Iubeste aproapele ca pe tine insuti

[dobrin7m]

Fara Dumnezeu nimic bun nu iese din faptele noastre. Daca Duhul Sfant nu ne poarta gandurile, daca nu Il lasam sa lucreze in inima noastra, cum spune Sfantul Siluan Atonitul, atunci iubirea ce incercam sa o aratam iese stramba.
Nu ne ramane decat sa recunoastem neputinta si sa cerem Domnului sa ne invete iubirea de aproapele.

Domnul zice: iubeste apropele ca pe tine insuti.

Daca pentru iubirea aproapelui avem nevoie sa fim invatati de Domnul, oare nu cumva si pentru iubirea de sine trebuie ca tot pe mainile Domnului sa ne lasam, sa ne invete?
Oare nu cumva iubirea de sine ce o stim nu o stim bine?
Ca Domnul asa zice: sa iubim semenii ca pe noi insine.
Oare nu cumva noi ne iubim pe noi gresit? Nu cumva iubirea de noi este stramba? Nu cumva este egoista? Nu cumva este mandra? Nu cumva este partinitoare? Nu cumva este orgolioasa?
Cum ne este iubirea de sine asa ne este si iubirea de aproape.

[dobrin7m]

Ceea ce este de remarcat si de tinut minte este comparatia din porunca.

Sa ne iubim semenii CA pe noi insine.

Daca ni se pare ca iubim semenii mai mult decat pe noi insine inseamna ca inca nu stim iubirea din porunca.
Si sa nu uitam ca porunca este desavarsita.

"36. Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
37. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
38. Aceasta este marea si intaia porunca.
39. Iar a doua la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
40. In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii." Mat. Cap.22

Nu cumva daca credem sau aratam ca iubim mai mult aproapele avem oarecare duh de mandrie?

Daca cu adevarat respectam prima porunca , marea si intaia porunca atunci vom simti si noi iubirea lui Dumnezeu.
Si apoi prin Duhul Sfant vom invata cum sa ne iubim pe noi ca sa stim cum sa iubim aproapele.
Si vom incepe sa facem toate cele placute de Dumnezeu. Ne vom curati sufletul si mintea, vom face faptele bune din iubire de Dumnezeu, si vom dori cu adevarat asta si aproapelui nostru. Si vom ajunge sa iubim aproapele nostru ca pe noi insine curat si bineplacut lui Dumnezeu.

Daca cumva iubim aproapele mai putin decat pe noi insine atunci suntem egoisti, suntem mandrii, suntem orgoliosi.

Taina aceasta a iubirii este desavarsita. Trebuie sa ducem aceasta ecuatie de iubire de sine si in egala masura de aproapele, la desavarsire. Si aceasta ,este foarte greu.
Pentru ca unii pozitioneaza aceasta ecuatie pe prima treapta a scarii spre Dumnezeu prin faptele sale. Altii se nevoiesc un pic si urca o treapta. Altii urca doua trepte. Altii nu au urcat de loc si considera ca sunt in varf. Altii sunt in varf si nici nu stiu. Acestia sunt sfintii.

Oare noi unde ne aflam cu ecuatia noastra de iubire?

Ma iertati, eu pacatoasa nu invat pe nimeni ci doar vreau sa vorbesc de Dumnezeu cu voi. Sa vorbim impreuna asa cum simtim.
Ce v-am scris aici este ceea ce simt despre aceste doua mari porunci. Daca cumva gresesc invatati-ma fratilor si surorilor.

Aici ne adunam impreuna manati de acelasi dor. Dorul de Dumnezeu. ne adunam frati si surori si vorbim impreuna despre dorul ce il avem. Ca asa ne-a spus Domnul. Sa ne spunem unii altora Cuvintele Domnului si asa sa vorbim intre noi. Si nu a oprit pe nimeni de la aceasta.

Doamne iarta-ma si inchide gura mea de gresesc! Ca vreau sa fac doar voia Ta.

[dobrin7m]

Iata ca daca Domnul a folosit iubirea de noi insine ca si comparatie cum sa iubim aproapele, de buna seama ca iubirea de sine este foarte importanta.

Si atunci e absolut necesar sa ma gandesc cand iubirea de sine este pacat.
Cand ajung sa ma iubesc gresit? Cum deosebesc in faptele mele daca iubirea de sine este gresita si neplacuta lui Dumnezeu, ca sa indrept faptele si sa ajunga sa fie placuta lui Dumnezeu si astfel sa iubesc aproapele corect. Asa cum ii place lui Dumnezeu. Ca sa respect cum se cuvine porunca Lui.
Aceasta este intrebarea la care trebuie sa raspundem cu totii.

Fara sa vreau mintea mea pleaca la sfinti si la exemplul lor. Dar ce zic eu , pleaca la Iisus Hristos pe care trebuie sa il urmez.
Deci incep sa inteleg: curata patimile, alunga pacatele, plange neputinta, indreapta calea, caieste-te, pocaieste-te si plangi Domnului cerandu-i mila. Si pune nadejde la Dumnezeu. Tine mintea in iad si nu deznadajdui! -

imi spune un gand, ca numai asa vei invata sa te iubesti corect, respectand si iubind ceea ce Dumnezeu a facut: pe tine si pe aproapele tau.

[adam000]

În prealabil postat de dobrin7m

Fara Dumnezeu nimic bun nu iese din faptele noastre. Daca Duhul Sfant nu ne poarta gandurile, daca nu Il lasam sa lucreze in inima noastra, cum spune Sfantul Siluan Atonitul, atunci iubirea ce incercam sa o aratam iese stramba.
Nu ne ramane decat sa recunoastem neputinta si sa cerem Domnului sa ne invete iubirea de aproapele.

Domnul zice: iubeste apropele ca pe tine insuti.

Daca pentru iubirea aproapelui avem nevoie sa fim invatati de Domnul, oare nu cumva si pentru iubirea de sine trebuie ca tot pe mainile Domnului sa ne lasam, sa ne invete?
Oare nu cumva iubirea de sine ce o stim nu o stim bine?
Ca Domnul asa zice: sa iubim semenii ca pe noi insine.
Oare nu cumva noi ne iubim pe noi gresit? Nu cumva iubirea de noi este stramba? Nu cumva este egoista? Nu cumva este mandra? Nu cumva este partinitoare? Nu cumva este orgolioasa?
Cum ne este iubirea de sine asa ne este si iubirea de aproape.

CAT DE ADEVARAT e cuvantul asta!

De unde l-ai luat?

Am înţeles despre ce e vorba. Dar practic tu cum îţi iubeşti aproapele?
Că la teorie şi eu sunt doxată dar când mă calcă cineva pe ştaif sau când îmi face rău necontenit mă cam retrag între ţepi ca ariciul şi încep să mă feresc şi de umbra mea. Şi de mine mi-e teamă uneori pentru că nu m-am despătimit.
Dacă cuvintele de mai sus îţi aparţin înseamnă că ai ajuns pe o foarte înaltă treaptă a duhovniciei..

[iustin10]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am înţeles despre ce e vorba. Dar practic tu cum îţi iubeşti aproapele?
Că la teorie şi eu sunt doxată dar când mă calcă cineva pe ştaif sau când îmi face rău necontenit mă cam retrag între ţepi ca ariciul şi încep să mă feresc şi de umbra mea. Şi de mine mi-e teamă uneori pentru că nu m-am despătimit.
:.

Cind te calca cineva pe picioare,abtine-te sa ii raspunzi .Ca nu te calca el degeaba...Opreste-te o clipa din preocuparile tale,si gindeste-te: mai,ce are omul asta cu mine? Nu cumva are dreptate? Si incearca sa ii raspunzi frumos,fara a ii reprosa si tu ceva. Abtine-te de la a fi rautacios,chiar daca ti se vorbeste asa,asta e cheia.

[Danut X]

iubirea de aproape ar trebui sa fie ceva natural. rasismul religios si de alt fel denatureaza lucrurile astea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Danut X

iubirea de aproape ar trebui sa fie ceva natural. rasismul religios si de alt fel denatureaza lucrurile astea.

In postarea mea mai jos, am aratat ca dedic aceste cuvinte unui om, care nu este ortodox.
Iubirea adevarata este fara alegeri, de varsta, de rasa, de neam, de religie, de nimic.
Toti suntem creatia lui Dumnezeu pe toti se cuvine sa ii iubim deopotriva.

[Ekaterina]

În prealabil postat de iustin10

Cind te calca cineva pe picioare,abtine-te sa ii raspunzi .Ca nu te calca el degeaba...Opreste-te o clipa din preocuparile tale,si gindeste-te: mai,ce are omul asta cu mine? Nu cumva are dreptate? Si incearca sa ii raspunzi frumos,fara a ii reprosa si tu ceva. Abtine-te de la a fi rautacios,chiar daca ti se vorbeste asa,asta e cheia.

Ai mare dreptate Iustin, din experienta am invatat ca cel mai bine este sa nu raspunzi la provocare, oricat de indreptatit esti de situatie. Tare mult imi place cantarea de la Vecernie: Pune Doamne paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Cand ma simt ispitita sa raspund pe acelasi ton pe care mi s-a vorbit, imi vin in minte aceste cuvinte. Ce frumos spune Sfantul Ioan Scararul: Dragostea este lepadarea oricarui gand potrivnic fata de aproapele nostru. Este tare greu sa ajungem la asa masura dar cu siguranta nu este imposibil.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am înţeles despre ce e vorba. Dar practic tu cum îţi iubeşti aproapele?
Că la teorie şi eu sunt doxată dar când mă calcă cineva pe ştaif sau când îmi face rău necontenit mă cam retrag între ţepi ca ariciul şi încep să mă feresc şi de umbra mea. Şi de mine mi-e teamă uneori pentru că nu m-am despătimit.
Dacă cuvintele de mai sus îţi aparţin înseamnă că ai ajuns pe o foarte înaltă treaptă a duhovniciei..

Draga mea draga
Tot ce am scris sunt izvorate din inima mea, din sufletul meu, din simtamintele mele, din trairea mea, din plansul meu.
ma iertati, de trei ori ma iertati, sunt o pacatoasa, care isi recunoaste pacatele si si le plange.
Ma curat, ma curat, ma curat, dar nu este de ajuns.

Am simtit asta profund in mine, insa un seaman de al nostru de aici de pe forum, care nu este ortodox, m-a facut sa il exprim.
Lui ii dedic aceste cuvinte, sa vada cum ma iubesc eu pe mine si cum iubesc pe cei din jurul meu deci si pe el.
de o fi stramb cum iubesc nu stiu, de o fi drept iar nu stiu, tot ce stiu este ca cer Domnului in fiecare zi sa imi arate.
Am citit cuvintele Lui, am citit porunca Lui, si am rugat pe Domnul sa ma faca sa o si simt.
Poate am uitat de oameni buni, prinsa in gandurile mele, in pacatele mele, poate am uitat de oameni buni
Tuturor celor pe care i-am uitat ii rog sa ma ierte.