Cate slujbe speciale se pot face dupa Sf.Liturghie?

[sophia]

Astazi am avut un soc dupa slujba si nu ma pot linisti.
De aceea va intreb si pe voi.
De obicei la noi se fac dupa Sf.Liturghie si pomenirile mortilor.
Dupa ce s-a incheiat si slujba pomenirii, doar ce a plecat preotul de la masa si oamenii au inceput sa imparta, s-a deschis usa si a navalit o grupa mare de oameni, cu 2-3 bebelusi si galagie si s-au ingramadit in fata altarului.
Parintele s-a dedicat lor, facand semn ajutoarelor, sa pregateasca pentru botezuri. Cineva spunea ceva si de o cununie.
Noi intr-un colt ne straduiam sa terminam pomenirea, in spatele nostru agitatie.
Mi-au dat lacrimile si am avut gandul ca gata: ne-a luat Dumnezeu zilele si nu mai avem timp, trebuie sa facem repede ce mai trebuie.
Chiar asa am ajuns?

Cate slujbe se pot face dupa Liturghie? Scrie undeva?
Eu stiu ca de obicei nu se fac asa pe banda.
In tara sambata se fac pomenirile. Iar botez si cununie cam tot sambata, sau duminica.

Mi se pare oribil mai intai pentru cei implicati: unii tristi, cenusii cu colivele pentru mortii lor dragi, altii colorati si veseli gata de petrecere.
Si cum poate preotul sa se transpuna dintr-o situatie in alta?

As vrea sa stiu si eu care sunt regulile, pentru ca slujbe pe banda, fara simtire, mi se par oribile.

Doamne, dar nu mai avem pe lumea asta nici timp, nici loc, nici nimic.
Chiar este sfarsitul lumii...

[Dumitru73]

din cate stiu eu nu se pot face doua liturghii in aceeasi zi.
despre celelalte slujbe nu stiu sa existe vreo limitare.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Astazi am avut un soc dupa slujba si nu ma pot linisti.
De aceea va intreb si pe voi.
De obicei la noi se fac dupa Sf.Liturghie si pomenirile mortilor.
Dupa ce s-a incheiat si slujba pomenirii, doar ce a plecat preotul de la masa si oamenii au inceput sa imparta, s-a deschis usa si a navalit o grupa mare de oameni, cu 2-3 bebelusi si galagie si s-au ingramadit in fata altarului.
Parintele s-a dedicat lor, facand semn ajutoarelor, sa pregateasca pentru botezuri. Cineva spunea ceva si de o cununie.

E normal sa se intample asta, tot preotul trebuie sa faca si botezul si cununia si tot in biserica. Doar Sfanta Liturghie nu se repeta, in rest se tin astfel de slujbe in functie de cate solicitari sunt. La orase e inghesuiala mai mare pentru ca e mai multa populatie si se nimeresc mai multe nunti si botezuri in acelasi timp.

[glykys]

Draga Sophia, in biserica la care merg eu, se face in fiecare sambata Sfanta Liturghie si parastas. Acum, cum o fi ca preotii sa le zica oamenilor ca sambata nu pot oficia nici cununii nici botezuri?!!
Nu e niciun temei canonic pentru ce vrei tu: exista zile speciale in care nu se pot oficia nunti, exista zile in care nu se pot oficia parastase, botezuri se pot oficia oricand. Se intampla ca aceste trei evenimente sa coincida toate, in sensul de a se petrece una dupa alta. Nu poti lasa un copil nebotezat sau un cuplu necasatorit pentru ca s-a facut inainte slujba de pomenire.

Sunt biserici centrale in care se oficiaza pe banda rulanta nu stiu cate nunti pe zi, pentru ca toate cuplurile alea si-au pus in gand sa faca nunta musai in biserica respectiva, cu asta nu prea sunt nici eu de acord. Dar in ceea ce priveste ce spui tu, e ok; stiu ca intr-o sambata, dupa parastas, parintele era asaltat de doua persoane sa mearga si la cimitir si acasa, sa sfinteasca mancarea, si le spunea ca nu poate veni chiar acum, ca are botez, trebuiau sa zica si ele mai din timp, cele doua trageau de el sa vina in momentul acela ... Dar oamenii cu botezul au fost foarte politicosi, nu au intrat in biserica decat dupa ce au vazut ca se terminase slujba si ca toata lumea impartise colivele; oricum, erau programati la o ora astfel incat sa nu se intersecteze, dar venisera mai devreme. In fine, pe mine m-a amuzat putin intamplarea pe care ti-am povestit-o, insa e drept ca eu nu percep parastasul ca pe ceva trist si dureros, ci ca pe un prilej de rugaciune si comuniune cu cei decedati, lucru datator de speranta si multa bucurie.

Uite aici - despre foloasele parastasului:

Dar din parastase avem şi alte foloase pe care le primesc şi cei care rămân în această viaţă.

- Se înmulţeşte dragostea dintre cei vii şi cei morţi.

- Folosul se leagă nemijlocit de virtutea creştinească.

- Se întăreşte credinţa în viaţa de dincolo de mormânt.

- Se întăreşte nădejdea în mila lui Dumnezeu.

- Se propovăduieşte prezenţa necurmată a lui Hristos în lume.

- Învaţă că omul este cetăţean al cerului. Se mută din Biserica luptătoare de pe pământ în cea biruitoare din cer.

- Hristos ascultă rugăciunile tuturor şi este înduplecat de mijlocirile sfinţilor şi ale Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu.

- Nădejdea de mântuire a creştinilor nu se pierde nici după moarte.

- Dăruiesc iertare păcatelor celor pentru care se săvârşesc parastasele, căci Iubitorul de oameni Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile Bisericii Lui.

- Hotărârea definitivă a lui Dumnezeu pentru răsplata sau pedeapsa viitoare nu s-a rostit încă. Aceasta este păstrată pentru a Doua şi înfricoşata Venire. Până atunci Biserica poate înălţa rugăciuni şi cereri pentru mădularele ei.

- Precum în Biserica luptătoare cei care se află sub pedeapsă canonică pentru păcatele săvârşite sunt lipsiţi de dumnezeieştile Taine, tot astfel şi în Biserica biruitoare cei care au murit în păcate sunt departe de sfinţi şi drepţi.

- Se înmulţeşte dragostea frăţească.

- Se mângâie cei vii şi întristaţi pentru moartea persoanei iubite, căci moartea este amară, pricinuieşte mâhnire nesuferită şi îi desparte brusc de cei iubiţi. Rugăciunea şi parastasul este singurul mod de comuniune cu ei, căci nu există un alt mod de comuniune cu persoanele dragi nouă.

- Pricinuieşte aducerea aminte de moarte, de deşertăciunea lumii şi a lucrurilor ei.

- Îndeamnă la dobândirea virtuţii şi la petrecerea plăcută lui Dumnezeu. Încurajează la faceri de bine şi la nevoinţa proprie.
http://www.parohiamacin4.org/foloasele_parastaselor.htm


Asta e ritmul vietii: unii mor, altii se nasc, altii se casatoresc... preotul participa la toate acetse evenimente ale vietii. Deci iti spun ca sunt obisnuiti cu acest ritm alert si ca importante sunt rugaciunile Bisericii si ale lor personale si nu implicarea lor personala. Iti dai seama numai cu cate se incarca tot auzind atatea pacate la spovedanie? Cum ar fi daca s-ar incarca in fiecare sambata si cu durerea rudelor si de fiecare data cand oficiaza o inmormantare? Nu ar mai fi in stare de nimic apoi, daca ar fi precum o sugativa. Un preot autentic stie ca asta e voia Domnului, ca astea sunt lasate si ca e datoria lui sa slujeasca. Acum, un crestin ca tine si ca mine nu si-ar pune problema sa participe in aceeasi zi si la parastas si la nunta si la botez.

Stai linistita si nu iti mai face ganduri: rugaciunile Bisericii pentru mortii tai au fost primite, chiar daca dupa ele au urmat unele pentru alte evenimente. Biserica ii cuprinde pe toti, si pe cei vii si pe cei morti. Iar daca se gandeste cineva la aspectul bansesc, eu stiu sigur pe unde m-am dus cati bani NU se cer la parastase, acatiste, rugaciuni speciale (la botezuri si nunti nu stiu, ca nu am avut onoarea inca). La biserica despre care am relatat aici fiecare da cat vrea in pomelnic - cei mai multi cate un leu - pomelnic care e pomenit si la Liturghie si la parastas, iar la rugaciunile speciale pe care le solicita unii dupa slujba (pentru sanatate, dezlegari, examene etc) nu se cere nici un leu, eu una am vrut sa platesc pentru ca am rugat sa mi se citeasca o astfel de rugaciune, mai ales c avazusem ca nimeni din cei din fata nu daduse niciun ban, dar preotul nu a vrut sa primeasca, a zis ca nu e nevoie.

[adam000]

In primul rand trebuie sa stii ca biserica ortodoxa ii considera si pe cei adormiti ca fiind vii. De aceea li se spune adormiti si nu morti. Pentru ca sufletele lor nu au murit ci au ajuns la Domnul. De aceea exista rugaciuni pt adormiti (gandeste-te logic ca daca sufletele lor ar fi moarte nu ai avea nici un motiv sa te mai rogi pt ei - si tocmai pt ca sufletele lor se considera ca nu au murit, se fac rugaciunile specifice pt cei adormiti). De aceea dai si pomana, cu nadejdea ca prin milostenia ta sa ajuti sufletele, vii in fata Lui Dumnezeu, ale celor dragi adormiti.

În prealabil postat de sophia

In tara sambata se fac pomenirile. Iar botez si cununie cam tot sambata, sau duminica.

Vad ca deja ti-ai dat singura raspunsul - daca sambata se fac si parastase si botezuri si nunti, nu inteleg ce anume te-a socat atat.

În prealabil postat de sophia

Mi se pare oribil mai intai pentru cei implicati: unii tristi, cenusii cu colivele pentru mortii lor dragi, altii colorati si veseli gata de petrecere.

Sofia, la slujba parastasului (pomenirea mortilor) se canta "cu Sfintii odihneste Hristoase sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit"

Este o rugaciune foarte frumoasa care exprima bucuria nadejdii in Hristos (de aceea se si canta?).

Acum eu te intreb pe tine: ce bucurie mai mare ai avea daca tu ai stii ca cei mai dragi adormiti din neamul tau sunt odihniti de insusi Dumnezeu impreuna cu Sfintii, in Rai, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit?

Nu ar trebui sa fie o rugaciune perceputa cu tristete de catre oamenii care isi pomenesc pe cei dragi adormiti. Mai ales ca rugaciune inseamna vorbirea cu Dumnezeu, cu crediinta, cu dragoste si cu nadejde in El - nici o rugaciune nu ar trebui sa fie perceputa ca trista atunci cand este nadejde in Dumnezeu.

Daca toti care ar veni la biserica cu colivele, nu ar veni doar ca sa implineasca o randuiala "ca asa se face", ci chiar ar asculta cu atentie si luare aminte slujba parastasului, ar vedea cata nadejde in Hristos si cat bine exprima pt cei adormiti si nu s-ar mai intrista.

În prealabil postat de sophia

Si cum poate preotul sa se transpuna dintr-o situatie in alta?

Nu se transpune din nici o situatie in alta, pentru ca toti credinciosii ar trebui sa participe la parastas toti in rugaciune cu deplina nadejde in binele pe care Hristos il aduce sufletelor vii ale adormitilor pomeniti. Repet, nici o rugaciune nu ar trebui sa fie perceputa ca trista atunci cand este nadejde in mila (dragostea) Lui Dumnezeu, atunci cand chiar crezi in bunatatea si dragostea, iubirea de oameni a Lui Dumnezeu.

De aceea la slujba parastasului (pomenirea mortilor) se mai canta: "Cela ce prin adancul intelepciunii, cu iubirea de oameni toate le chivernisesti, si ceea ce este de folos tuturor le daruiesti, Unule, Ziditorule, odihneste, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, ca spre Tine nadejdea si-au pus, spre Facatorul si Ziditorul si Dumnezeul nostru".

Daca toti oamenii care vin cu colivele chiar ar crede, daca chiar ar simti cu toata taria in sufletele lor ca fiind adevarate aceste cuvinte ale rugaciunii slujbei parastasului, daca chiar ar crede toti ca din iubirea Sa de oameni, cu dragoste, Dumnezeu le da tuturor ceea ce le este de folos - si celor vii si celor adormiti, atunci nu ar mai exista oameni tristi si cenusii atunci cand se roaga Lui Dumnezeu, nu ar mai exista oameni tristi la nici o rugaciune si la nici o slujba.

[sophia]

@Adam00 si ceilalti - cred ca nu m-ati inteles.

Da, pomenirile se fac (in tara) sambata si candva mai tarziu, dupa pranz se fac si alte slujbe. Nu se fac una dupa alta pe banda. Este un interval de timp de 2-3 ore intre ele.

O fi asa cum spuneti voi, teoretic, dar practic atunci cand faci pomenirea unui om esti cu sufletul la el, esti trist.

Daca voi va simtiti vesele la pomenire, este altceva. Fiecare cu sufletul lui.
Eu ma simt rau dupa pomenire, rascolita sufleteste.

Repet nu cred ca se pot face aceste slujbe pe banda, una dupa alta.
Si de ce ar trebui sa fie asa? Chiar nu se poate lasa un ragaz de 30 minute-1 ora.
Trebuie avut timp de pregatit in biserica, incalzit apa, etc.
In fine, mie nu mi-a placut cum a fost astazi.
Mi-a dat senzatia de haituire, parca eram manati din spate.
Nu asa se fac slujbele bisericesti. Parerea si simtirea mea.
Si tocmai pentru ca oamenii participa si ei sufleteste la aceste slujbe.

[adam000]

Sofia in mod normal, TOTI credinciosii unei parohii ar trebui sa se roage si sa participe in comuniune in rugaciune cu TOTI ceilalti credinciosi din parohia respectiva, indiferent ca e parastas, nunta sau botez. Ar trebui ca TOTI credinciosii unei parohii (si de fapt toti credinciosii) sa fie ca o mare familie, uniti intru Hristos. Asa ar fi normal! Nu asa egoist, la modul: "stii eu imi pomenesc mortii din familia mea si n-am chef sa va vad mutrele vesele ca vreti sa va uneasca pe voi Dumnezeu, asa ca dispareti de aici cu veselia voastra cu tot ca eu am chef acum sa mi-i pomeneasca Dumnezeu pe ai mei, nu sa va uneasca pe voi" si nici: "stii eu imi fac nunta si-mi invit la biserica doar prietenii mei si rudele mele, iar restul credinciosilor dispareti de aici ca nu vreau sa va vad mutrele la nunta mea". Nu asa! Nu asta inseamna comuniunea in biserica. La Liturghie TOTI credinciosii participa in rugaciune, rugandu-se pt toti oamenii. Daca mergi la Liturghie si esti sincer cand participi la rugaciunea pt toti oamenii (vii si adormiti), atunci e o falsitate sa te rogi la parastas doar cu unii, la nunta doar cu alti invitati si la botez cu alti invitati.

Intervalul acela de timp distanta este in functie de cate nunti si botezuri are preotul de facut in acea zi, cat de aglomerat este. Iar daca nu e aglomerat, probabil pt ca de obicei oamenii intarzie (nu toti nuntasii ajung chiar la ora stabilita si inainte sau dupa un timp, ca asa sint unii...), daca are timp preotul la dispozitie ii asteapta putin pina se string.

În prealabil postat de sophia

O fi asa cum spuneti voi, teoretic, dar practic atunci cand faci pomenirea unui om esti cu sufletul la el, esti trist.

In primul si in primul rand, la ORICE rugaciune, la ORICE slujba, inclusiv cand e vorba de pomenirea unui om, ar trebui sa fi cu sufletul in primul rand la Hristos! Ca de-aia e rugaciune! Ca daca te rogi la Dumnezeu, sufletul tau ar trebui sa fie in primul rand spre Dumnezeu (ca doar prin rugaciune vorbesti cu EL)!

Iar credinciosul care CREDE in Hristos, care crede in invierea Lui Hristos ce a oferit-o in dar TUTUROR celor care cred in El, nu are nici un motiv sa fie trist la parastas, ci are motiv sa fie bucuros in nadejdea invierii aceluia.

În prealabil postat de sophia

Si de ce ar trebui sa fie asa? Chiar nu se poate lasa un ragaz de 30 minute-1 ora.

Pentru ca in mod normal toata obstea unei parohii ar trebui sa participe impreuna in rugaciune pentru toti fratii lor intru Hristos. Nu egoist, fiecare pentru interesul sau si daca interesele coincid se pot grupa pe sortimente, ci in comuniunea rugaciunii si dragostei dintre ei toti si Dumnezeu, impreuna cu totii pt ca toti sint madulare din trupul bisericii.
NU interesele credinciosilor ar trebui sa uneasca in biserica slujbele, ci dragostea, rugaciunea si comuniunea in Hristos.
TOTI care se impartasesc sint uniti in Hristos! Toti ar trebui sa se roage impreuna, indiferent pt care din ei si pt ce eveniment se refera, asa cum toti se roaga la Liturghie impreuna, pt ca sint uniti in Hristos.