Iubeste aproapele ca pe tine insuti

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Ei, deci intuitia mea a fost corecta... :-)

Cand am vazut fragmentul acela despre care te intrebam, primul gand care mi-a venit in minte a fost: Sfantul Siluan. Exact "stilul lui". Nu in sensul ca ai citat din el fara sa spui sursa, ci in sensul ca invatatura originara pe care Dumnezeu a facut s-o intelegi tu in inima ta, de la el este. De aceea ziceam ca nu noi sintem sursa originara, ci de obicei o invatatura am citit-o sau auzit-o mai inainte de undeva. Iar acum tu confirmi.

Sfantul Siluan este un sfant pe care eu il iubesc mult.

Acum vad postarea asta a ta si vreau sa iti dau o lamurire.
Singurele cuvinte ale Sf. Siluan care mi-au venit in minte sunt acestea:
Si mi-a venit in gand cuvintele Sfantului Siluan: "trebuie sa lasi pe Domnul sa te invete, sa lasi pe Domnul sa lucreze in inima ta."
Am ascultat invatatura lui despre iubirea vrasmasilor.

Acum vin sa povestesc ceva:
I. privind in urma la viata mea si analizand-o prin prisma acestei porunci am realizat ca de fapt Domnul m-a invatat sa o inteleg corect prin insasi greutatile mele. La inceput am fost egoista , intai eu si apoi lumea si m-am scufundat in suferinta.

II. Apoi am strigat la Dumnezeu si acesta degraba m-a scos la suprafata si atunci am balansat ecuatia iubirii . Am crezut ca acum daca stiu ce e suferinta inteleg pe altii in suferinta si am sa darui tututor mai multa iubire. Dar am cazut in slava desarta si mandrie si iarasi am pierdut tot.

III. Si atunci am inteles ca trebuie sa cer lui Dumnezeu sa ma invete iubirea cea adevarata.
De la Sf. Siluan am invatat sa iubesc vrasmasii, de abia acum.
Acum de-abia am inteles care este echilibrul ce trebuie sa il caut. Dar a trebuit sa trec prin toate ca sa le inteleg.

Astfel , prin viata ce am avut-o am invatat ca daca sunt egoista si voi darui mie mai multa iubire decat semenilor dobandesti suferinta. Daca daruiesc mai mult celorlalti decat mie voi deveni mandra si plina de slava desarta, pentru ca in noi avem iubire omeneasca schimbatoare si astfel pierzi ce ai agonisit. Tot pierzi si sufletesc si material prin pedeapsa Domnului pentru cadere.

Si asa am inteles ca atata timp cat avem iubire omeneasca nu ne ramene decat sa tinem timona dreapta sa nu se incline nici spre oameni mai mult dar nici spre noi ca sa nu cadem in pacat. Suntem pe muchie de cutit cu slava desarta. Noi oamenii.

Sa tindem spre Domnul , sa primim dragoastea lui cea adevarata. Asta este.
Poate acum m-ai inteles mai bine.
Eu nu vin aici sa spun oamenilor ce lucruri frumoase am citit, eu vin aici sa spun oamenilor ce lucruri frumoase am invatat.