M-am saturat ca Dzeu sa nu auda si sa nu vada!

[Adriana-Simona]

În prealabil postat de FireSpirit

Vreau sa va spun ca am inceput sa nu mai cred in Dzeu. Si asta pentru ca vad cum e viata, cum sunt oamenii, ca e prea multa suferinta si prea multa nedreptate. Am fost crestin-ORTODOXA inainte, poate ca si acum incerc sa fiu. Dar pur si simplu nu mai am motive sa cred. Sunt satula de ipocriti si o spun cu cea mai mare onestitate ca cei mai MARI ipocriti am intalnit printre crestini. Asta ma face foarte revoltata. Mi-ar fi placut sa stiu ca exista un Dzeu care vegheaza peste toate si peste toti si va URASC CA SPUNETI CA ANIMALELE N-AU SUFLET. CRED CA ASTA A FOST PRINCIPALUL MOTIV PENTRU CARE AM INCEPUT SA NU MAI CRED! Zilele trecute mama mergea cu tramvaiul, pana s-a auzit un scherlait de caine si tramvaiul s-a oprit. Il calcase. De ce cainele care e un animal NEVINOVAT, PT. CA DZEU NU I-A DAT POSIBILITATEA SA VORBEASCA SI SA RATIONEZE, TRECE PRIN ASTFEL DE CHINURI??? Si oamenii la fel, din experienta proprie pot sa spun ca sunt niste fiinte EGOISTE, FATARNICE, EXTREM DE MARGINITE. N-AU NICIO VINA CA PACATUIESC!

Animalutele intradevar nu au sufletel ca al nostru, in sensul ca nu e nemuritor, au altul diferit de al nostru.
Dumnezeu a lasat asa, ca ele sa nu se chinuie pentru eternitate. Zic Sfintii Parinti ca natura intreaga si plantele si animalele sufera pentru caderea omului, si asa este, de aceea ele simt cand e un om rau, fug sau ataca, sau daca e om bun si sfant se culca la el in brate. Nu ar fi corect ca ele sa se chinuie secole pentru noi, nu crezi?
Vezi Sf. Serafim de Sarov, care hranea ursul cu mana si nu il vatama.
Sau cum stateau animalele la Par. Paisie. Vezi ce relaxat e iepurasul la el in brate?

Animalele iubesc pe sfinti si sfintii pe animale. E plin de pustinici prin munti, si vine iarna dar nu se apropie de ei nici lup nici urs, ba mai si impart aceasi pestera.

Cat despre fatarnicia in biserica, cunoastem, no comment. Multi sunt cei care vor ranguri, si laude si intaietate, sa-i perii ca se considera desavarsiti.
Dar nu te pune nimeni sa stai cu ei, si sa te acresti si sa imbatranesti inainte de vreme.
Cauta locuri autentic ortodoxe, cauta oameni deschisi si sincer caci inca mai sunt (chiar daca mai greu de gasit), citeste cartile parinteilor de care ti-am zis mai sus.
Aplica cat de mult poti tu cele invatate de la ei, si vei trai minuni in viata ta.

Si pe oriunde mergi, sa nu uiti, padure fara uscaturi nu vei afla, chiar si in manastiri vei mai gasi maici si calugari nu tocmai ok, dar tu nu iti pierde vremea cu acestia, roaga-te pentru ei si mergi mai departe, spre cei de la care ai ce invata si care sa iti odhineasca sufletul.

[april01]

Problema cu animalele din ceea ce am mai citit scris de Sfintii Parinti si din ceea ce am inteles eu, e ca ele nu sunt create asemeni noua, Dumnezeu le-a creat prin cuvant a spus "sa fie" si s-au facut, pe cand omul dupa ce a fost creat, Dumnezeu l-a insufletit prin suflare de viata din insusi Duhul Sau, deci insusi Duhul Sau l-a pus in noi, de aceia oamenii au suflet pe cand animalele sunt doar creatii ale lui Dumnezeu prin cuvant, pe care bineinteles, ca pe orice creatie a lui Dumnezeu trebuie sa o respectam, ingrijim si sa o iubim.

Animalele nu au suflet asemeni oamenilor insa ele dupa moarte se transforma tot in elemente din natura dupa principiul "nimic nu se pierde, totul se transforma", ele ajungand astfel sa traiasca sub o alta forma tot in lumea aceasta pentru ele nu exista lumea de dincolo si judecata. Adica un animal dupa moarte putrezeste si se transforma in ingrasamant care se transforma in plante, care la randul lor devin hrana pentru alte animale si ajung in fecale si din nou in pamant ajung plante, sau daca a fost mancat de alt animal, in hrana pentru celulele acelui animal care l-a mancat si implicit in parte din organismul acelui animal, etc...intr-un ciclu infinit...deci animalele traiesc tot in lumea aceasta si dupa moarte, insa sub o alta forma, pe cand Duhul lui Dumnezeu care se afla in om, in sufletul lui, nu putea sa se piarda, trebuie sa se intoarca la Creator. Adica e ceva de genul: Dumnezeu ti-a dat Duhul la inceput, la sfarsit trebuie sa I-l inapoiezi lui Dumnezeu (de aici vine probabil si expresia "a-si da Duhul" cand omul moare), si asta depinde de tine cum I-l inapoiezi, daca I-l prezinti curat si intact sau plin de "mocirla" si badjocorit in fel si chip, caz in care e normal ca Dumnezeu sa nu ti-l mai primeasca. Si atunci cine sa ti-l vrea asa netrebuincios decat vrasmasul lui Dumnezeu, diavolul care se bucura ca prin faptul ca a luat un suflet la el, care nu era destul de curat ca sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu...ii pricinuieste lui Dumnezeu o mare durere, pentru ca Dumnezeu sufera pentru fiecare suflet care nu poate intra in Imparatia Lui. Adica gandindu-te subiectiv, in cazul in care tu imprumuti ceva cuiva cu toata inima si cu drag, un lucru care pentru tine are o valoare inestimabila si acel cineva ti-l da inapoi terfelit in ultimul hal, oare nu te superi?... il mai primesti asa?

Si faptul ca animalele se mananca intre ele si oamenii mananca animale, acest lucru a fost dat de Dumnezeu dupa caderea omului din Rai, pentru ca este scris si in Bilblie la inceput toate traiau intr-o perfecta armonie si intelegere, leii cu antilopele, lupii cu oile, etc... si toate cu omul, iar omul nu manca decat din roadele pomilor care erau in gradina Raiului, pana in momentul cand omul nu L-a acultat pe Dumnezeu si a fost izgonit din Rai, atunci a fost prima jertfa de animal pe care Dumnezeu a facut-o ca sa le faca haine la Adam si Evei dintr-o piele de animal, ca acestia sa-si acopere goliciunea. De atunci a fost lasata si hrana cu carne de animal, ca omul sa-si aminteasca intodeauna ca nesupunerea si neascultarea fata de Dumnezeu, a facut rau nu numai lui ci si tuturor creaturilor Sale, acest lucru fiind ca o pedeapsa si o amintire urata si dureroasa a faptului ca neascultarea de Dumnezeu si indepartarea de El aduce suferinta si durere.

[FireSpirit]

În prealabil postat de Adriana-Simona

Animalutele intradevar nu au sufletel ca al nostru, in sensul ca nu e nemuritor, au altul diferit de al nostru.
Dumnezeu a lasat asa, ca ele sa nu se chinuie pentru eternitate. Zic Sfintii Parinti ca natura intreaga si plantele si animalele sufera pentru caderea omului, si asa este, de aceea ele simt cand e un om rau, fug sau ataca, sau daca e om bun si sfant se culca la el in brate. Nu ar fi corect ca ele sa se chinuie secole pentru noi, nu crezi?
Vezi Sf. Serafim de Sarov, care hranea ursul cu mana si nu il vatama.
Sau cum stateau animalele la Par. Paisie. Vezi ce relaxat e iepurasul la el in brate?

Animalele iubesc pe sfinti si sfintii pe animale. E plin de pustinici prin munti, si vine iarna dar nu se apropie de ei nici lup nici urs, ba mai si impart aceasi pestera.

Cat despre fatarnicia in biserica, cunoastem, no comment. Multi sunt cei care vor ranguri, si laude si intaietate, sa-i perii ca se considera desavarsiti.
Dar nu te pune nimeni sa stai cu ei, si sa te acresti si sa imbatranesti inainte de vreme.
Cauta locuri autentic ortodoxe, cauta oameni deschisi si sincer caci inca mai sunt (chiar daca mai greu de gasit), citeste cartile parinteilor de care ti-am zis mai sus.
Aplica cat de mult poti tu cele invatate de la ei, si vei trai minuni in viata ta.

Si pe oriunde mergi, sa nu uiti, padure fara uscaturi nu vei afla, chiar si in manastiri vei mai gasi maici si calugari nu tocmai ok, dar tu nu iti pierde vremea cu acestia, roaga-te pentru ei si mergi mai departe, spre cei de la care ai ce invata si care sa iti odhineasca sufletul.

Multumesc pentru raspuns. Am citit ceva despre Parintele Paisie Aghioritul, mi-a placut.

[fallen]

Eu cred ca aude si vede tot. Si cand crezi ca mai rau nu se poate iti arata ca se poate. Asa ca aveti grija, toti care sunteti tentati sa credeti ca ati ajuns la capatul rabdarilor, ca intotdeauna e loc si pentru mai rau. Unii spun ca "nu iti da niciodata mai mult decat poti sa duci", altii spun "sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti sa duci", e ca treaba cu paharul care poate fi jumate gol sau jumate plin. Altii mai spun "ce nu te omoara te face mai puternic", dar in realitate nimeni nu stie ce se va intampla pana la urma, se mai spune "incurcate sunt caile Domnului", dar iarasi nu se stie daca nu cumva le incurcam noi. Pana la urma, pana si cei mai credinciosi cred ca in mare parte depinde de noi cum influentam si cum orientam lucrurile pe o cale sau alta. De multe ori dam vina pe Dumnezeu pentru propriile neputinte si/sau eventuale alegeri proaste; e drept ca la astea contribuie si mostenirea noastra genetica, constructia proprie fiecaruia, experienta, inteligenta, puterea fizica si morala, conjuncturile si alti factori intinseci sau extrinseci. Trebuia sa mai scriu ceva ca o concluzie, dar am uitat-o, ma scuzati.

[anita]

În prealabil postat de fallen

De multe ori dam vina pe Dumnezeu pentru propriile neputinte si/sau eventuale alegeri proaste; e drept ca la astea contribuie si mostenirea noastra genetica, constructia proprie fiecaruia, experienta, inteligenta, puterea fizica si morala, conjuncturile si alti factori intinseci sau extrinseci. Trebuia sa mai scriu ceva ca o concluzie, dar am uitat-o, ma scuzati.

Nu trebuie sa dam vina pe Dumnezeu si chiar daca avem neputinte ,patimi ,atitudini gresite , ne putem schimba ,dar numai cu ajutorul lui Hristos.
La Dumnezeu nimic nu e imposibil.
Totul este sa dorim si sa avem un duhovnic bun sau un parinte sfatuitor.

[fallen]

Cateodata e nevoie de mult decat atat. E nevoie sa luam taurul e coarne. Desigur asta e mai usor cand o hotaraste altcineva in locul nostru, dar cu conditia ca hotararea sa fie si in asentimentul nostru. (De exemplu, daca zice al meu acum "hai sa operam iepurele, cu toate riscurile, eu o sa fiu de acord, pt ca asta imi doresc si eu; daca insa zice "hai sa-l eutanasiem, sau sa-i dam drumul pe camp", sau mai stiu eu ce, am sa protestez vehement si probabil va da si el inapoi; dar daca zice "nu stiu ce sa facem, hai sa mai asteptam, sa vedem ce se intampla," n-o sa faca nimeni nimic, cu regretele de rigoare, ca poate daca faceam ceva, era mai bine).

Pe de alta parte, eu stiu exact de ce s-a intamplat treaba asta. e un test pentru mine, sa vada cat ma ma tine "instalatia". Daca nu o fac, o sa fiu dezamagita si o sa-o interpretez ca un semn ca trebuie sa renunt la meserie (ba mai mult, o sa ma socotesc necredincioasa si nedemna de ajutorul Lui); daca o fac si iese bine, o sa fie o incurajare pentru mine si o dovada a maretiei Lui; daca insa o fac si nu iese bine, va fi o incercare ca sa vada daca Ii raman credincioasa.

Stiti ce "suparare" au multi medici in ziua de azi? Ca daca ei fac "eforturi supraomenesti" si rezolva un caz disperat, omul II multumeste exclusiv lui Dumnezeu, pe cand daca lucrurile ies prost, a fost, desigur, exclusiv vina doctorului, ca nu a facut ce trebuia.
Mai imi e frica de un aspect. Daca eu totusi gasesc un doctor bun, capabil sa faca operatia, si el imi spune "daca tu crezi in Dumnezeu mai mult decat in mine, du-te sa-ti faca El bine animalul"?

[citystar]

viata pe Terra e un infern. mie mi-e foarte clar asta. E normal ca fiintele vii sa se manance unele pe altele. In randul animalelor, numai cele mari si puternice supravietuiesc.
In randul oamenilor e la fel, numai cei puternici si smecheri supravietuiesc. (in cazul oamenilor, "puternic" nu inseamna forta fizica, ci mai mult putere sau influenta sociala); De asemenea planeta Terra e un univers al discriminarii, al infernului.
Liber arbitru nu prea exista, noi oamenii nu ne putem face singuri viitorul. Daca ceva urmeaza sa se intample in viitor, noi nu putem face nimic sa prevenim acel lucru. Atat timp cat exista persoane in lumea asta care pot prezice viitorul, e clar undeva este "scris" totul. Noi nu suntem decat spectatori. Ni se pare noua ca avem putere de decizie, dar e doar o aparenta, de fapt e teapa.

Cine o duce rau pe lumea asta, o va duce bine dupa moarte. Iar cine o duce bine pe lumea asta, o va duce rau dupa moarte. Simplu nu ? Cel putin asa e teoretic.
Iar iadul de pe pamant e mult mai usor decat iadul de pe cealalta lume. Tocmai de asta trebuie sa suportam iadul de aici ca sa nu avem parte de iadul de dincolo.

Iar suferintele sunt relative. Foarte relative !

[FireSpirit]

În prealabil postat de fallen

Eu cred ca aude si vede tot. Si cand crezi ca mai rau nu se poate iti arata ca se poate. Asa ca aveti grija, toti care sunteti tentati sa credeti ca ati ajuns la capatul rabdarilor, ca intotdeauna e loc si pentru mai rau. Unii spun ca "nu iti da niciodata mai mult decat poti sa duci", altii spun "sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti sa duci", e ca treaba cu paharul care poate fi jumate gol sau jumate plin. Altii mai spun "ce nu te omoara te face mai puternic", dar in realitate nimeni nu stie ce se va intampla pana la urma, se mai spune "incurcate sunt caile Domnului", dar iarasi nu se stie daca nu cumva le incurcam noi. Pana la urma, pana si cei mai credinciosi cred ca in mare parte depinde de noi cum influentam si cum orientam lucrurile pe o cale sau alta. De multe ori dam vina pe Dumnezeu pentru propriile neputinte si/sau eventuale alegeri proaste; e drept ca la astea contribuie si mostenirea noastra genetica, constructia proprie fiecaruia, experienta, inteligenta, puterea fizica si morala, conjuncturile si alti factori intinseci sau extrinseci. Trebuia sa mai scriu ceva ca o concluzie, dar am uitat-o, ma scuzati.

Se poate sa fie asa cum zici tu.

Singura scuza la tot ce se intampla in lume, ar fi ca totul e in capul meu sau ca totul e o mare holograma iar viata este o iluzie (parca buddha spunea asta), ca in matrix. Oricum daca o dau si pe partea stiintei, este la fel de limitata. Daca noi am evoluat din animale, e evident ca inca n-am scapat de laturile animalice (dovada razboaiele. sacrificiul animalelor si dezbinarea umana) si creierul nostru inca nu functioneaza la capacitati maxime. Parerea mea e ca sunem ca niste nebuni. Unii mai mult, altii mai putin. Insa toti pervertim realitatea cu mintea noastra limitata. Cica a fost un documentar pe teleenciclopedia unde spunea ca daca ne-am folosi 20% din creier, am putea levita. Nu stiu daca e adevarat. Oricum potentialul omului (fara dizabilitati) e urias.
Astea da, ar fi o scuza si poate notiunea de Dumnzeu ar putea exista in mintea mea.

[GLAdoS]

În prealabil postat de FireSpirit

Cica a fost un documentar pe teleenciclopedia unde spunea ca daca ne-am folosi 20% din creier, am putea levita. Nu stiu daca e adevarat. Oricum potentialul omului (fara dizabilitati) e urias.

Probabil un documentar mai vechi, caci e doar un mit ca folosesti x% din creier...

[horatiu.miron]

Eterna problema a raului...