Credinta si faptele bune

[glykys]

Dar trebui sa facem fapte bune din dragoste fata de Dumnezeu, dezinteresat, neasteptand vreo rasplata aici sau pe lumea cealalta.

[George.m]

În prealabil postat de lore86

mi-a placut mult un cuvant din intelepciune lui Solomon, care arata ca Domnul rasplateste si aici pentru orice fapta buna:
"ia painea ta si o arunca pe apa si dupa multa vreme ea se va intoarce inapoi"

Si mie imi place cuvantul. Avem un Dumnezeu generos, ce ne rasplateste faptele bune atat in viata aceasta, cat si in cea vesnica. El nu ramane niciodata dator.

În prealabil postat de glykys

Dar trebui sa facem fapte bune din dragoste fata de Dumnezeu, dezinteresat, neasteptand vreo rasplata aici sau pe lumea cealalta.

Asa e, trebuie sa ajungem la acea masura duhovnieasca. Dar, pana sa o dobandim, foarte folositor ne este si binele savarsit in mod interesat. :)

[LaPetiteMoc]

De multe ori tacerea face parte din faptele bune fata de sufletul nostru.

[LaPetiteMoc]

http://deveghepatriei.wordpress.com/...aina-de-nunta/

[LaPetiteMoc]

Sfântul Vasile este cel mai activ Părinte pe tărâmul filantropiei şi pentru aceasta a fost numit „cel Mare”.
El a pus bazele unui sistem de îngrijire medico-socială numită „Vasiliada” care cuprindea: case de îngrijire a săracilor, un cămin pentru străini, un spital pentru leproşi. Este cel mai complex şi amplu sistem filantropic din primul mileniu creştin. Despre „Vasiliadă” furnizează informaţii foarte preţioase Sfântul Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea Sfântului Vasile. El spunea că „Vasiliada” era ca un „nou oraş”, ca o „casă de provizii a evlaviei” sau o „comoară comună a proprietarilor în care surplusul este dăruit din spirit de jertfă”.
El compară lucrarea Vasiliadei cu Teba din Egipt, cu zidul Babilonului, cu Piramidele sau cu Colosul din Rhodos, minuni care au uimit omenirea. Lucrarea aceasta minunată o dezvoltă Sfântul Vasile, care învaţă pe toţi „să nu ofenseze, în cei sărmani, pe Iisus Hristos care suferă”. Sfântul Grigorie arată că însuşi Sfântul Vasile săruta bolnavii şi îi îmbrăţişa ca pe fraţii săi, dar nu din slavă deşartă, ci din credinţă profundă şi pentru ca şi pe alţii să-i apropie de bolnavi.

[George.m]

Parintele Dumitru Staniloae spune ca "intre faptele bune si credinta in Hristos exista o legatura organica, in amandoua manifestandu-se comuniunea cu Hristos.

In fapte comuniunea cu Hristos se manifesta ca o dezvoltare a comuniunii incepatoare prin credinta. Credinta in Hristos e o credinta in Hristos Cel din noi, credinta din puterea Lui, aflator in noi; e iradierea in noi a prezentei si a puterii lui Hristos, salasluit in noi in chip nevazut.

Credinta aceasta include in ea iubirea fata de Cel ce S-a jertfit, a inviat pentru noi si S-a salasluit in noi, ca din starea Lui de jertfa si inviere sa luam putere sa murim si noi fata de pacat si sa ducem si noi o viata noua din El si cu El. Hristos Insusi ne umple de iubire fata de El, prin iubirea Lui fata de noi. Iar iubirea ne da puterea sa ne facem asemenea Lui: sa murim fata de pacat, sa ne manifestam cu iubire fata de oricine si fata de orice" (Necesitatea credintei si a faptelor bune in insusirea mantuirii, in Dogmatica, vol. II).

[iRoDiOn]

"Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu din faptele mele îţi voi arăta credinţa mea" lacov 2,18.

Credința se vădește numai în fapte, și nu numai se vădește, ci se și întărește.

"Credinţa fară fapte este moartă" Noi trebuie să avem o credinţă vie, activă, care să fie însoţită de fapte bune.