![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Mihail, iti multumim pentru anunt. In pofida celor spuse, mai mult sau mai putin intemeiat, la modul negativ despre Christos Yannaras, acesta ramane totusi unul din marii reprezentanti ai teologiei academice contemporane.
|
|
#2
|
|||
|
|||
|
Cu multă plăcere, Marius. Yannaras și-a riscat tot timpul talanții, investindu-i curajos în identificarea și diagnosticarea unor zone cu potențial malign în corpul Eclessiei autentice, Or, când faci așa ceva, nu ai cum să scapi de vrășmășia acelor dreptmăritori care s-au obișnuit să urle neîncetat și isteric la heterodocși, dar în același timp să primească masiv în gândirea și trăirea lor, tipologii de evlavie alienată din ograda contestaților.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Parintele Paisie spunea ca e un ratacit,s'a indepartat de dogmele ortodoxe,bine ca il reabilitati voi...
|
|
#4
|
||||
|
||||
|
Cartea "Abecedar al Credintei" o consider a fi unul din cele mai bune manuale de Dogmatica. In seminar si in multe facultati de teologie se preda o Dogmatica scolastica, straina de Duhul Parintilor. Cartea lui Yannaras e o marturie adevarata a Ortodoxiei. Acelasi lucru se intampla si cu o alta disciplina - Morala. In facultati avem o morala a legilor, iar el vorbeste intr-o alta carte "Libertatea moralei", de o morala a existentei. Merita citit si ascultat.
Multumim Mihail pentru anunt. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Uite, ai ocazia să mergi și să-l întrebi personal despre asta pe Yannaras, e chiar dispus să lămurească de unde a pornit defăimarea asta mizerabilă și cum s-au petrecut lucrurile cu adevărat. Costel, mă bucur că ai intervenit pe acest topic în cunoștință de cauză! Mulțumesc!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Toți cei care au citit scrierile cunoscutului scriitor și profesor Christos Yannaras și, derutați de ele, au întrebat despre acestea pe fericitul Stareț Paisie, au auzit și mărturisesc despre poziția lui vădit potrivnică față de concepțiile acestuia. Starețul înfiera îndeosebi învățăturile lui legate de dragoste, precum și criticile lui raționaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinților. Părintele Paisie suferea mai ales atunci când vedea stricăciunea cu neputință de îndreptat, pe care scriitorul mai-sus amintit o pricinuia tinerilor. „Ne-a târât în păcat fără să ne dăm seama și ne-a distrus, iar acum nu ne mai putem îndrepta“, mărturiseau ei înșiși. Suferea însă și pentru clevetirile pe care acest profesor le îndrepta împotriva Sfinților Părinți. Dacă la început Starețul a încercat cu multă dragoste, răbdare și îngăduință să-l ajute pe acest scriitor să-și conștientizeze înșelarea în care s-a lăsat atras de cel viclean și de patimile lui, de la un timp însă, văzând stăruința lui cea neîndreptată și plină de egoism, s-a simțit dator să-i înștiințeze pe credincioși ca să-i apere de eresul său.
Din numeroasele mărturii existente dăm în continuare numai două dintre ele: 1. Un tânăr ieromonah povestea: „In urmă cu câțiva ani am venit în Sfântul Munte împreună cu un prieten de-al meu. Pe atunci eram mirean. Il cunoșteam pe părintele A., care pe atunci era reprezentant la Karyes al unei mănăstiri. In prima seară am fost găzduiți de către el la conacul mănăstirii și ne-am hotărât ca a doua zi să-l vizităm pe Starețul Paisie de la Panaguda. Inainte de a ne culca, am început o discuție despre diferite subiecte. La un moment dat a venit vorba despre scriitorul Ch. Yannaras. Atunci am început să ne contrazicem. Unul îl lăuda pentru talentul său scriitoricesc, pentru convingătoarea sa argumentare, în timp ce celălalt cu multă tărie scotea în evidență concepțiile rătăcite ale acestuia și marea vătămare ce o pricinuia prin ele, mai ales în rândul tinerilor. In cele din urmă am întrerupt discuția și am hotărât să-l întrebăm despre aceasta pe Părintele Paisie și să primim orice ne va spune. A doua zi, când am mers la Panaguda, după ce Starețul ne-a dat o tratație și înainte de a-l întreba ceva, l-am auzit uimiți spunându-ne: - Ieri au venit la mine doi închinători și au început discuția despre Yannaras. Unul îl lăuda, altul îl osândea. Atunci eu le-am spus: „Măi copii, ce spune Hristos în Evanghelie? Nu spune “și da și nu”, ci spune: «Ce este da, da și ce este nu, nu». Ei, și eu vă spun: «Pe Yannaras nu, nu»”. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Mărturia unui profesor din Tesalonic:
„In urma discuției mele avute cu cineva despre profesorul Yannaras, devenisem oarecum îngăduitor față de el, datorită receptivității pe care acesta o arăta atunci când i se făceau cunoscute greșelile sale. După câteva zile l-am vizitat pe Părintele Paisie și i-am spus despre aceasta. Atunci Starețul, vădit supărat, plin de amărăciune aș putea spune, mi-a spus: - Yannaras, atunci când îi arăți că ceea ce propovăduiește este înșelare și hulă, îți răspunde: „Da, da, aveți dreptate…”. După puțin îți spune iarăși: „Da, da, aveți dreptate…”, dar apoi continuă să scrie și să stăruie în înșelarea sa, însă într-un mod mai „politicos” (adică mai camuflat)” . Fără îndoială că în textele acestui scriitor există și destule elemente pozitive (învățături ale Sfinților Părinți, poziții ortodoxe ș.a.m.d.), dar ele devin astfel și mai periculoase, deoarece sunt o momeală. Momeală care îi atrage chiar și pe cititorii bine intenționați și nebănuitori sau – ceea ce este și mai rău – îi înșală chiar și pe oamenii și povățuitorii duhovnicești, făcându-i astfel să le recomande (!) sau cel puțin să le îngăduie, îndreptățindu-le cu „gândul cel bun”. Credem că acestora se potrivesc cuvintele Starețului: „Sunt ca ouăle prăjite în care a căzut necurăție și trebuiesc aruncate împreună cu tigaia”. Deoarece unii dintre cei care au o părere diferită despre scriitorul Yannaras pretextează că fericitul Stareț Paisie l-ar fi înțeles greșit, atras chipurile de alții, considerăm necesar – deviind poate de la subiectul nostru – să facem următoarele observații: I. Starețul Paisie nu numai că nu primea cu ușurință criticile făcute de o a treia persoană, dar nici în judecata omenească nu se încredea atunci când voia să-și clarifice o poziție față de cineva, mai ales atunci când aceasta era dezaprobatoare și cu atât mai mult să o publice. In mărturiile de mai sus este vădit că: a) este vorba de prezența unei energii suprafirești (harisma străvederii), care încredințează într-un mod de netăgăduit cuvintele Starețului (vezi prima mărturie). b) nu numai că l-a sfătuit personal pe acel profesor din Tesalonic să nu se lase târât de comentariile făcute de alții, dar i-a și arătat cu multă amărăciune pocăința fariseică a lui Yannaras (vezi a doua mărturie). II. Toți, din câte știm, stareții cuvioși contemporani și duhovnicii înzestrați cu harisma discernământului și-au exprimat aceeași poziție cu cea a Starețului Paisie. Dintre ei amintim pe: a) Cuviosul și eruditul stareț Teoclit Dionisiatul, cel care s-a ocupat în mod sistematic de acest eres, demascându-l și surpându-l. b) Cuviosul stareț Porfirie: Despre poziția lui față de scriitorul Yannaras, ucenicul bătrânului Acachie Kavsokalivitul, care l-a îngrijit până la moartea sa, spunea următoarele: „Când disputa privitoare la nicolaism dintre Starețul Teoclit și profesorul Yannaras a ajuns la apogeu, Părintele Porfirie mi-a spus: - Cele pe care le spune Teoclit le cunosc, dar cele pe care le spune Yannaras nu le cunosc. De ce? - Cu siguranță, Gheronda, pentru că Părintele Teoclit le scrie sub insuflarea harului. - Da, așa este! Dar și un alt ieromonah aghiorit, care zeci de ani a avut o strânsă legătură duhovnicească cu Starețul Porfirie, adeverește că într-o discuție asemănătoare, Starețul a adoptat față de Yannaras poziția Părintelui Teoclit, spunând: „Fiule, foarte frumos scrie Părintele Teoclit!” c) Fericitul Părinte Epifanie Teodoropulos, care în articolele sale bine argumentate ce nu primeau niciodată răspuns, a spulberat sofismele lui Yannaras, prin care acesta încuraja relațiile de dinaintea căsătoriei, desfrânarea și altele. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
d) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, care cu o asprime neobișnuită pentru caracterul său blând îi înfiera pe cei care adoptau concepțiile neonicolaite. Redăm aici numai un fragment caracteristic din scrierile sale:
„Specific dragostei celei mari către Hristos este că nu se poate împăca cu desfătările trupești și, mai mult decât toate, cu cele genitale. Mintea omului sub înrâurirea dragostei celei către Dumnezeu se desprinde de pământ și se izbăvește de orice închipuire pământească, în timp ce legătura trupească rănește profund sufletul tocmai prin aceste închipuiri. Cunoaștem că mulți abordează acest subiect într-un mod cu totul diferit. Dar oare cuvântul Scripturii «Nu va rămâne Duhul meu pururea in oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup» (Fac. 6, 3) nu se referă la aceștia?” |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Citat:
Yannaras critica “laudaroseniile bincunoscute ale unor duhovnici ortodocsi cu privire la fiii lor spirituali cu performante impresionante in zamislirea de copii, care nu au vazut niciodata trupul gol al celuilalt si nici nu i-au oferit partenerului o mangaiere” (cf. Contra religiei pag 180), preoti ce idolatrizeaza elanul impersonal de perpetuare. Ridica problema femeii, a modului in care este ea privita, rugaciunile care se citesc lauzei la patruzeci de zile, “ranind-o in mod grosolan, insultand-o si istovind-o pe femeia socotita spurcata si necurata, numai findca a indeplinit cu trupul ei functia maternitatii”. (cf.Contra religiei pag.180)Analizeaza cum este privita relatia de cuplu in Vechiul Testament,respectiv Noul Testament. Canoanele bisericesti par sa reflecte un respect excesiv pentru Vechiul Testament, cu toate ca Biserica il considerase o prefigurare si o pregatire preliminare pentru prezenta istorica a lui Hristos. "Acest respect constitue poate cea mai probabila explicatie a felului in care au supravietuit in practica vietii bisericesti elemente ale traditiei ebraice, care considera, de pilda, spurcata impreunarea dintre barbat si femeie,o socotea necurata pe femeia lauza sau aflata la menstruatie (...) Textele Noului Testament referitoare la intimitate,nu contin "proclamatii ideologice teoretice, ci ofera marturia experientei unei comunitati bisericesti concrete (din punct de vedere istoric si cultural), integrate in in limbajul si mentalitatea mediului ei social mai larg, ale epocii istorice si ale spatiului geografic respectiv. Cu toate acestea, in textele Evangheliilor nu exista nici cea mai mica aluzie care sa ofere chiar si un punct de pornire pentru presupunerea unei temeri, a unui dispret sau a unei repulsii fata de sexualitate.", deci care sa sustina "demonizarea sexualitatii". Tot ca o mostra de “demonizare a sexualitatii” in biserica ortodoxa vede si problema celibatului fortat la preotii ramasi vaduvi dupa hirotonisire, celibat pe care ei nu l-au ales si pe care nu-l doresc, interdictie ce izoraste, in opinia sa, dintr-o conceptie depreciativa la adresa casatoriei. "Este iertata casatoria inainte de hirotonire,dar atunci cand e detinuta "functia" preotiei, aprobarea celei de a doua casatorii ar anula concesia binevoitoare de a permita coexistenta sexualitatii active cu slujirea bisericeasca "angelica". Casatoria celui deja hirotonisit ar recunoaste nu ca element secundar, aflat la periferia vietii bisericesti, ci i-ar da o insemnatate capitala, pentru viata si stradania lepadarii de sine din dragoste. In plus, nu este deloc intamplator faptul ca in practica actuala a bisericilor ortodoxe, un preot casatorit poate fi hirotonisit episcop dupa cativa ani de vaduvie. Ceea ce inseamna ca nu scopul unei vieti netulburate de grijile familiale a consacrat celibatul obligatoriu al episcopilor.Acesta se datoreaza retinerilor depreciative, prejudecatii cu privire la sexualitate ca "necuratie". De aceea sunt necesari cativa ani de "purificare" de sexualitatea activa, pentru ca acel cleric "manjit" prin casatorie sa fie acceptat in functia de episcop". (cf. Contra religiei,pag.182-183) Citat:
Cred ca merita sa-i citesti ultima carte, "Contra religiei", pentru a intelege tu insuti pozitia lui. "Ea nu oferă soluții, nici paleative pravoslavnice antireligioase. În schimb, compară ingenios statul laolaltă a neghinei și a grâului în miriște, din binecunoscuta parabolă a Împărăției, cu statul laolaltă în cuprinsul Bisericii a experienței ecleziale și a trăirii bisericești. La stingerea lumii, neghina toată va fi făcută snop și va fi definitiv arsă de Domnul. Dar numai de El! Până atunci, avertizează autorul, bobul de grâu trebuie vegheat neîntrerupt și neîntrerupt ferit de neghină… Atât." (Sorin Dumitrescu) Last edited by ioanna; 30.10.2011 at 14:44:46. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Mulțumim Ioanna pentru excelentele lămuriri.
Dacă tot s-a adus vorba despre ”reclamații”, putem folosi acest topic pentru a alcătui o listă de întrebări și neclarități legate de Yannaras, pe care apoi să le aducem în atenția profesorului grec la cele patru întâlniri publice pe care acesta le va avea în România.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
![]() |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Inainte de Christos si dupa Christos | Decebal | Dogmatica | 5 | 04.09.2012 19:59:26 |
| conferinte | mirela.b | Generalitati | 0 | 09.07.2011 18:42:43 |
| Conferinte - Dan Puric | anaana71 | Generalitati | 23 | 01.03.2010 23:33:47 |
| Iisus Christos descris de Publius Lentullus | lareine | Generalitati | 28 | 08.01.2010 18:38:28 |
| Conferinte Ortodoxe | C.tin | Stiri, actualitati, anunturi | 4 | 24.11.2008 15:43:57 |
|
|