Soarta scrisa sau liberul arbitru?

[inspiron]

Cum se impaca liberul arbitru cu pedepsele primite in timpul vietii ? Nu cumva liberul arbitru inseamna ca faci ce vrei bine/rau si raspunzi la judecata ? Dar cu faptul ca raspundem pentru pacatele parintilor nu e predestinare ?

[iRoDiOn]

În prealabil postat de inspiron

Cum se impaca liberul arbitru cu pedepsele primite in timpul vietii ? Nu cumva liberul arbitru inseamna ca faci ce vrei bine/rau si raspunzi la judecata ? Dar cu faptul ca raspundem pentru pacatele parintilor nu e predestinare ?

Deci omul este liber, poate să aleagă între bine şi rău. Desigur că va răspunde la Judecata Lui Hristos pt. faptele lui.
Referitor la întrebarea pe care ai pus-o, noi nu răspundem pt. păcatele părinţilor. Ci Dumnezeu pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii, dar să nu uităm că binecuvântarea lui Dumnezeu faţă de urmaşii celor drepţi întrece cu mult pedeapsa păcătoşilor.

În prealabil postat de inspiron

Dar cu faptul ca raspundem pentru pacatele parintilor nu e predestinare ?

Imi pare ca nu, categoric nu.
Ci este un punct de pornire pentru viata personala, un reper dat din start, o premisa la care ma raportez fara dubii (atat cat imi cunosc neamul).
Sa dau un exemplu, facind totodata o marturisire:
Din familia mea am mostenit, atat dinspre mama cat si dinspre tata, o inclinatie spre placerile lumesti (unii au fost moderati, altii chiar au exagerat) dar si o anumita tendinta spre loialitate, munca si seriozitate. Pe de o parte am primit un bagaj care ma trage spre pacat, pe de alta o sansa spre virtute. Asa imi pare.
Acum, sta in puterea mea de gandire, simtire si voire sa aleg: ma dedic tendintei spre placere sau aleg sa cultiv, dupa puteri si prin harul Domnului, sansa catre virtute? Aceasta e intrebarea-cheie la care cred ca am eu de dat un raspuns in aceasta viata. De acest raspuns atarna mantuirea mea si, poate, a neamului meu, precum si a urmasilor mei.
Mostenirea inaintasilor e doar un factor. Ecuatia vietii personale e mai bogata, are si alte componente. Fie ca Mila Domnului sa atarne cel mai greu in ecuatia fiecarui om. AMIN+
P.S. Cred ca nu fac o mare greseala daca imi amintesc in acest context de scena coplesitoare a Rastignirii: Mantuitorul in mijloc, intre doi talhari. M-am gandit azi ca asa suntem fiecare, anume in postura talharilor (om fara pacat nefiind sub soare).
Vad pe cei doi talhari ca pe alternative in alegerea fiecarui om. Ce voi spune, cum voi spune? Aleg sa ma comport (sa simt, sa gandesc, sa voiesc, sa vorbesc - intr-un cuvant sa traiesc) precum talharul din dreapta? Adica orb la pacatele proprii, insensibil si critic, cinic si acuzator, facind reper central din valorile si convingerile mele? Sau, dimpotriva, precum talharul din stanga, caut (si rog pe Domnul sa ma ajute) sa imi vad barna din ochi, caut sa o dau mai intai pe aceastala o parte, regret ce am gresit, caut la Domnul leac pentru impietrirea inimii mele, recunosc astfel oroarea vointei rastignitoare si nobletea fara asemanare a Jertfei si astfel, doar asa alegind (in ciuda celor potrivnice - ca potrivnice erau cumplitele dureri ale rastignirii, precum dureroasa e despatimirea sau taierea voii proprii) petrec fiecare zi?
Ma cutremura imaginea aceasta: sunt, eu unul, acelasi om, si talharul din dreapta si cel din stanga Mantuitorului... Cine aleg sa fiu? Pentru care devenire rog pe Domnul sa ma miluiasca?
E o intrebare de fiecare zi a fiecarui om, asa cred. Si un raspuns pe care il dam fiecare.
Domnul sa ne miluiasca intru raspunsul cel bun. Slava lui Dumnezeu! AMIN+

[marianblue]

Soarta este scrisa,insa fiecare isi alege propriul drum chiar daca nu este clar pentru noi.