Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[dobrin7m]

Ma iertati

Sa nu retezam puntea pe care paseste cineva din dorinta de a veni spre noi. Chiar daca paseste stangaci, chiar daca paseste doar cu un picior inainte si se clatina, si nu stie sa mearga drept pe acea punte, se ne rugam pentru el sa nu cada in prapastie si sa intindem mainile sa il prindem sa ii spunem ca il asteptam sa vina la noi. Vom vedea ca cu cat ajunge mai aproape de noi cu atat pasii sunt mai siguri. Cand va fi doar la un pas de noi il va face alergand.

Privindu-l asa de la capatul puntii il vedem neclar, in ceata, ca e departe. Si poate o sa ii vedem parul negru cand de fapt este grizonat, poatea haina ni se pare ciudata, de culoare spalacita, poate o sa ne inchipuim chipul lui neputand sa il vedem clar, mijind ochii. Insa vom vedea, ca cu cat se apropie mai mult de noi cu atat mai clar il vom vedea. Si vedem cum negrul parului devine gri, cum haina sa devina curata si vedem cum chipul lui se desluseste.
Cand ajunge la noi si vom sta fata in fata sa ne privim vom vedea ceva surpinzator: ca poarta un chip cum purtam si noi: chipul lui Hristos. Nu ne mai ramane de facut decat sa spunem frate draga, sora draga vino ca te asteptam, poate esti flamand, bucatele te asteapta dupa asa o osteneala.

Sa nu uitam sa mergem pe punti catre fratii nostri. Si sa nu uitam cand plecam la drum sa il rugam pe Hristos sa vina cu noi. Calatorind astfel vom ajunge astfel cu bine la final.

[dobrin7m]

Ce am invatat in ultimul timp:

Intotdeauna cand vrem sa spunem cuiva ceva sa facem ciorne. Cum vine asta?

Daca gandesc sa spun cuiva ceva, sa fac o ciorna in gand si apoi sa zic:
- Doamne e bine ? Corecteaza-ma daca am gresit.
Si Domnul va spune:
- Nu e bine aici ca superi pe cineva. Nu , nu spune asa. Trebuie blandete.
Adaug blandete si iarasi intreb:
- E bine Doamne?
- Mai bine, mai bine copilul meu. Dar ii lipseste pace.
Adaug si pacea si iarasi intreb:
- Acuma Doamne, am pus pace, am pus blandete, cum m-ai invatat. Acum cred ca nu mai supar pe nimeni.
- Arata mult mai bine zice Domnul. Dar tot ii lipseste ceva. Nu are iertare si iubire.
- Bine Doamne, asa am sa fac.
Si pun iertarea si iubirea. Si zic:
- Iata acum Doamne un cuvant desavarsit. Atat a mai ramas, un cuvant, din tot ce am vrut sa spun.
Si Domnul zice:
- Ca sa fie cuvantul asta desavarsit trebuie sa ii pui smerenie.
Stau si ma gandesc , deci trebuie sa ii pun smerenia.
- E greu sa fac asta Doamne ca daca pun smerenia dispare si cuvantul acesta ultim pe care am vrut sa il spun.

"Duhul umilit. Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."

Tuturor carora am uitat sa pun cumva blandete, sau pace, sau iubire in cuvantul meu va rog sa ma iertati. Toti suntem niste invatacei.

[MariS_]

În prealabil postat de dobrin7m

Ce am invatat in ultimul timp:

Intotdeauna cand vrem sa spunem cuiva ceva sa facem ciorne. Cum vine asta?

Daca gandesc sa spun cuiva ceva, sa fac o ciorna in gand si apoi sa zic:
- Doamne e bine ? Corecteaza-ma daca am gresit.
Si Domnul va spune:
- Nu e bine aici ca superi pe cineva. Nu , nu spune asa. Trebuie blandete.
Adaug blandete si iarasi intreb:
- E bine Doamne?
- Mai bine, mai bine copilul meu. Dar ii lipseste pace.
Adaug si pacea si iarasi intreb:
- Acuma Doamne, am pus pace, am pus blandete, cum m-ai invatat. Acum cred ca nu mai supar pe nimeni.
- Arata mult mai bine zice Domnul. Dar tot ii lipseste ceva. Nu are iertare si iubire.
- Bine Doamne, asa am sa fac.
Si pun iertarea si iubirea. Si zic:
- Iata acum Doamne un cuvant desavarsit. Atat a mai ramas, un cuvant, din tot ce am vrut sa spun.
Si Domnul zice:
- Ca sa fie cuvantul asta desavarsit trebuie sa ii pui smerenie.
Stau si ma gandesc , deci trebuie sa ii pun smerenia.
- E greu sa fac asta Doamne ca daca pun smerenia dispare si cuvantul acesta ultim pe care am vrut sa il spun.

"Duhul umilit. Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi."

Tuturor carora am uitat sa pun cumva blandete, sau pace, sau iubire in cuvantul meu va rog sa ma iertati. Toti suntem niste invatacei.

Frumos, chiar foarte frumos.
Zis-a un invatacel catre avva al sau:
- Avvo, ce cuvinte sa folosesc ca sa conving pe cineva sa fie credincios?
- Pune blandete, pune smerenie, pune iubire.
- Avvo, da' io vreau sa-l fac sa creada, nu sa ma iubeasca!
- Blandete, smerenie, iubire.
- Avvo, da' de ce sa nu pun logica, argumente, ratiune?
- Pai, dragul meu, alea se opresc la cap, da' ce ti-am spus eu ajunge la inima. Pana nu-i cuceresti inima, nu-i vei cuceri nici mintea!
Iertare tuturor.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Frumos, chiar foarte frumos.
Zis-a un invatacel catre avva al sau:
- Avvo, ce cuvinte sa folosesc ca sa conving pe cineva sa fie credincios?
- Pune blandete, pune smerenie, pune iubire.
- Avvo, da' io vreau sa-l fac sa creada, nu sa ma iubeasca!
- Blandete, smerenie, iubire.
- Avvo, da' de ce sa nu pun logica, argumente, ratiune?
- Pai, dragul meu, alea se opresc la cap, da' ce ti-am spus eu ajunge la inima. Pana nu-i cuceresti inima, nu-i vei cuceri nici mintea!
Iertare tuturor.
Har, smerenie si jertfa de sine.

BATE MOARTEA LA FEREASTRA:

Bate moartea la fereastra/Si eu nu sunt mantuit./Cat mi-a fost viata de lunga/L'asa ceva n'am gandit.
Am fost tanar si'n putere/Si-am gandit sa-mi fac avere/Dar acuma la sfarsit/Ma vad singur parasit.
Am gandit ca aceasta lume/Va merge si ea cu mine/Dar acuma la sfarsit./Ma vad singur parasit.
Moarte,moarte n'gaduieste/Firul vietii mi-l lungeste./Sa-mi vand a mea avutie/Sa iau scumpa'nparatie.
Mantuire,mantuire/Eu am vesnica peire/De a-si vinde toata lumea/Nu te-asi putea cumpara.
Sa privim la Domnul Iisus/Ce-a murit pe cruce sus/Moarte cruda a suferit/Prin care ne-a mantuit.
Acum sa-l primim cu totii/Nainte de ceasul mortii,/Pe Hristos ce ne-a iubit/Fie'n veci de veci slavit.

[MariS_]

În prealabil postat de cristiboss56

BATE MOARTEA LA FEREASTRA:

Bate moartea la fereastra/Si eu nu sunt mantuit./Cat mi-a fost viata de lunga/L'asa ceva n'am gandit.
Am fost tanar si'n putere/Si-am gandit sa-mi fac avere/Dar acuma la sfarsit/Ma vad singur parasit.
Am gandit ca aceasta lume/Va merge si ea cu mine/Dar acuma la sfarsit./Ma vad singur parasit.
Moarte,moarte n'gaduieste/Firul vietii mi-l lungeste./Sa-mi vand a mea avutie/Sa iau scumpa'nparatie.
Mantuire,mantuire/Eu am vesnica peire/De a-si vinde toata lumea/Nu te-asi putea cumpara.
Sa privim la Domnul Iisus/Ce-a murit pe cruce sus/Moarte cruda a suferit/Prin care ne-a mantuit.
Acum sa-l primim cu totii/Nainte de ceasul mortii,/Pe Hristos ce ne-a iubit/Fie'n veci de veci slavit.

Asa-i, binie spune poezia, asa-i, asa-i, am adunat si-am risipit! Nimica bun n-am facut. Apai, io sciu ca locu' mieu ii in iad, nu mi-l ia nima' ge-acolo. Nu sa bace nima pra el, ii razarvat ca la restorancili celea mari: "Razarvat pantru MariS"! Da' io o bucurie tat am: sa va sciu pra voi dancolo, la umbra!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

În prealabil postat de MariS_

Nimica bun n-am facut.

Ba da , ai facut , sau incerci sa faci , sa le vezi pe toate bune , cu iubire si iertare , si eu zic ca-i lucru bun dorirea asata a ta ! Si mai zic ca sti sa intorci obrazul cand esti lovit , nu din prima , dar sti a-l intoarce , si zic ca si asta-i lucru bun ! Ce bine ar fi sa luam de la fiecare ce are bun in el , am fi cu adevarat buni , smeriti si iertatori .
Bucurii !

[cristiboss56]

Astazi , 5 octombrie comemoram trecerea la cele vesnice a preotului si profesorului de teologie Dumitru Staniloae , dogmatist , filozof , istoric , ziarist si traducator . Nu avem cum sa trecem indiferenti , cand vorbim despre credinta noastra Ortodoxa , fara a aminti despre aceasta zi a trecerii la Domnul , a celui mai important teolog al nostru . Un raspuns la acest thread :" Sa ramanem ortodocsi pana la capat", pe care unii l-au luat in ras , in batjocura , il da chiar Dumitru Staniloae , in scurtul citat reprodus in cele de mai jos . Reamintesc ca titlul acestui thread sunt de fapt cuvintele - indemn al altui " sfant" plecat la Domnul : Parintele Cleopa !

Dar sa-l "ascultam "putin pe Dumitru Staniloae :


"Ortodoxia ne-a menţinut ca un neam unitar şi deosebit, cu un rol important între popoarele din Orient şi Occident. Ea ne-a dat puterea să ne apărăm fiinţa faţă de îndelungata ofensivă otomană, constituind un zid de apărare şi pentru popoarele din Occident, deşi, pe de altă parte, ne-a ajutat să ne apărăm fiinţa şi faţă de unele din popoarele vecine din Occident. Am apărat prin ea poarta Occidentului în faţa avalanşei otomane, dar ne-a fost şi o poartă care ne-a apărat de pofta de stăpânire şi de nimicire a unor popoare din Occident. Ne-am apărat, prin Ortodoxie, fiinţa noastră din partea navalei prelungite a otomanilor, dar şi din partea unor popoare din Occident, ajutându-ne să avem şi un rol în apărarea Occidentului.
Fără Ortodoxie istoria noastră n-ar fi dobândit gloria din vremea lui Mircea cel Bătrân, a lui Mihai Viteazul, a lui Ştefan cel Mare şi a altor voieozi.
Dar Ortodoxia nu ne-a dat numai puterea să ne apărăm fiinţa naţională şi liniştea Occidentului, ci ne-a dat şi puterea să contribuim la menţinerea^ popoarelor (grecilor şi slavilor) din Balcani. Ţările noastre au adăpostit cultura acelor popoare şi le-au dat puterea să se dezvolte şi totodată să se menţină chiar ajunse sub jugul otoman. Am susţinut mănăstirile din Sfântul Munte, bisericile şi mănăstirile din acele ţări, inclusiv cele din Ţara
Prin Ortodoxie poporul nostru a jucat, ca un fel de centru, un rol apărător pentru Orientul şi Occidentul european. Câtă vreme Europa a stăpânit, prin cruciade şi în alte forme, popoarele din Răsăritul ei, poporul nostru a avut un rol pozitiv şi pentru Apusul şi pentru Răsăritul european. Rolul acesta îl vom putea îndeplini şi în viitor. Ca popor latin ortodox, prin latinitate putem apela la popoarele din Occident să dezvolte relaţiile ecumenice cu creştinismul răsăritean, făcând posibilă o sinteză între spiritualitatea ortodoxă şi naţiunile occidentale, iar celor din Răsărit dându-le puterea să realizeze aceasta între Ortodoxia lor şi spiritul organizator al civilizaţiei occidentale.
Dacă poporul nostru s-ar rupe de Ortodoxie, ar înceta rolul lui de punte vie între Orient şi Occident, dar şi caracterul de sinteză unică a spiritualităţii lui între celelalte popoare, adică identitatea noastră cu totul deosebită, căci n-am format şi nu formăm numai o punte exterioară între popoarele din Occident şi cele din Orientul Europei, ci şi o sinteză spirituală originală între ceea ce le este propriu unora şi altora. Iar aceasta ne distinge nu numai de popoarele din Orient şi de cele din Occident, ci şi de popoarele ortodoxe din Orient."