Poate deveni abstinenta o problema?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de teodoraianys

Se poate pune problema, in acest caz, de medicina vs. convingeri religioase?

Nu, nu se poate. Aşa cum nu se poate pune nici în alte cazuri, nu se poate pune nici în acesta. Ideea că "abstinenţa dăunează sănătăţii" este folclor pseudo-medical. Nu cunoaştem nicio boală care să aibă drept cauză abstinenţa.

Desigur, o abstinenţă fără Cristos poate fi frustrantă. Mă refer la una de tip "ia uite cât sunt de nenorocit / nenorocită, că eu nu am ceea ce alţii (altele) au !". În acest caz, cauza tulburării este spirituală. Iar tulburările spirituale pot avea expresie în plan fizic. Îmi amintesc de un tânăr pacient, om de vreo 34 de ani (vârsta lui Isus), care suferă de o boală serioasă de digestie, una dintre acele "boli funcţionale", numite şi "sine materia", care nu sunt "măsurabile". E om de afaceri, country-manager în România a unui cunoscut concern alimentar. El a ajuns aici, după cum mi-a relatat, din invidie. Fratele lui, deşi este cu vreo doi ani mai mic decât el, deja a făcut un milion de euro şi e foarte bogat. "Şi dv ?" l-am întrebat. "Eu abia am făcut 500 000. E posibil aşa ceva ?". Asta îl roade pe el. Faptul că frate-su mai mic are bani de yacht, pe când el are bani doar de elicopter, e de natură să îmbolnăvească vintrele. Cauza în astfel de cazuri, însă, este frustrarea şi nu sărăcia în sine, ori abstinenţa în sine, ori postul în sine. Este ca şi când m-aş îmbolnăvi de ciudă că eu, din cauza "convingerilor mele religioase", trebuie să mă limitez la nevastă-mea, şi nu pot beneficia de serviciile vecinei, bonei, asistentei de la cabinet ori ale altor fete, după cum văd că beneficiază alţii. Cu o astfel de "orientare spirituală", abstinent sau nu, poţi găsi mereu ceva care să stea la baza frustrărilor.