Iubirea aproapelui

[George.m]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, faptul că cineva îşi iubeşte aproapele este dovadă că Îl iubeşte pe Dumnezeu ? Asta nu este confirmat de observaţiile mele. În practică, am întâlnit de multe ori atei care îşi iubesc aproapele, dar care nu vor să audă de Dumnezeu. Filantropia nu presupune teofilia. Invers, da: nimeni nu poate spune că Îl iubeşte pe Dumnezeu, dar nu dă doi bani pe aproapele, fiindcă nu tot cel ce zice "Doamne, Doamne" este în iubirea lui Dumnezeu, ci acela care face voia Lui. Iar voia Lui este să ne iubim aproapele.

Cred ca Sfantul Ioan se referea la dragostea ca dar divin, ca foc dumnezeiesc, nu ca simplu sentiment uman.

Cel ce e strain de Dumnezeu, cel ce nu a primit harul iubirii, nu isi iubeste semenul care il dusmaneste, care il vrea rastignit. Poate iubi, desigur, dar nu-si poate iubi dusmanii, nu are dragoste fata de "rastignitorii" sai.

Doar cel ce a dobandit virtutea iubirii, care e cea mai inalta, are dragoste pentru toata creatia. Isi iubeste semenii pentru ca sunt inruditi cu Dumnezeu. Le imparte iubire intr-un mod asemanator lui Hristos, fara a cauta la fata lor, fara a "calcula" daca merita sau nu sa-i iubeasca. Ii iubeste pentru ceea ce sunt - rudele lui Dumnezeu, creatia nepretuita a Sfintelor Sale Maini.