,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

[dobrin7m]

În prealabil postat de Soaree

ne dai un link? In ce limba ai gasit?

PS: unii posteaza din cuvintele sfintilor trunchiat, reducand contextele ... Nu-mi dau seama in ce scop, insa gasesc ca este smintitor.

Nu e nimic. Daca esti intelept, cauta textul intreg si bucura-te ca un anume citat , pe care aici l-ai citit ti-a trezit dorinta de a citi mai mult.
Aceasta remarca rautacioasa, seamana ca doua picaturi de apa cu remarca lui LaPetitMoc , fara temei desigur. Nu cumva in spatele lui LaPetitMoc si al lui Soaree se afla una si aceeasi persoana? Una pozand in mare crestina si alta pozand in mare razbunator? Eu doar intreb nu acuz.
In acest caz eu zic ca putina frica de Dumnezeu nu strica mai ales cand vorbim de smintire.

[LaPetiteMoc]

Invatatura Sfantului Serafim de Sarov a fost astazi in toata splendoarea in predica parintelui de la Biserica rusa.

[Soaree]

În prealabil postat de dobrin7m

bucura-te ca un anume citat , pe care aici l-ai citit ti-a trezit dorinta de a citi mai mult.

Nu te speria, fetita, nu te speria asa de tare. Cunosteam scrierile Sfantului, nu de la tine am aflat. Am citit ce ai postat pentru a verifica daca ai respectat intocmai cuvintele Sfantului ... Dar NU!

[dobrin7m]

Ieri in timp ce eram in bucatarie si usa era larg deschisa la terasa, o pisica flamanda si speriata a venit pana aproape de usa plangand de foame. Am iesit afara si am inceput sa o hranesc. In timp ce sedeam si o hraneam, o albina a venit la mine insistent. Si zbura dupa mine si eu ma feream si ea dupa mine zbura. Si fugeam de ea si tot dupa mine era. Si in final, de spaima ca ma putea intepa , am alungat-o. Apoi am intrat inauntru si am cugetat:
vai mie, cum iubesc creatia lui Dumnezeu daca am hranit pisica si am alungat albina?
un gand imi zice: de teama sa nu te intepe, nu ai gresit.
vai mie, daca aveam incredere deplina in Dumnezeu si nadejde nu o alungam. O iubeam si pe ea ca pe pisica, si nu mai imi era teama ca ma inteapa ca stiam ca vazand Domnul iubirea mea pentru albina nu ar fi lasat-o sa ma intepe.
Azi noapte tarziu am zis : Doamne ce este cu intamplarea asta?
Ce este?! pai nu asa sunteti voi oamenii, nu hraniti o parte si alungati alta parte?
Si atunci am tacut.

Tot ieri am zis: nu mai intru aici ca e mare tulburare. Dar pentru ca am invatat ca trebuie sa facem voia Domnului nu am sters contul meu asteptand voia Domnului.
Azi noapte tarziu ca de obicei m-am cercetat si am cugetat.
Doamne, s-a zis aici ca trebuie sa fim ca albina , sa zburam din floare in floare sa culegem ce e bun. Dar Doamne eu am crezut ca aici este un stup! Intra Doamne in stup si musca?
Si am primit raspuns: nu e stup, cum sa fie stup, daca zboara si muste! Insa Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: astazi am trecut pe la groapa de gunoi si am vazut acolo sfintenia. Un om de acolo, cazut si flamand era sfant.
Am inteles atunci ca aici sunt si albine nu numai muste. Si ca nu conteaza unde zbori conteaza pe ce te asezi si ce culegi.
Pentru voi albinutelor de aici cu mult drag!

Acum cititi apoftegma a Cuviosului Paisie Aghioratul:
""Daca intrebi o musca: "Sunt flori in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii", si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: "Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" - si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila... Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. ""

Vad ca sunteti determinata in demersul dvs.Este bine,cand multi abandoneza sa mai fie cineva,asa cum poate,care sa mai incerce sa construiasca ceva.Nu neaparat cu ciment,ci cu slova-n sufletul omului.O sa va aduc si eu,daca ma primiti, ceva in perioada urmatoare,pe acest topic,in legatura cu subiectul abordat.Ce sa va spun,everybody wants to be a Cat :) Toate cele bune.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Vad ca sunteti determinata in demersul dvs.Este bine,cand multi abandoneza sa mai fie cineva,asa cum poate,care sa mai incerce sa construiasca ceva.Nu neaparat cu ciment,ci cu slova-n sufletul omului.O sa va aduc si eu,daca ma primiti, ceva in perioada urmatoare,pe acest topic,in legatura cu subiectul abordat.Ce sa va spun,everybody wants to be a Cat :) Toate cele bune.

Multumesc mult de tot. Sunteti un om bun.
Am simtit asta din prima.
Este nevoie de albinute. De mai multe albinute.
Domnul sa va mangaie si sa va calauzeasca!

[dobrin7m]

Cineva acum vreo cateva zile a zis: nu stiu ce se intampla, dar cand citesc ce scrii ma tulbur. imi da o stare neplacuta.
Fireste ca cele scrise erau exemple de la Sfintii Parinti pe care le considera asa ca bolovani.
Si iarasi in noapte am cercetat si am intrebat:
Cum vine asta Doamne, cum poate un om sa citeasca exemple din Sfintii Parinti si chiar din Cuvantul Tau Doamne si sa le simta ca bolovani? Te rog Doamne da-mi gand si spune-mi ca vreau sa inteleg.

Iti amintesti cum cei pagani si necurati, cu duhuri , cand Iisus Hristos se apropiau il recunosteau si spuneau: de ce ne faci asta?
"
34. Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu." Luca Cap.4:34
Iti amintesti cat se tulburau si strigau cand vedeau pe Iisus?

Asa sa intelegi.
Si atunci am inteles.
Omul cand nu este suficient de curat se tulbura la vederea cuvintelor Sfintilor Parinti si a Cuvantului lui Dumnezeu daca cumva ii atinge necuratia si le simte ca bolovanii ce il lovesc. Acesta citeste doar ceea ce nu il atinge. Citeste selectiv. De pilda nu e egoist dar e mandru. Citeste doar cele care nu ating mandria.
Omul care este curat nu se tulbura la Cuvantul Sfintilor Parinti si a Cuvantului lui Dumnezeu si le simte ca pe painea vietii.

Omul care este curat nu se vatama la vederea necuratiei, chiar daca simte tulburarea ce vine dinspre necuratie. Omul care este cu inima la Domnul , raul nu il atinge si nu il vatama. Acesta este semnul curatiei sau necuratiei noastre.

[MariS_]

În prealabil postat de dobrin7m

Ieri in timp ce eram in bucatarie si usa era larg deschisa la terasa, o pisica flamanda si speriata a venit pana aproape de usa plangand de foame. Am iesit afara si am inceput sa o hranesc. In timp ce sedeam si o hraneam, o albina a venit la mine insistent. Si zbura dupa mine si eu ma feream si ea dupa mine zbura. Si fugeam de ea si tot dupa mine era. Si in final, de spaima ca ma putea intepa , am alungat-o. Apoi am intrat inauntru si am cugetat:
vai mie, cum iubesc creatia lui Dumnezeu daca am hranit pisica si am alungat albina?
un gand imi zice: de teama sa nu te intepe, nu ai gresit.
vai mie, daca aveam incredere deplina in Dumnezeu si nadejde nu o alungam. O iubeam si pe ea ca pe pisica, si nu mai imi era teama ca ma inteapa ca stiam ca vazand Domnul iubirea mea pentru albina nu ar fi lasat-o sa ma intepe.
Azi noapte tarziu am zis : Doamne ce este cu intamplarea asta?
Ce este?! pai nu asa sunteti voi oamenii, nu hraniti o parte si alungati alta parte?
Si atunci am tacut.

Tot ieri am zis: nu mai intru aici ca e mare tulburare. Dar pentru ca am invatat ca trebuie sa facem voia Domnului nu am sters contul meu asteptand voia Domnului.
Azi noapte tarziu ca de obicei m-am cercetat si am cugetat.
Doamne, s-a zis aici ca trebuie sa fim ca albina , sa zburam din floare in floare sa culegem ce e bun. Dar Doamne eu am crezut ca aici este un stup! Intra Doamne in stup si musca?
Si am primit raspuns: nu e stup, cum sa fie stup, daca zboara si muste! Insa Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: astazi am trecut pe la groapa de gunoi si am vazut acolo sfintenia. Un om de acolo, cazut si flamand era sfant.
Am inteles atunci ca aici sunt si albine nu numai muste. Si ca nu conteaza unde zbori conteaza pe ce te asezi si ce culegi.
Pentru voi albinutelor de aici cu mult drag!

Acum cititi apoftegma a Cuviosului Paisie Aghioratul:
""Daca intrebi o musca: "Sunt flori in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Nu stiu. Ci stiu numai ca acolo jos, in groapa, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuratii", si iti va insira toate murdariile pe care a stat. Dar daca vei intreba o albina: "Ai vazut vreo necuratie in latura aceasta?" -, ea iti va spune: "Necuratie? Nu, nu am vazut nicaieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" - si iti va enumera o gramada de flori de gradina si salbatice. Vezi, musca stie numai unde exista gunoaie, in timp ce albina stie ca acolo este un crin, mai departe o zambila... Dupa cum mi-am dat seama, unii oameni seamana cu albina, altii cu musca. Cei care seamana cu musca, in orice situatie, cauta sa afle ce rau exista si se preocupa de el; nu vad nicaieri nici un bine. Cei care seamana cu albina, afla peste tot orice bine exista. Omul stricat, stricat gandeste, pe toate le interpreteaza de-a stanga si le vede anapoda. In timp ce acela ce are ganduri bune, orice ar vedea, orice ii vei spune, isi va pune in minte gandul cel bun. ""

Sora draga, imi iau ingaduinta, numai datorita varstei, sa va spun ca modul acesta de a imparti oamenii, adica pe fratii nostrii, in albine si muste sau in sticati si curati, nu e folositor pentru mantuitrea dvs. De ce? Pentru ca, automat, va situati de partea buna a impartirii, implicit va indreptatiti ca fiind albina si ca fiind curata, iar pe ceilalti sa-i vedeti ca muste si stricati. Asta cauzeaza la mandrie care se umfla si face buba: da in orgoliu sau chiar mai rau, in trufie. E mai sanatos, zic eu, sa-i vedem pe fratii nostrii ca pe niste frati mai mici intr-ale duhovniciei, care nu toti pot sa manance hrana tare, chiar daca este foarte gustoasa. Nu-i dati unui prunc friptura si sa va suparati apoi pe el daca nu vrea s-o manance. "Hrana" se da dupa varsta duhovniceasca si se da in cantitati mici la inceput, ca mai apoi, vazand daca i-a priit, sa marim cantitatea. Daca as veni acum la dvs cu o galeata de miere si v-as cere s-o mancati, nu cred ca v-ar prii desi nu va cer un lucru rau, ci doar ca este peste puterile dvs, ca daca as da galeata la un urs, acela ar manca-o toata. Deci e bine sa dam cu socoteala hrana duhovniceasca, cata trebuie, cum trebuie (adica cu rabdare si dragoste, nu doar sa i-o aruncam in fata, na' mananca!), cand trebuie (cand are el usa deschisa, gurita deschisa, ca altfel cade pe jos sau o dam cu forta si o s-o verse), unde trebuie si mai ales, mai ales, la cine trebuie. Ca daca unul mananca si singur, nu mai vin eu sa-i torn cu galeata. In concluzie, dreapta socoteala, rabdare si multa, multa dragoaste atunci cand vrem sa fim invatatori ai altora. Iertare, sora draga, ca faceti multe lucruri bune, insa uneori ravna si graba de-a vedea rezultate pe loc va determina, uneori zic, la lucruri pripite care ar putea sa faca sa suferiti si dvs si cel pe care il doriti "hranit" si ar fi pacat pentru ca, asa cum am spus, aveti o ravna deosebita. Impletiti-o cu multa rabdare si cu dreapta socoteala si cu blandete si o sa vedeti rezultatele! Iertati-ma si pe mine, sora draga, ca m-am facut invatator nevrednic si nemernic.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de MariS_

Sora draga, imi iau ingaduinta, numai datorita varstei, sa va spun ca modul acesta de a imparti oamenii, adica pe fratii nostrii, in albine si muste sau in sticati si curati, nu e folositor pentru mantuitrea dvs. De ce? Pentru ca, automat, va situati de partea buna a impartirii, implicit va indreptatiti ca fiind albina si ca fiind curata, iar pe ceilalti sa-i vedeti ca muste si stricati. Asta cauzeaza la mandrie care se umfla si face buba: da in orgoliu sau chiar mai rau, in trufie. E mai sanatos, zic eu, sa-i vedem pe fratii nostrii ca pe niste frati mai mici intr-ale duhovniciei, care nu toti pot sa manance hrana tare, chiar daca este foarte gustoasa. Nu-i dati unui prunc friptura si sa va suparati apoi pe el daca nu vrea s-o manance. "Hrana" se da dupa varsta duhovniceasca si se da in cantitati mici la inceput, ca mai apoi, vazand daca i-a priit, sa marim cantitatea. Daca as veni acum la dvs cu o galeata de miere si v-as cere s-o mancati, nu cred ca v-ar prii desi nu va cer un lucru rau, ci doar ca este peste puterile dvs, ca daca as da galeata la un urs, acela ar manca-o toata. Deci e bine sa dam cu socoteala hrana duhovniceasca, cata trebuie, cum trebuie (adica cu rabdare si dragoste, nu doar sa i-o aruncam in fata, na' mananca!), cand trebuie (cand are el usa deschisa, gurita deschisa, ca altfel cade pe jos sau o dam cu forta si o s-o verse), unde trebuie si mai ales, mai ales, la cine trebuie. Ca daca unul mananca si singur, nu mai vin eu sa-i torn cu galeata. In concluzie, dreapta socoteala, rabdare si multa, multa dragoaste atunci cand vrem sa fim invatatori ai altora. Iertare, sora draga, ca faceti multe lucruri bune, insa uneori ravna si graba de-a vedea rezultate pe loc va determina, uneori zic, la lucruri pripite care ar putea sa faca sa suferiti si dvs si cel pe care il doriti "hranit" si ar fi pacat pentru ca, asa cum am spus, aveti o ravna deosebita. Impletiti-o cu multa rabdare si cu dreapta socoteala si cu blandete si o sa vedeti rezultatele! Iertati-ma si pe mine, sora draga, ca m-am facut invatator nevrednic si nemernic.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Aveti dreptate. Asa este.
Poate totusi nu ma intelegeti pe mine.
Eu credeam ca aici este un stup. Chiar credeam ca aici este un stup de albine. Dar nu este.
Impartirea asta Parintele Paisie a facut-o. Si , chiar daca suna trist, are mare dreptate. Lumea este impartita in muste si albine. Nu ne place, si nu vrem sa auzim asta dar asta este.
Acu care e albina si care musca, Domnul stie. Si stiti ca ce e de la Domnul dainuie si ce nu, piere. Iar noi, putem sa alegem sa fim ca albina si sa invatam din cuvantul parintelui Paisie Aghioratul.
El ne invata cum sa recunoastem albinele de muste. Numai tot el ne invata ca albina vede numai flori iar musca vede numai gunoaie.

Acum va dau dreptate cand spuneti ca mantuirea poate fi clatinata daca te asezi singur in randul albinelor cand tu nu esti albina ca este din mandrie. Si asa este.
Dar leac la asta este urmatorul gand: eu nu stiu Doamne ce sunt, tu stii, eu stiu ca sunt pacatoasa si stiu ca trebuie sa ascult Invatatura Ta. Deci da-mi Doamne sa vorbesc Cuvintele Tale, da-mi Doamne sa fac doar voia Ta, spala Doamne aripile mele si ca albina sa devin. Fa-ma Doamne sa vad doar flori frumoase si mirositoare de la care sa culeg mierea lor. Invata-ma Doamne sa fac doar faptele bune ca atunci cand ma asezi cu dreptate si iubire sa ma gasesc si eu, dupa faptele mele.

Si dvs sa ma iertati, si va multumesc pentru cuvant ca e bun si ma invata sa tin cugetul treaz si imi este tare folositor.

[dobrin7m]

Cu hrana, aveti mare dreptate. Asa este cum ati spus.
Eu am crezut ca toti mananca singuri si stiu cat le trebuie, ce le trebuie si cand le trebuie. Am crezut ca trebuie sa fiu ca negustorul care pune pe taraba sa legumele cele bune si ca omul vine si ia de la mine doar ce ii este necesar si ce ii lipseste intre ceilalti negustori fireste.
ca eu asa fac. Ma duc la ceilalti negustori si iau hrana ce imi lipseste. Si ma bucur pentru ea ca am primit ce mi-a lipsit.
dar se vede treaba ca nu mi-am dat seama de prunci. Multumesc de pilda. Aseara cineva bun mi-a spus, e bun si forumul ca faceti scoala.
Frumoase postari aveti. Multe invat.
Va amintiti cum m-ati invatat cat de importanta este iubirea si cum ne-am mai contrat noi, eu zicand ca Dumnezeu e drept si dvs zicand ca Dumnezeu e iubitor?
Mi-am dat seama ca am fost ca in povestea aceea cu bunicul si cei doi nepoti. Unul mangaia obrazul bunicului din partea sa si zicea: al meu e mai frumos. Celalalt mangaia obrazul din partea lui si zicea, ba al meu e mai frumos. Ba al meu zice unul, ba al meu zice altul pana au ajuns ca fiecare sa palmuie obrazul celuilalt.
Si atunci am invatat ca rezolvarea este sa iubim. Sa iubim iubirea si dreptatea lui Dumnezeu deopotriva.
Multumesc mult ca tare de folos mi-ati fost.