Papalitatea

În prealabil postat de nutucutu

As vrea sa va intreb doua lucruri:
1. Cum primeste Biserica Ortodoxa revelatiile de la Domnul nostru daca isi indeamna membrii sa refuze orice imagine? Pentru ca inteleg ca daca vine Domnul nostru Isus Cristos si bate la usa sufletului dumneavoastra sinteti indemnat sa-L alungati pentru a nu fi inselat si dispretuit.

Păi luaţi aminte la ceea ce am postat mai sus...nu am să repet la nesfârşit acest lucru. Vă mai postez şi un text referitor la rugăciunea neîncetată:

"Nu se ajunge la rugăciune neîncetată câtă veme eşti pătimaş, ci ajungi la primejdie de năluciri, haluciaţii, chiar în stare de veghe. Când amesteci rugăciunea cu patimile, biruiesc patimile cu tot felul de năluciri. Unii Îl văd pe Domnul Iisus Hristos ca un tânăr de care se îndrăgostesc, ca rod al patimii. Cu înşelări de acestea se ajunge până la nebunie. Iar cel bolnav psihic îl poţi ajuta doar dacă e conştient de boala sa. Până nu te purifici de patimi, nu te avânta în rugăciunea neîncetată, că satana te prinde în înşelăciuni drăceşti, în loc de vederi cereşti. Întâi trebuie făcută despătimirea. Cum? Trebuie lepădată iubirea de sine, iubirea curvească de sine şi semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecata, cârtirea, nemulţumirea. Sunt două faze ale nevoinţelor:
1. Faza ascetică – toată strădania din partea omului să se purifice de patimile sale.
2. Faza a doua, după această biruinţă, caracterizată prin darurile Sfântului Duh, care ridică mintea la stări de credinţă luminată. Sfinţii au făcut nevoinţe grozave, înfricoşătoare şi au ajuns la starea lui Adam înainte de cădere, când fiarele în prezenţa lor leapădă starea lor de fiare. Ca exemplu, apropape contemporan, avem pe Sfântul Serafim de Sarov şi blândeţea fiarelor din pădure. Sfinţii iubesc toată făptura lui Dumnezeu.
Faza ascetică cuprinde nevoinţele, iar faza mistică se caracterizează prin darurile Duhului Sfânt, care ridică sufletul şi mintea la stări luminate de credinţă. Despătimirea este condiţia rugăciunii neîncetate.
Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume care e creaţia lui Dumnezeu."

În prealabil postat de nutucutu

Sa ne amintim de toate vedeniile si revelatiile avute de sfintii Vechiului si Noului Testament. A refuzat cineva revelatiile pentru ca ar putea fi inchipuiri?

Am ales un text biblic Luca (1,28-30), cred că este destul de sugestiv:

28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
30. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
Această arătare a îngerului Gavriil în final nu a fost refuzată, dar cum este primit poate vă dă de gândit.

În prealabil postat de nutucutu

2. Cui ii pasa ca e inselat sau dispretuit? Cine ma poate dispretui in timpul rugaciunii? Cel rau. Iar daca o face, o face cu sau fara rugaciunea mea. Chiar nu-mi pasa. Si cu ce pot fi eu inselat? Pentru ca spun: "faca-se voia Ta". Imi doresc ceva? Nu. Ma supun vointei Tatalui, oricare ar fi ea.

Faptul că nu vă pasă este iarăşi un semn de întrebare. Dar din nou vă respect libertatea de a alege.

ps: am deviat de la subiectul topicului...nu este necesar mai interveniţi cu alte idei pe această temă...este evidentă diferenţa între ce ne spun cele 2 Biserici despre rugăciune...fiecare suntem liberi să alegem