Minoritatea crestina ortodoxa romana

[ioanna]

În prealabil postat de Savonarola

Despre care ipocrizie vorbiţi? Cred că vă înşelaţi, şi cu bună ştiinţă, dar de fapt Biserica în actuala stare de lucruri este într-o stare de ipocrizie absolut lamentabilă şi înjositoare pentru statutul pe care ar trebuie să îl aibă de fapt. Discriminarea de care vorbeam este una absolut naturală şi de bun simţ raportată la cei care pur şi simplu nu se adaptează pneumei creştine. Este absolut natural ca trupul Bisericii să rejecteze, să discrimineze, să excludă mădularele bolnave (din voia lor), persoanele care nu trăiesc în duhul bisericii, şi care, mai mult, discriminează ei înşişi pe cei care sunt sau se străduiesc să fie creştini autentici. Prin diverse metode. Nu înţeleg de ce vă încăpăţânaţi să apăraţi din start o poziţie pierzătoare şi mincinoasă?

Pentru mine normalitatea ar insemna ca Biserica sa-si vindece madularele bolnave, la toate nivelele (clerici, mireni) incepand de sus, prin diverse metode, nu sa le excluda. Biserica ar trebui sa fie ferma, insa in acelasi timp iubitoare, nu sa se transforme intr-o institutie de tip inchizitoriu, doar Capul ei e insusi Hristos, care n-a discriminat si n-a rejectat persoanele, ci a condamnat unele atitudini. O Biserica cladita pe nedreptate, care inevitabil va interveni in acest proces de triere, nu rezista mult.

p.s esti cumva student la teologie? vad ca si preotul Gheorghe (neica_nimeni) te-a sustinut. Inainte de a propune excluderi din Biserica, pe principiul e "prea arogant, nesimtit, superficial, indiferent" poate ar trebui sa cercetezi cazurile in care acestea se pot face ,daca esti indreptatit sa o faci. Scuza-ma, dar si postarea ta respira aroganta, ar trebui sa fii exclus din Biserica?

În cazul majorităţii formal ortodoxe (observaţi că eu nu pun între ghilimele şi asta pentru că lucrurile într-adevăr aşa stau, majoritatea este ortodoxă, iar în alte părţi "catolică" sau protestantă, doar printr-o formalitate lipsită de conţinut) nu cred că putem vorbi despre Sfinte Taine. Cred că este suficient să vorbim despre nişte ritualuri. Pentru ca să participi cu adevărat la Sfintele Mistere ale Bisericii Creştine este nevoie de mult mai mult decât adeziunea formală, formalistă, financiară la Biserică. Cei care nu participă în modul corespunzător, inspirat de Penuma Dumnezeiască, iau parte doar la nişte rituri şi ratează grav experienţa Sfintelor Mistere.Pe de altă parte, chiar nu văd de ce ar trebui ca Biserica să săvârşească tot felul de ritualuri, irosind timp preţios care ar putea fi folosit în scopuri cu adevărat mântuitoare, pentru nişte oameni care nu doresc cu adevărat să facă parte din Trupul lui Hristos, ci vor în continuare să fie nişte oameni lumeşti, ignoranţi la responsabilităţile faţă de Pneuma Divină, să fie dintre "neamuri", iar nu din "Israelul lui Dumnezeu". Impertinenţa şi nesimţirea acestor ignari, acestor barbari lipsiţi de Lumină mi se pare maximă. Ei în primul rând ar trebui să îşi implore de la Dumnezeu luminarea, iar după ce vor fi intrat în viaţa luminată a Bisericii, în viaţa pneumatică, să vină şi să emită pretenţii.

Transformarea acestor oameni e adevaratul scop mantuitor. Problema ta e ca ii consideri pe toti cauze pierdute. Ce bine ca Hristos n-a avut gandirea asta si a crezut in oameni, a crezut ca exista lumina in fiecare dintre noi, dandu-ne timp sa ne-o descoperim. Bisericii ii trebuie mai multa fermitate, mai multa ordine interioara in cadrul fiecarei parohii, mai multa curatenie, insa nu prin maturare si aruncare pe faras, ci purificare. Ar trebui sa tina legatura cu enoriasii inscrisi in arhiva lor.

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

vad ca si preotul Gheorghe (neica_nimeni) te-a sustinut

S-a creat o confuzie, era de fapt "neica-nimeni". Userul "neica_nimeni" era un alt user, care sustinea geocentismul, de exemplu.

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

S-a creat o confuzie, era de fapt "neica-nimeni". Userul "neica_nimeni" era un alt user, care sustinea geocentismul, de exemplu.

La neica-nimeni m-am referit, nu la neica_nimeni_altul. In fine, nu mai conteaza.

.Pe de altă parte, chiar nu văd de ce ar trebui ca Biserica să săvârşească tot felul de ritualuri, irosind timp preţios care ar putea fi folosit în scopuri cu adevărat mântuitoare (...)

@savanarola: cu ce-ti afecteaza tie “mantuirea” faptul ca preotul oficiaza botezul, casatoria si inmormantarea unor ortodocsi pe care tu ii consideri superficiali/formali? Spune-mi sincer,tu te-ai simti bine daca ar veni parintele la tine si ti-ar spune: “trebuia sa-l inmormantez pe unul, insa am venit sa discut cu tine”. Nu i-ai spune: “parinte, du-te si fa-i o slujba omului, doar problemele mele suporta amanare?”. Tot nu mi-ai raspuns :ce se intampla cu botezul copiilor, cum poti sa refuzi sa-l oficiezi, doar pentru ca parintii il fac mai mult de dragul obiceiului nu pentru ca ar crede cu adevarat in taina botezului? Botezul il faci pentru copil sau pentru parinti?

[catalin2]

Odata cu secularizarea s-a ajuns in unele cazuri la pierderea intelegerii exacte a ce inseamna credinta. Astfel pentru unii a ramas doar un fel de traditie, specifica unui popor, cum ar fi cultura, de exemplu.
In timpul Sfintei Liturghii exista ceva ramas din trecut, nu stiam nici eu explicatia la inceput pana nu am citit pe net. Spune preotul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. Cei chemaţi ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi". Catehumenii trebuiau sa plece din biserica, nu puteau sta in continuare la slujba. Catehumenii nu erau admisi doar pentru ca doreau si ei sa fie crestini, urmau o perioada de catehumizare si de proba in acelasi timp.

Sfantul Botez trebuie sa-l primeasca toti copii, dar Sfanta Impartasanie oricum nu se da tuturor. De caeea mai intai ne spovedim si dupa aceea preotul poate sa ne opreasca de la Sfanta Impartasanie, nu e un drept, e o obligatie. Sfanta Impartasanie inseamna legatura cu Biserica, de aceea pedeapsa care se da de Biserica este oprirea de la Impartasanie, de la comuniune.
Spuneau chiar duhovnici sau parinti ca inainte de spovedanie ar trebui intrebat credinciosul daca el crede in invataturile Bisericii, ca pacatele obisnuite vin dupa, daca nu credem invatatura Bisericii nu facem parte din Biserica. Putem fi ajutati si apoi sa primim si Impartasania.
Restul e corect, si la sfarsit putem veni la adevar, nu conteaza cand.

[Savonarola]

În prealabil postat de catalin2

Odata cu secularizarea s-a ajuns in unele cazuri la pierderea intelegerii exacte a ce inseamna credinta. Astfel pentru unii a ramas doar un fel de traditie, specifica unui popor, cum ar fi cultura, de exemplu.

In timpul Sfintei Liturghii exista ceva ramas din trecut, nu stiam nici eu explicatia la inceput pana nu am citit pe net. Spune preotul: "Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi. Cei chemaţi ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi". Catehumenii trebuiau sa plece din biserica, nu puteau sta in continuare la slujba. Catehumenii nu erau admisi doar pentru ca doreau si ei sa fie crestini, urmau o perioada de catehumizare si de proba in acelasi timp.

Odată cu secularizarea care nu avea voie să pătrundă în Biserică. Iar "secularizarea" asta a cam început de multişor, repere pentru detectarea ei fiind clare în sec. IV după Hristos, iar dacă veţi studia mai atent veţi vedea că "secularizarea" a fost acceptată şi tolerată pentru instalarea creştinismului pe nişte poziţii de putere socială nemeritate şi atunci şi care s-au perpetuat "prin tradiţie" până în ziua de astăzi.

Referitor la acele cuvinte din timpul liturghiei aţi observat bine că mai înainte oamenii erau supuşi unor probe şi nu era acceptat chiar oricine la sfântul botez. Evident era vorba despre nişte probe spirituale, aşa cum se face în orice societate spirituală care se respectă pe sine. Şi cu atât mai mult în Biserica lui Hristos, care este instituţia instrument de mântuire a oamenilor. Înainte creştinii se respectau pe ei înşişi în statutul lor de creştini; astăzi toţi "papagalii" sunt "creştini", adică este evidentă lipsa de respect pentru ei înşişi a creştinilor (ortodocşi). Iar dacă te ridici în picioare pentru a susţine normalitatea o să îţi iei lovituri la cap tocmai de la aceia care ar trebui să se ocupe cu normalitatea în Biserică şi care au ajuns să se ocupe cu gestionarea anormalităţii, intolerabilului.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Savonarola

Am înţeles că aţi reuşit să găsiţi vreo câteva citate care să vă susţină poziţia. Totuşi sunt multe alte citate care nu sunt pentru această poziţie, şi asta tocmai pentru că Botezul presupune o legătură personală cu Iisus Hristos. O astfel de poziţie ca a dvs însă s-a observat practic că a dat multe rezultate greşite. Chiar şi părintele Stăniloae vorbea despre botezul copiilor în cazul familiilor de creştini adevăraţi practicanţi. În rest, şi el era foarte rezervat, ca să nu spun mai mult.

Ceea ce evitaţi este să vă întrebaţi de ce, dacă acest obicei, despre care credeţi că ar avea acoperire biblică, nu duce cu adevărat la oameni care să trăiască ortodoxia în mod cât mai veritabil, care să respecte creştinismul punându-l în practică. De ce se pune atâta accent pe aceste tradiţii prost aplicate, în detrimentul căutării stabilirii unei relaţii autentice cu Mântuitorul Hristos, prin credinţa în El, în jertfa Sa ispăşitoare şi răscumpărătoare, în învierea Sa biruitoare a morţii, în toate cuvintele pe care le-a spus şi în minunile pe care le-a săvârşit? Iar credinţa adevărată în Hristos nu este chiar ceva ce se găseşte pe toate drumurile, ba dimpotrivă este o treaptă spirituală care se obţine greu. Credinţa cea adevărată în Hristos este de fapt o piatră rară, pe care mulţi aşa-zişi credincioşi o contrafac, din diverse motive, cu acceptul tacit al sutaniştilor care beneficiază de finanţarea lor. De fapt, principalii vinovaţi pentru starea rea a lucrurilor sunt în primul rând oamenii Bisericii care au promovat, acceptat, tolerat şi îngăduit lucruri care da fapt sunt absolut intolerabile atunci când vine vorba despre Biserica lui Dumnezeu, pentru a îşi întemeia şi perpetua un sistem de privilegii nemeritate. Bineînţeles că o să îmi spuneţi că iar judec prea aspru, însă dacă o să studiaţi adevăratele repere ale credinţei creştine şi adevăratele reguli, nu excepţiile (pentru că unii au ajuns să facă reguli din excepţii, şi excepţii din reguli!!) veţi vedea că "judecăţile" nu sunt chiar aşa de aspre precum s-ar putea să vi se pară.

În prealabil postat de Savonarola

Odată cu secularizarea care nu avea voie să pătrundă în Biserică. Iar "secularizarea" asta a cam început de multişor, repere pentru detectarea ei fiind clare în sec. IV după Hristos, iar dacă veţi studia mai atent veţi vedea că "secularizarea" a fost acceptată şi tolerată pentru instalarea creştinismului pe nişte poziţii de putere socială nemeritate şi atunci şi care s-au perpetuat "prin tradiţie" până în ziua de astăzi.

Referitor la acele cuvinte din timpul liturghiei aţi observat bine că mai înainte oamenii erau supuşi unor probe şi nu era acceptat chiar oricine la sfântul botez. Evident era vorba despre nişte probe spirituale, aşa cum se face în orice societate spirituală care se respectă pe sine. Şi cu atât mai mult în Biserica lui Hristos, care este instituţia instrument de mântuire a oamenilor. Înainte creştinii se respectau pe ei înşişi în statutul lor de creştini; astăzi toţi "papagalii" sunt "creştini", adică este evidentă lipsa de respect pentru ei înşişi a creştinilor (ortodocşi). Iar dacă te ridici în picioare pentru a susţine normalitatea o să îţi iei lovituri la cap tocmai de la aceia care ar trebui să se ocupe cu normalitatea în Biserică şi care au ajuns să se ocupe cu gestionarea anormalităţii, intolerabilului.

Relatie personala si credinta in jertfa.., traditii straine care au patruns din secolul Z etc. asta-i np undercover? plus ca vorbeste tampenii.

[Doriana]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

asta-i np undercover?

Ba e un ortodox convins care striga din toti rarunchii impotriva np, desi nu ar recunoaste in ruptul capului ca in anumite privinte ii admira.
Dar despre bannati numai de bine...

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Doriana

Ba e un ortodox convins care striga din toti rarunchii impotriva np, desi nu ar recunoaste in ruptul capului ca in anumite privinte ii admira.
Dar despre bannati numai de bine...

:)) mai stii? unii reinvie mai cu foc in vene

p.s.:ne-a fost dor de tine.

[Decebal]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Relatie personala si credinta in jertfa.., traditii straine care au patruns din secolul Z etc. asta-i np undercover? plus ca vorbeste tampenii.

Nu este deloc vorba despre tradiţii străine ci de nişte tradiţii foarte clar susţinute de Scriptură şi de Tradiţia Sfântă, autentică, a Bisericii lui Christos. Asta este ceea ce vrea Christos şi nu vor mulţi dintre mânuitorii interesaţi de cădelniţe, anume stabilirea unei relaţii prin credinţă, în Biserică evident că doarnu în afara ei în vreo sectă, cu Christos, întemeirea vieţii în Christos.

Alţii însă vor tot timpul să se interpună între Christos şi oameni, vor tot timpul să le dea numai cât li se pare lor că s-ar cuveni, ei trebuie să filtreze cu mare grijă mesajul christic, creştin pentru a ţine lucrurile sub control. Dar Dumnezeu le joacă feste, pentru că nu sunt ei nici stăpâni pe Dumnezeu şi nici nu au pus ei monopol pe Dumnezeu aşa cum le place să creadă. În loc ca preoţii să fie autentici mesageri ai lui Christos, aşa cum Christos a fost trimis al Tatălui, mulţi dintre ei au ajuns însă nişte practicanţi ai unui job care nu prea mai are mare legătură cu transformarea christică pe care Christos a venit să o aducă şi să o instituie între oameni. Chiar îmi aduc aminte că la un moment dat un preot îmi spusese să pup icoanele că o să îmi vină har, deşi nu mi-a explicat ce era acela harul şi cum venea harul prin puparea icoanei. În loc ca preoţii să îşi vadă de transformarea oamenilor şi a societăţii după chipul lui Christos, sau măcar a unei minorităţi dacă alţii nu cred şi nu acceptă calea cea strâmtă, ei sunt ocupaţi însă cu alte lucruri. Priobabil se aşteaptă ca să vină alţii să le facă treaba iar ei să îşi ducă tradiţiile omeneşti, nechristificate, neconvertite mai departe. Chiar îmi aduc aminte că auzisem doi tineri cândva vorbind în autobuz iar unul dintre ei spunea: "Bă dacă o să ajungi preot, o să duci viaţă uşoară".

Şi dacă vorbeşte Savonarola tâmpenii, ce ar fi ca să aduci dumneata argumente că aşa ar sta lucrurile?

În prealabil postat de ioan cezar

Sora, Biserica este in suferinta si pentru ca oamenii care o alcatuiesc, crestinii care constituie Biserica luptatoare aici pe pamant, sufera.
Iar cateva din suferintele cele mai amare ale crestinilor dreptmaritori se datoreaza, dupa cat inteleg eu, tocmai bisericii institutie (din acest motiv scriu biserica acum cu b mic).
Biserica-institutie este un organism daunator (cand spun organism ma gandesc fix la un parazit, din cei studiati de biologie si medicina) pentru crestinii dreptmaritori deoarece, consider eu:
1. are practici agresive si manipulatorii
2. a abdicat de la respiratia in Duhul lui Hristos pentru a alege alternativa unui surogat artificial lumesc, religios; a devenit o imensa taraba unde se practica comertul de toate felurile, iar cel mai urat dintre acestea este comertul cu sentimentele (naive si desfigurate ale) oamenilor.
3. mimeaza opera filantropica, sociala, punind pe locul doi vocatia Sacerdotala a Bisericii.
4. cauta sa confiste puterea si impactul institutiilor lumesti; face pactul cu diavolul astfel: cu statul, finantele, armata s.a.m.d, impartind "prada". Este in mod evident axata pe dominatie, pe putere (lumeasca), in vreme ce Biserica este fundamental/ontologic constituita din si pentru Dragoste. Este Jertfa intr-o nesfarsita Reinnoire.
5. exacerbeaza pana la isterie deplina melanjul sugestiilor de tot felul, devenind un butic unde se vinde hipnoza de proasta calitate, submisivitatea si suficienta cretina.
6. nu isi delimiteaza ferm teritoriul, amesteca si se amesteca, zapacind oamenii. Exclude, condamna, pune la zid lucruri care nu sunt de competenta ei. Nu colaboreaza, nu asculta (cu urechile de auzit), nu vede (cu ochiul bun), nu schimba, ci dicteaza. Desi nu ii place deloc sa i se vorbeasca de teatru, a devenit atat de ritualista si seaca incat atrage lumea ca la opera si ofera, mai nou impreuna cu zeul fotbal: paine si circ.
7. Si cel mai grav dintre toate, cultiva scheme fara continut, piere in ritualuri moarte, osificate, sustinind sus si tare ca ofera harul. Si uita ca harul e viata, adica are spontaneitate, face cu adevarat minune. Institutia asta practica de fapt o semiterapie psihologica de mana a saptea (caracterul amatorist si daunator al "specialistilor" ei este indiscutabil pentru oamenii cu minime cunostinte reale in problema terapiei sufletului). Geloasa si invidioasa, uitind ca nu e asta treaba ei, institutia de care pomenesc acum tinde, vai, sa devina un club de psihoterapie, un salon de masaj sufletesc. Injura pe fata pe psihologi si psihologii, iar cand nu ii injura ii ciuguleste si ademeneste mieros. Uita ca nu psihologia si psihologii sunt dusmanul ei, ci pacatul sau mai exact satana, duhul uciderii de tot felul. Iar vrajmasul nu se abordeaza prin psihoterapie.

Consider ca institutia biserica sufoca pana la asfixie dragostea si puterea de nespus a Bisericii.
De aceea oamenii sufera, se smintesc, pleaca (spre paguba lor, spre nenorocire) in locuri mai pitoresti, mai "omenesti".

Biserica nu a cultivat niciodata altceva decat Dragostea. In Duhul Dragostei lucreaza/viaza Hristos si crestinii dreptmaritori.

Nu stiu daca lumea se apropie de sfarsit, cum spun cu certitudine pesimistii infatuati. Nu sunt Dumnezeu ca sa stiu eu asta si s-o spun.
Vadit sunt vremurile din urma? Poate... Ale minunatelor si trecutelor deja vremuri ale Bisericii. Acum dikteaza biserica. Este o substitutie fina, neincetata, perfida si grotesca.
Imi pare tot mai evident ca Duhul Bisericii lui Hristos respira din greu, se chinuieste astmatic, aici pe pamant in zilele noastre. Plaga care o sufoca este institutionalizarea mediocra, agresiva si sterila. Formule seci, din capete schizoide si infumurate, din inimi impietrite, nepasatoare. Asta e institutia agresiva si omniprezenta (unde e discretia, finetea, blandetea, atmosfera tainica de altadata?) care poarta cu nerusinare numele cel sfant al Dumnezeiestii Biserici.

Uite că mai putem să şi fim de acord, domnule Cezar. Deşi eu nu mă gândeam la chiar aşa de multe aspecte şi cu atâta precizie.

În prealabil postat de Decebal

Nu este deloc vorba despre tradiţii străine ci de nişte tradiţii foarte clar susţinute de Scriptură şi de Tradiţia Sfântă, autentică, a Bisericii lui Christos. Asta este ceea ce vrea Christos şi nu vor mulţi dintre mânuitorii interesaţi de cădelniţe, anume stabilirea unei relaţii prin credinţă, în Biserică evident că doarnu în afara ei în vreo sectă, cu Christos, întemeirea vieţii în Christos.

Alţii însă vor tot timpul să se interpună între Christos şi oameni, vor tot timpul să le dea numai cât li se pare lor că s-ar cuveni, ei trebuie să filtreze cu mare grijă mesajul christic, creştin pentru a ţine lucrurile sub control. Dar Dumnezeu le joacă feste, pentru că nu sunt ei nici stăpâni pe Dumnezeu şi nici nu au pus ei monopol pe Dumnezeu aşa cum le place să creadă. În loc ca preoţii să fie autentici mesageri ai lui Christos, aşa cum Christos a fost trimis al Tatălui, mulţi dintre ei au ajuns însă nişte practicanţi ai unui job care nu prea mai are mare legătură cu transformarea christică pe care Christos a venit să o aducă şi să o instituie între oameni. Chiar îmi aduc aminte că la un moment dat un preot îmi spusese să pup icoanele că o să îmi vină har, deşi nu mi-a explicat ce era acela harul şi cum venea harul prin puparea icoanei. În loc ca preoţii să îşi vadă de transformarea oamenilor şi a societăţii după chipul lui Christos, sau măcar a unei minorităţi dacă alţii nu cred şi nu acceptă calea cea strâmtă, ei sunt ocupaţi însă cu alte lucruri. Priobabil se aşteaptă ca să vină alţii să le facă treaba iar ei să îşi ducă tradiţiile omeneşti, nechristificate, neconvertite mai departe. Chiar îmi aduc aminte că auzisem doi tineri cândva vorbind în autobuz iar unul dintre ei spunea: "Bă dacă o să ajungi preot, o să duci viaţă uşoară".

Şi dacă vorbeşte Savonarola tâmpenii, ce ar fi ca să aduci dumneata argumente că aşa ar sta lucrurile?


Uite că mai putem să şi fim de acord, domnule Cezar. Deşi eu nu mă gândeam la chiar aşa de multe aspecte şi cu atâta precizie.

Eram de acord inainte sa va grabiti sa ma criticati aspru si sa ma includeti printre "domnosi"...:)
Poate va amintiti ca atunci v-am rugat sa cititi si alte postari ale mele, ca sa nu ma mai judecati prea aspru si pripit.
Totusi, as voi sa fac o delimitare: faptul ca am scris aceste lucruri, pe care le cred cu tarie, nu inseamna ca eu ma ocup mereu cu sublinierea neajunsurilor BOR. Am facut-o o data, am spus de doua ori, fie si de trei, OK, AJUNGE! Altminteri cad in razvratire, mai intai. Iar asta nu e duh crestin!
Pe de alta parte, prioritatea in viata crestinului este lupta personala cu patimile. Nu pot pedala la nesfarsit pe greselile altora, oricare ar fi ei, ci prefer sa imi vad de barna din ochiul meu.
Ca urmare, desi vad si eu ca multi alti crestini ca exista nereguli mari si multe in Biserica (care tin mai degraba de biserica), treaba mea e sa ma tin la pocainta. De aceea ma opresc din criticarea instituitiei si incerc, atunci cand pot si cand sunt solicitat, sa aduc vreun folos cat de mic. Daca pot. Iar de nu, Dumnezeu sa ma ierte, pentru pacatele si slabiciunile mele si sa ma intareasca, Bunul, cu harul Lui. Ca pe noi toti dealtfel, intru Hristos Domnul! AMIN+