Mari Romani

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de lore86

erau de pe wikipedia.
multumesc ca m-ai atentionat.
voi fi mult mai atenta pe viitor.:)

Ai grija de unde iei informatiile. wikipedia nici nu este o sursa. Oricine poate posta acolo, absolut oricine. Informatiile nu sunt controlate de nimeni.

[richard_d]

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Ai grija de unde iei informatiile. wikipedia nici nu este o sursa. Oricine poate posta acolo, absolut oricine. Informatiile nu sunt controlate de nimeni.

Ba sunt, cel putin pe cea in engleza.
Daca te uiti la sfarsitul fiecarei pagini vezi acolo sursele citate. Si poti trage tu concluzia daca sunt credibile sau nu.

[costel]

"Elisabeta Rizea s-a nascut la 28 iulie 1912 in comuna Domnesti (judetul Arges), in familia lui Ion si a Mariei Suta. Era nepoata liderului taranist Gheorghe Suta, ucis de comunisti in 1948.

In cumplitii ani a50 ai secolului trecut, s-a alaturat, din demnitate si solidaritate umana, luptatorilor din grupul Arsenescu-Arnautoiu, care s-au opus, in Muntii Fagaras, sovietizarii si colectivizarii salbatice instaurate prin teroare de trupele Securitatii.

Opozitia ei fata de exproprierea comunista si faptul ca sotul ei s-a alaturat luptatorilor rezistentei din munti au condus la torturi si ani buni de inchisoare. A fost numita „dusman al poporului“, iar gospodaria etichetata drept „casa de banditi“, apelative ce constituiau cele mai grave acuzatii in statul comunist.

In inchisoarea de la Pitesti, Elisabeta Rizea a fost legata cu lanturi. A supravietuit sentintei de condamnare la moarte si si-a spus povestea dupa caderea lui Ceausescu.

I-au luat dreptul de a mai merge vreodata

De la sfarsitul anilor ’60, cand a revenit in lume, dupa 12 de ani de detentie, n-a mai putut merge pe picioare. Securistii ii distrusesera genunchii. A fost nevoita sa merga precum animalele, folosindu-se de toate cele patru membre. Pe cap nu mai avea nici un fir de par. Si asta pentru ca, in timpul primului interogatoriu, a fost atarnata cu propriul par de un carlig infipt in tavan. A fost scalpata, legata in lanturi, batuta cu lopata, arsa, lasata in ger - cum se povesteste in Sinaxare ca patimeau mucenicii de la inceputurile Bisericii -, condamnata la moarte, apoi sentinta schimbata in inchisoare pe viata. Nici unul dintre supliciile inchizitiei regimului comunist nu i-a ramas necunoscut. Si totusi, a reusit sa supravietuiasca.

In acest sens, stau marturiile ei zguduitoare: „Dupa ce mi-au tras masa de sub picioare, au inceput sa ma bata cu un bat, pana la sange. Mi-au rupt cateva coaste si am lesinat. Imi faceam cruce cu limba in cerul gurii si ma rugam lui Dumnezeu sa ma ajute sa nu spun nimic... Capitanuaa Carnu m-a schingiuit. Eu tot traiesc, incarligata, cum sunt, si cu genunchii scosi, dar el nu mai e! M-a operat Majestatea Sa la spitalul de langa Foisorul de Foc. Regele a platit. Mi-au pus carlige la genunchi, cum puneam eu la perdele. Nu mai am par deloc, uite! Si uite in fotografie, ce par bogat am avut, si salba de aur. Mi-au luat tot comunistii. Ultima data, a venit Carnu cu o curea pe mana. «Spune!» N-am spus. M-a legat de maini cu unu, care-a murit si el pe soseaua spre Bucuresti. «Iti dam 300 de lei!» «Domnule capitan, eu nu sunt Iuda, sa-i vanz pe 30 de arginti...» M-a trantit pe jos. M-a legat si m-a batut cu cauciucua, de la ceafa la calcai, si pe stanga, si pe dreapta. A dat Domnua de-a murit, si eu traiesc, na! Daa n-am luat banii lui. Apoi, m-au suit legata pe un scaun, de pe scaun pe masa, de pe masa, pe alt scaun. Mi-a zvarlit basmaua din cap. «Spune!» Purtam coada cu funda. Mi-au aruncat fota si am ramas in iie. Mi-a legat coada sub carligua de lamba din tavan. Coada era groasa. Eram si eu altfel la 38 de ani... Carnu mi-a tras scaunua, celalalt mi-a tras si masa. Coada mi-a ramas in carlig si eu am cazut la pamant. Asa mi-au smuls parua. Am facut tratament si nu mi-a mai crescut. Daa tot nu i-am vandut“, povesteste Elisabeta intr-o carte cutremuratoare, editie ingrijita de Irina Nicolau si Theodor Nitu („Povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara, urmata de marturia lui Cornel Dragoi“). A murit la Spitalul Judeţean Piteati, intr-un pat de reanimare, in urma unei pneumonii virale. Avea 91 de ani." (Elena Tabus)

[Soaree]

lore86, si tu esti un roman mare. Nu te-ai lasat mica. Ai crescut minunatiile de copii pe care ii vad alaturi de tine, asadar esti o mare romanca.

As adauga in lista acestor oameni deosebiti, doi medici de la Clinica Pediatrie I Cluj. Doamna conferentiar Clotan Eufemia Doina, tanti Miuta cum ii spuneau copiii si domnul doctor Lazar Calin, nenea Calin.
Din pacate, din cate stiu nici unul din ei nu mai lucreaza in sectia de Hematologie a Clinicii. Doamna Miuta s-a pensionat iar domnul Lazar Calin este director, nu stiu daca mai merge pe sectie.. Din pacate.
Pentru cine stie ce inseamna Sectia Hematologie, adica boli grave ale sangelui care necesita internari lunare sau bilunare, este usor de inteles ce mare binecuvantare au fost acesti doi medici care au trasformat salonul in a doua familie a copilasilor bolnavi.
Va inchipuiti un medic, care atunci cand am mers la prima internare, imaginati-va cu ce grija, emotie, trauma, incercand sa-i dau- ceea ce se numeste "darul"- mi-a raspuns: eu am salariu, tineti-va "darul", ca veti avea nevoie?
Doctorul Lazar, daca cineva ii aducea "ceva", punea deoparte si cand avea de trimis copii nevoiasi, parasiti, la alte sectii, alte clinici, le punea "ceva-ul" in brate si-i trimitea la colegii lui.. Stiu acestea de la fiica mea. Doctorii nu stateau in cabinete decat rareori -desi existau- cabinetul lor era salonul cu copii.
Timp de 17 ani cat fiica mea a fost pacienta acestei sectii, am avut ocazia sa vad, sa cunosc doi oameni daruiti copiilor, extraordinar de bine pregatiti profesional, adevatati doctori fara de arginti.
Doctorul Lazar a fost studentul dnei Miuta, format de dansa, l-a facut asemenea ei. Daruit total copiilor, cald, uman, apropiat si deosebit de bun profesional. Amandoi prieteni ai copiilor.
Copiii i-au iubit pe acesti doctori. Fiica mea megrea cu drag la spital, incercati sa va imaginati asta, la transfuzii, o data de doua ori pe luna, cum era nevoie, stiindu-i pe ei acolo.
Cand a venit in sectie doctorul Lazar, am intrebat-o pe fiica mea daca are familie, daca are copii, ei copiii stiind toate "secretele". Stiti ce mi-a raspuns? "Cand sa faca copii, mama, ca toata ziua e in spital aici cu copiii!?"
(L-am intalnit acum cativa ani de mana cu o mogaldeata, fiica lui, tare mandru de ea, Dumnezeu sa le dea sanatate tuturor)
In ultimele trei-patru luni de viata ale fiicei mele a fost adusa o noua doctorita, probabil asta a fost ratiunea "inaintarii" doctorului Lazar, sa i se faca loc. Desi el este extrem de activ si folositor si in aceasta noua functie, ar fi fost, zic eu, mult mai folositor langa acesti copii majoritatea grav bolnavi.
Despre aceasta doctorita prefer sa nu vorbesc, nu era si presupun ca nu este nici azi asemenea celor doi.
Copiii, cu instinctul lor care nu da gres, nu au placut-o de la bun inceput si regretau pe nenea Calin si tanti Miuta. Fiica mea mi-a spus de la bun inceput impresia ei si nu a dat gres.

Dumnezeu sa le rasplateasca acestor doi oameni, lor si familiilor lor, pentru daruirea si binele mult pe care l-au facut atator copii, oamenii acestia cu inima mare si suflet nobil.

In aceasta Clinica, mai exista doctori buni si oameni minunati, din vechea garda gasita de noi in 1982, cand am mers prima data la clinica, si care erau acolo inca in 1999: dr Miresteanu, dr Manasia, dr Popa, dr " tanti Eva" si altii, imi pare rau ca nu-mi amintesc toate numele, pe toti i-as trece aici.
Eu ii consider pe toti MARI ROMANI SI MARI OAMENI, desi tanti Eva, e MARE ROMANCA UNGUROAICA (acuma fac o gluma..). Dansa a infiat, din cate stiu eu de la fiica mea, unul din copiii abandonati in spital, ii lua acasa pe rand la sfarsit de saptamana pe acesti micuti.
Ma intreb cat vor mai fi, ca sunt oameni si ei, si imbatranesc.
Cine le va urma?
De plecat afara nu stiu sa fi plecat vreunul, desi ar face cinste oricarui renumit spital din strainatate si ar avea lumea la picioare acolo probabil.
Ei au preferat sa slujeasca aici.

[LaPetiteMoc]

Multumim, Adriana!

Lunga lista acestor OAMENI de langa noi, anonimi.

Doamne, ocroteste-i !

[spre_rasarit]

Arsenie Boca este un mare roman.