că aşa se revoltă tocmai împotriva adevăratei victime vrednice de care defapt nu-i mai pasă şi nu i-a păsat niciodată decât doar aşa de ochii gLumii.

Ştiu că doare Adevărul, dar cine nu caută mustrarea şi bătaia de sus ca să se îndrepte, nu se poate numi fiu, ucenic sau creştin curat cu inima ci un închipuitor de aiureli prin care vrea să acceadă la stăpânirea lăcomiei prin a se lăsa stăpânit de ea ca să satisfacă poftele... în auzul aplauzelor deşarte.

Păi dacă iubire nu e, nimic nu e, iar surogatul sexual oricât de atractiv şi 'înălţător' ar fi tot n-are nici un rost... aşa că degeaba o mai cauţi dacă vrei doar ca să te lauzi cu ea ca păgânii ce se bagă sub sarcină ca să-şi strângă încă un bagaj de marfă de calitate cu care să-şi dea lor valoare... valoarea mea.

Iubirea nu caută să se laude cu ale sale... şi nici nu se îndrăgosteşte spre a fi lăudat el însuşi cu sfinţişorimea şi vrednicia...

Ai de grijă să nu cazi mai rău, căci nu faci altceva prin comportamentul tău decât s-o reînvinovăţeşti mereu... doar pe ea.

Sper că ai înţeles dragul meu kaasanova. La limbochiul minţii mă refer.

''Şi cine iubeşte mai mult pe... nu e demn de Mine'', iar asta înseamnă să iubeşti mai mult pe Dumnezeu decât pe o femeie oarecare idolizată de 'iubirea' ta ca să-ţi dai valoare.

draga vsosvi, iti multumesc, dar imi rezerv dreptul sa te contrazic din nou... Dumneze mi-a dat-o prima data, El mi-a luat-o..... un an jumatate am stat fara ea, in acest timp m-am schimbat total, am invatat ce insemna suferinta, credinta adevarata, postul adevarat, rugaciunea, chiar si deznadejdea.... toata suferinta a fost spre binele meu... de o saptamana, ca prin minune, ea ma cauta mereu, se roaga de prietenii nostri comuni sa ma faca sa o ascult, sa ne impacam practic.... dupa doi ani de chin, apare ca prin minune, ca si cum ar fi trecut o luna.... dar mi-e teama.... Doamne ajuta!!

[WhiteChakra]

Eu, dupa cum am mai spus, simteam un gol in suflet in momentul in care imi pierdeam credinta, simteam nevoia de credinta, stiam (sau mai bine zis, simteam) existenta divinitatii insa o refuzam. Acest simt m-a facut sa revin cu drag si, simultan, cu rusine la credinta, imi era rusine de mine, intr-un fel. Cred ca odata ce ai dobandit credinta pe cale.. naturala ? Spirituala ? Spune-o cum vrei.. e greu sa o pierzi, in cel mai rau caz aceasta apare ca o razvratire impotriva lui Dumnezeu in urma unei fustrari, suparari, caci iti este imposibil sa nu crezi in ceva ce simti si esti convins in adancul sufletului tau ca exista. Insa nu sunt sigur; de bine, de rau, n-am ajuns (inca) in acel stadiu.
Apropo, cu riscul de a fi mustrat de unii dintre voi, pot spune ca muzica hip hop-crestina (Haarp Cord, Immortal Technique, Righteouz Knight etc.) m-a inspirat/motivat si mai mult.

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de WhiteChakra

Eu, dupa cum am mai spus, simteam un gol in suflet in momentul in care imi pierdeam credinta, simteam nevoia de credinta, stiam (sau mai bine zis, simteam) existenta divinitatii insa o refuzam. Acest simt m-a facut sa revin cu drag si, simultan, cu rusine la credinta, imi era rusine de mine, intr-un fel. Cred ca odata ce ai dobandit credinta pe cale.. naturala ? Spirituala ? Spune-o cum vrei.. e greu sa o pierzi, in cel mai rau caz aceasta apare ca o razvratire impotriva lui Dumnezeu in urma unei fustrari, suparari, caci iti este imposibil sa nu crezi in ceva ce simti si esti convins in adancul sufletului tau ca exista. Insa nu sunt sigur; de bine, de rau, n-am ajuns (inca) in acel stadiu.
Apropo, cu riscul de a fi mustrat de unii dintre voi, pot spune ca muzica hip hop-crestina (Haarp Cord, Immortal Technique, Righteouz Knight etc.) m-a inspirat/motivat si mai mult.

acelasi gol il simteam si eu, ma simteam rusinat..... ai dreptate e greu sa pierzi credinta.... numai sinucigasii au pierdut-o definitiv....

În prealabil postat de Mtcrysty17

dar mi-e teama.... Doamne ajuta!!

Minunat spus!

(Imi amintesc acum de I Corinteni, despre Dragoste...)