Familia, Mama si copilul

În prealabil postat de lore86

Mi se pare deplasata comparatia cu animalele.adevarul e ca nu stim mai nimic despre animale.Daca ar fi vreun zoolog pe aici ar fi indreptatit sa vorbeasca, dar vorbitul din amintiri...e apa de ploaie.

diferenta intre noi si animale este ca ele nu sunt in colimatorul diavolului si de aceea ele isi urmeaza cursul normal al instinctului de perpetuare...deci ar tb sa fie cel putin model pentru noi...masculul in timpul sarcinii si alaptarii îi dă pace femelei...

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

diferenta intre noi si animale este ca ele nu sunt in colimatorul diavolului si de aceea ele isi urmeaza cursul normal al instinctului de perpetuare...deci ar tb sa fie cel putin model pentru noi...masculul in timpul sarcinii si alaptarii îi dă pace femelei...

Oamenii nu sunt animale.Animalele se imperecheaza doar in vederea perpetuarii speciei.
La om, actul sexual, e mult mai profund. E o implinire a iubirii la nivel trupesc.E o comuniune desavarsita intre nematrial si material.Omul nu intretine relatii doar in vederea procrearii. Asta ar insemna sa nu existe relatii decat timp de o saptamana pe luna, perioada fertila a femeii.
Cred ca a reduce scopul unirii trupesti doar la nastere de prunci e o greseala.Cum de asemenea cred ca a exclude din scopurile unirii trupesti nasterea de prunci este o greseala de asemenea grava.

Lumea animalelor e o lume destul de necunoscuta noua.Multa lume zice ca animalele nu isi ucid puii. Sau ca nu si-i parasesc.Or ambele variante sunt neadevaruri.Sunt animale care isi ucid puii, cum sunt si animalele care dupa ce le ies puii ii parasesc, lasandu-i in grija altora.

Cred ca in calitatea noastra de fiinte rationale ar trebui sa nu ne mai comparam cu animalele. Ci sa ne raportam la Hristos.La legea morala lasata de El. Si sa trecem mai departe de legea morala.Sa ajungem la implinirea legii Dumnezeiesti.
Adica daca ma feresc de raporturi sexuale in timpul sarcinii, nu o fac ptr ca si animalele fac la fel, si cum sa fiu eu mai prejos decat animalele, ci o fac din dragoste ptr pruncul ce il port in pantece, si implicit din dragoste fata de Hristos.

În prealabil postat de lore86

Oamenii nu sunt animale.Animalele se imperecheaza doar in vederea perpetuarii speciei.
La om, actul sexual, e mult mai profund. E o implinire a iubirii la nivel trupesc.E o comuniune desavarsita intre nematrial si material.Omul nu intretine relatii doar in vederea procrearii. Asta ar insemna sa nu existe relatii decat timp de o saptamana pe luna, perioada fertila a femeii.
Cred ca a reduce scopul unirii trupesti doar la nastere de prunci e o greseala.Cum de asemenea cred ca a exclude din scopurile unirii trupesti nasterea de prunci este o greseala de asemenea grava.

"E cu neputinta sa ne uitam cu un ochi la pamant si cu altul la cer. Nu nadajdui sa capeti cerul gratis fara sa traiesti o viata vrednica de cer."

acum sa vedem ce este pacatul: “Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este calcarea legilor vieţii printr-un abuz de libertate”.

desfranarea: “Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare”.

taina casatoriei: “Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate”.

acum tu ai propiile legi sau vrei sa desminti sfaturile Bisericii si a parintilor...este spre liberatatea ta..."Se plâng oamenii că tare e grea viaţa pe pământ, că tare-s multe boli, multe pagube, multe sudalme, beţii, bătăi şi toate păcatele. „Fiii mei aţi spus că tare e grea viaţa şi îcărcată de păcate. Atunci nu le mai faceţi!”

În prealabil postat de lore86

Lumea animalelor e o lume destul de necunoscuta noua.Multa lume zice ca animalele nu isi ucid puii. Sau ca nu si-i parasesc.Or ambele variante sunt neadevaruri.Sunt animale care isi ucid puii, cum sunt si animalele care dupa ce le ies puii ii parasesc, lasandu-i in grija altora.

lumea animalelor este o lume atat de frumoasa incat nu ne putem imagina...nu intamplator Sfintii Parinti imblanzeau prin prezenta lor animale salbatice...noi oamenii prin rautatea noastra am schimbat animalele...ele ne fac rau doar cand gasesc ceva rau in noi, rautatea din noi le schimba...

În prealabil postat de lore86

Cred ca in calitatea noastra de fiinte rationale ar trebui sa nu ne mai comparam cu animalele. Ci sa ne raportam la Hristos.La legea morala lasata de El. Si sa trecem mai departe de legea morala.Sa ajungem la implinirea legii Dumnezeiesti.
Adica daca ma feresc de raporturi sexuale in timpul sarcinii, nu o fac ptr ca si animalele fac la fel, si cum sa fiu eu mai prejos decat animalele, ci o fac din dragoste ptr pruncul ce il port in pantece, si implicit din dragoste fata de Hristos.

daca am fi rationali ne-am ridica macar la nivelul sau de ce nu mai presus decat animalele...fiecare dintre noi ar putea fi un sfant...doar noi prin firea noastra denaturata si degradata le vedem pe cele drepte ca fiind strambe.

cum ne raportam la Hristos? ...prin propiile noastre legi?
care ar fi legea morala lasata de Hristos?

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

desfranarea: “Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare”.

Cred ca vorbim de aceleasi lucruri.Poate nu m-am exprimat bine.Te intreb altfel: Daca scopul relatiei conjugale e doar nasterea de prunci, atunci familiei crestine ii sunt ingaduite relatiile conjugale doar de 2 ori pe luna: martea si joia din perioada fertila.Corect, nu?

Scopurile casatoriei, despre care invata Sfantul Apostol Pavel sunt:ferirea de desfranrea, intrajutorarea reciproca si nasterea de prunci.
Ce intelegi tu prin ferirea de desfranare? Cum intelegi atunci cuvintele Parintelui Arsenie"nici abuzul, nici refuzul"?
Imi pare rau sa vad ca dintre cele 3 scopuri ale casatoriei tu ai retinut doar unul.

taina casatoriei: “Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate”.

De acord. Atate vreme cat se sta sub ascultarea Bisericii, inteleasa cu intelepciune si in ascultare de duhovnic lucrurile merg bine.orice extrema e periculoasa.

acum tu ai propiile legi sau vrei sa desminti sfaturile Bisericii si a parintilor...este spre liberatatea ta..."Se plâng oamenii că tare e grea viaţa pe pământ, că tare-s multe boli, multe pagube, multe sudalme, beţii, bătăi şi toate păcatele. „Fiii mei aţi spus că tare e grea viaţa şi îcărcată de păcate. Atunci nu le mai faceţi!”

Nu sunt propriile mele legi, nu as indrazni asa ceva. Doar ca am pornit de la invatatura sfantului Apostol Pavel, care vorbeste de scopurile casatoriei. Si ti-am explicat ca oamenii nu sunt animale. Fiind coroana creatiei, omul este o fiinta speciala. A fost creat sa traiasca in comuniune, in familie.(desi binecuvantata e si viata acelora care o traiesc in isihie, de dragul lui Hristos). De aceea scopul unirii trupesti, deci implicit al Tainei casatoriei nu e numai al nasterii de prunci.
atentie! a nu se intelege prin asta ca familia crestina e indreptatita sa se fereasca de zamislire! e uraciune inaintea lui Dumnezeu ferirea nasterii de prunci! e ca un zid intre relatia om -Dumnezeu, ptr ca asta reprezinta pacatul, un zid despartitor intre om si Dumnezeu.
Si ca o concluzie: familiei crestine nu ii este ingaduit sa se fereasca de zamislire, dar ii este ingaduit sa aiba relatii trupesti in fiecare marti si joi, in afara posturile si a sarbatorilor!

Ovidiu, tu esti casatorit?

lumea animalelor este o lume atat de frumoasa incat nu ne putem imagina...nu intamplator Sfintii Parinti imblanzeau prin prezenta lor animale salbatice...noi oamenii prin rautatea noastra am schimbat animalele...ele ne fac rau doar cand gasesc ceva rau in noi, rautatea din noi le schimba...

Sunt de acord cu tine. Dar ca odata cu caderea omului se produce primul dezechilbrul in natura: omul rupe frunze ptr a-si crea vesmant. Iar dupa alungarea din Rai se produce primul dezechilibru in lumea animala:omul ucide ptr a-si crea vesmant.
Starea de cadere a omului a atras dupa sine si dezechilibrul in natura. Daca pana atunci natura si animalele ii erau prietene , acum i se intorc impotriva. Omul trebuie sa invete sa lupte ptr a supravietui.
Dar daca se reface legatura omului cu Dumnezu, ca in cazul sfintilor natura si animalele redevin prieteni ai omului(ex.Sf Gherasim)

daca am fi rationali ne-am ridica macar la nivelul sau de ce nu mai presus decat animalele...fiecare dintre noi ar putea fi un sfant...doar noi prin firea noastra denaturata si degradata le vedem pe cele drepte ca fiind strambe.

cum ne raportam la Hristos? ...prin propiile noastre legi?
care ar fi legea morala lasata de Hristos?

Legea morala lasata de Hristos e sadita in insasi firea omului. E acea predispozitie pe care omul o are inca de la nastere spre Dumnezeu. E sadita in fiinta omului. Si cel mai bun executor al acestei legi morale e constiinta. Doar ca starea de cadere altereaza glasul curat al constiintei.
Raportarea la Hristos prin propriile noastre legi a dat nastere unei noi religii NEW Age.Fereasca Dumnezeu!

Pentru o intelegere buna a celor scrise in scripturi, Domnul ne-a dat un mare : Cartile sfintilor Parinti. Care ofera talcuiri minunate la pasajele Scripturii. Un alt dar mare e un duhovnic bun. El e cel care are menirea de ne invata calea, si de a ne mustra cand deviem.
E cel pus pentru a ne face descoperita legea Dumnezeiasca.

În prealabil postat de lore86

La om, actul sexual, e mult mai profund. E o implinire a iubirii la nivel trupesc.E o comuniune desavarsita intre nematrial si material.Omul nu intretine relatii doar in vederea procrearii. Asta ar insemna sa nu existe relatii decat timp de o saptamana pe luna, perioada fertila a femeii.

uite din citatul tau de mai sus reiese foarte clar contrariul...nu am afirmat ca "trebuie sa existe relatii decat timp de o saptamana pe luna, perioada fertila a femeii"...e pur afirmatia ta...din sfaturile parintelui reiese cu totul altceva...si anume ca impreunarea intre soti sa nu uite de rostul firesc, adica de procreere, iar cand rostul s-a implinit sotii sa devina colegi de camera...totodata nu reiese de nicaieri ca impreunarea este admisa doar in perioada fertila...deci concluzia mea legata de propiile tale legi este destul de clara

[lore86]

iarta-ma ,frate.
Cu toate ca vorbim aceeasi limba se pare ca nu ne intelegem.
Nu l-am contrazis prin nimic pe parintele Arsenie, doar ca m-a suparat asemanarea pe care ai facut-o intre om si animal.
Concluzia mea e clara: daca nu il luam ca etalon pe Hristos, ci ne comparam cu animalele atunci cand tinem o lege, am pierdut din vedere esentialul.

În prealabil postat de lore86

Cred ca vorbim de aceleasi lucruri.Poate nu m-am exprimat bine.Te intreb altfel: Daca scopul relatiei conjugale e doar nasterea de prunci, atunci familiei crestine ii sunt ingaduite relatiile conjugale doar de 2 ori pe luna: martea si joia din perioada fertila.Corect, nu?

Scopurile casatoriei, despre care invata Sfantul Apostol Pavel sunt:ferirea de desfranrea, intrajutorarea reciproca si nasterea de prunci.
Ce intelegi tu prin ferirea de desfranare? Cum intelegi atunci cuvintele Parintelui Arsenie"nici abuzul, nici refuzul"?
Imi pare rau sa vad ca dintre cele 3 scopuri ale casatoriei tu ai retinut doar unul.

hai sa vedem cine nu a inteles...eu cand am vorbit de desfranare am vorbit de: perioada inainte de procreere (cand nu exista nici abuz, nici refuz pentru ca sotilor le este ingaduita impreunarea, dar repet doar cu scopul procreerii), de perioada celor 9 luni (cand clar este interzisa impreunarea pentru nu exista un scop - adica cel al procreerii - pruncul existand deja) si perioada de alaptare (cand mama tb sa-si vada de noul nascut si sa alapteze cat mai mult timp...prin impreunarea sotilor prin starnirea hormoala a femeii sau chiar a cazului ca ar ramane insarcinata glandele mamare isi inceteaza activitatea si primul prunc ramane fara hrana de aur, adica cea a mamei)

În prealabil postat de lore86

De aceea scopul unirii trupesti, deci implicit al Tainei casatoriei nu e numai al nasterii de prunci.
atentie! a nu se intelege prin asta ca familia crestina e indreptatita sa se fereasca de zamislire! e uraciune inaintea lui Dumnezeu ferirea nasterii de prunci! e ca un zid intre relatia om -Dumnezeu, ptr ca asta reprezinta pacatul, un zid despartitor intre om si Dumnezeu.
Si ca o concluzie: familiei crestine nu ii este ingaduit sa se fereasca de zamislire, dar ii este ingaduit sa aiba relatii trupesti in fiecare marti si joi, in afara posturile si a sarbatorilor!

ai cam injumatit concluzia buna...asa cum ai concluzionat tu poti sa te impreunezi in fiecare marti si joi (in afara de post si sarbatori) chiar daca mama este insarcinata?...eu iti recomand sa ma citesti o data cartea

draga mea uite o concluzie mai clara si completa: poti sa te impreunezi in fiecare marti si joi (afara de post si sarbatori, cat si zilele inainte de sarbatori - pentru a fi curat la Sf Liturghie) "cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni"...iar cand rostul s-a implinit (adica semnele femeii spun ca e insarcinata) impreunarea dintre soti este desfranare...le fel si pe timpul alaptarii sotul trebuie sa-i dea pace femeii...

asta spune cartea si nu eu...deci din cele trei 3 scopuri ai retinut doar 2: abuzul si refuzul dar ai uitat de desfranare (de pacat).

În prealabil postat de lore86

Ovidiu, tu esti casatorit?

ps: sa-mi fie cu iertarea...fac acest lucru doar pentru a nu lasa lucrurile spuse doar cu o jumatate de gura sau neclare
ps: am sa-ti scriu un paragraf frumos despre ganduri si obsesiile sexuale care stramba lucrurile in capul nostru

[sophia]

Imi pare rau, dar impreunarea dintre soti, intre anumite limite, nu este desfranare. Niciodata!
Mai intreaba si preotii, nu hotari tu.
Jignesti milioane de cupluri care nu pot avea copii si alte milioane care au trecut de varsta procreerii si nu vor sa divorteze.

In rest, cu sarcina si lauzia, nu ma bag, ca nu stiu. Nu prea inteleg cum este posibil, dar inteleg ca unii pot sa aibe si atunci relatii.
Si mai exista zile in care nu e bine sa ai relatii cu partenerul. Si atunci raman in total f.putine zile pe an.
Asa ca sa nu vorbim de desfranare cand avem voie sa avem relatii conform regulilor doar de cateva ori pe an.
Atunci daca asta ar fi desfranare, adulterul si bordelul ce se cheama ca sunt?

În prealabil postat de sophia

Imi pare rau, dar impreunarea dintre soti, intre anumite limite, nu este desfranare. Niciodata!
Mai intreaba si preotii, nu hotari tu.
Jignesti milioane de cupluri care nu pot avea copii si alte milioane care au trecut de varsta procreerii si nu vor sa divorteze.

ceea ce am scris nu eu am hotarat...a scris-o un preot calugar...nu jignesc pe nimeni si departe imi este gandul...sfaurile erau pentru un cuplu normal si care pot avea copii.

pentru cei care nu pot avea copii eu cred ca nu este desfranare impreunarea atata timp cand ei mai spera si se impreuneaza in acest scop (uite ce spune parintele: “Faceţi bine şi ţineţi posturile, osteniţi-vă trupurile să nu zburde şi… este Dumnezeu Care ajută pe tot cel ce zice: Doamne ajută! Întăriţi-vă cu Sfânta Împărtăşanie şi nu se poate să nu se poată”. – petru cei care nu pot avea copii).

pentru cei care au trecut de varsta procreerii sa ma ierti dar ei ar trebui sa traiasca ca fratii...ar trebui sa depuna juramantul de castitate...nu crezi ca le-a ajuns?...hmm oare parintele îi jigneste? oare nu jignim noi rostul firii noastre? sau de dragul de a nu mai divorta am gasit aceasta scuza - impreunarea nu este pacat...inca o soapta a diavolului...
de ce trebuie sa traim pentru trup si placare?...oare in asta consta Taina casatoriei? sa traim dupa trup?

"În zilele acestea mai de pe urmă, când şi nouă ni se pare “că de acum vremea s-a scurtat”, cercetând firea durerilor, am aflat desfrânarea încleştându-i pe oameni şi lucându-le de zor dărâmarea în întindere şi în adâncime. Iar pe de altă parte preoţii vremurilor noastre n-au mai urmarit-o ca păcat şi ca atare să o măture afară din Taina lui Dumnezeu, adica din căsătoria creştină. Aşa se face ca, “lipsind preotului conoştinţa legii şi bătrânului sfatul”, oamenii orbecăie în mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sfat, care s-a întins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni, care dorm liniştiţi somnul de primejdie, de buna credinţă ca aceea (desfrânarea dintre soţi) nu-i păcat."- Tinerii, Familia si copiii nascuti in lanturi - Parintele Arsenie Boca

ps: fiecare vom plati pentru faptele noastre...cum ne pregatim noi acum locul asa il vom avea pentru o vesnicie...deci sa nu dormim linistiti somnul de primejdie.

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

ai cam injumatit concluzia buna...asa cum ai concluzionat tu poti sa te impreunezi in fiecare marti si joi (in afara de post si sarbatori) chiar daca mama este insarcinata?...eu iti recomand sa ma citesti o data cartea

Nu tin minte sa fi zis ca sunt ingaduite relatiile conjugale in timpul sarcinii. Am zis doar ca e greu ptr un barbat sa se infraneze 3 ani(in conditiile in care alaptatul tine 2 ani).
Sunt total impotriva relatiilor in timpul sarciniiagubesc si pe copil, dar si pe mama.
Iti voi da un exemplu ca sa vezi prin ce trec barbatii care nu sunt asa de ancorati in cele duhovnicesti.
O tânără sotie a rămas însărcinată la scurtă vreme după ce s-a măritat. Deoarece sotul ei citise că nu e recomandat să facă dragoste cu ea în perioada de până la nastere, pentru a nu i se transmite copilului anumite stări pătimase, s-au dus să ceară binecuvântare de la duhovnic să trăiască în înfrânare până când femeia sa va reface după nastere.
Părintele le-a spus:
- E bine că vă gânditi întâi de toate la binele copilului. O să mă rog pentru voi ca Dumnezeu să vă dea putere să treceti cu bine prin această perioadă. Ar fi bine ca toti sotii să aibă râvna voastră când asteaptă un copil. Numai în situatiile limită, în care lipsa dragostea trupesti duce la desfacerea cuplului, numai atunci poate exista o oarecare îngăduintă. Oricum, nu o să vă fie usor. Să vă rugati mai mult lui Dumnezeu ca să nu vă biruie ispita.
Cele nouă luni au trecut destul de usor pentru amândoi sotii. Dar, după ce femeia a născut, sotul a fost ispitit de singurătate. I se părea că sotia are grijă numai de copil, că pe el nu îl mai iubeste. "La ce bun că ne-am înfrânat, dacă dragostea dintre noi a murit?"
Tocmai în momentul în care trecea prin această ispită, o colegă de serviciu a început să îi facă avansuri. La început părea că vrea doar să îi ofere sprijin sufletesc, dar în cele din urmă l-a invitat la ea acasă. În drum spre apartamentul ei, bărbatul s-a întâlnit cu duhovnicul său. L-a luat deoparte si l-a rugat să stea putin de vorbă:
- Părinte, nu mai pot, cedez. O să mă culc cu colega asta a mea, pentru că m-am săturat de atâta singurătate. Sotia mea nu mai are timp decât pentru copil. Eu parcă sunt un străin. M-am săturat, nu mai pot. Stiu că nu vă place ce vă spun, dar dacă tot ne-am întâlnit acum, ce rost mai avea să aflati în post, când veneam să ne spovedim.
- Nu stiu dacă mai veneai tu la spovedanie. Uite care e problema: ti-a impus sotia să vă înfrânati în perioada în care a fost însărcinată?
- Nu, amândoi am vrut asta, spre binele copilului.
- Acum, la o lună după ce a născut, nici măcar doctorul nu îi recomandă să se culce cu tine. Organismul ei nu s-a refăcut încă.
- Nici eu nu i-am cerut acum, am zis după patruzeci de zile de la nastere.
- Dar tu crezi că o femeie se reface fix în patruzeci de zile? Nu îti dai seama prin ce a trecut?
Colega de serviciu îi făcea semne bărbatului, că trece timpul. Bărbatul însă se prefăcea că nu întelege.
- Ba da, dar eu nu însemn nimic pentru ea. Are grijă numai de copil.
- Dar nu e copilul vostru? Nu e si copilul tău? De ce l-a făcut, nu pentru că te iubeste? Doar atâtea femei în ziua de astăzi se păzesc să facă copii. Or, dacă ea ti-a dăruit acest copil, tu asa o răsplătesti? Las-o să se refacă si o să vezi că îti va arăta din nou dragostea dinainte. Uite, eu o sfătuisem ca în perioada în care alăptează să încercati să vă înfrânati, spre binele pruncului, asta pentru că nu stiam prin ce ispite treci tu. Spune-i că, după ce îi voi citi rugăciunea de curătire de la patruzeci de zile după nastere, ar fi bine să fie aproape de tine. Dacă nu se simte prea slăbită trupeste. Si doar ca un pogorământ, pentru neputinta ta. Nu e bine ca înfrânarea să ducă la despărtire. Nu acesta îi e rostul.
Sotul, vorbind cu părintele, uitase de ce se afla acolo. Când termină discutia, o văzu pe colega sa deschizând poarta casei la care locuia. Dar nu se mai simti în stare să îi dea explicatii. O luă la fugă spre biserică. Simtea cum i s-a luat o ceată de pe minte. Înainte de a se duce acasă, intră putin să se roage. În timp ce se ruga, părintele intră si el în biserică.
- Părinte, se poate să mă spovediti? Eram gata să cad în păcat. Se poate să mă spovediti acum, chiar dacă nu e post?
- Sigur că da, spovedania trebuie făcută în orice moment în care omul a primit gândurile de păcat în inima sa. Pentru că, dacă nu se spovedeste, gândurile devin fapte. Sau, dacă a apucat să păcătuiască si nu se spovedeste, căderea îi va deveni obisnuintă si lanturile ei îl vor lega strâns.
După spovedanie, bărbatul plecă acasă schimbat. Îsi dădu seama că s-a purtat gresit cu sotia sa.

La asta m-am referit cand am scris cele de mai sus.