Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta

În prealabil postat de VictorS

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta

Poate ar trebui sa te rogi pentru a accepta ceea ce iti da Domnul? Fie impacare, fie alt drum??
Zic si eu, te rog sa nu te superi.

Nu stiu ce sa zic. Dar daca nu e de la Domnul aceasta certa si despartire ? Poate este doar un test, poate este un semn ca trebuie sa ne apropiem mai mult de el, poate ca pana la urma insistenta mea va da roade. Imi vine in minte iar exemplul foarte frumos postat de glykys cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana si mare dreptate a avut cand mi-a dat acest exemplu. Daca si ei spuneau ca de la Domnul este ca sa nu aiba copii si abandonau ?
O sa vorbesc zilele astea si cu duhovnicul dar si sfaturile si parerile voastre aici pe forum sunt foarte importante pentru mine.
O zi buna

[anita]

În prealabil postat de VictorS

A trecut o noapte lunga si grea in care m-am gandit la ce a fost. Am citit si recitit incurajarile si mustrarile (binevenite) voastre. Furia de ieri s-a mai domolit. Desi ieri ziceam ca nu mai trec pe la biserica cel putin o perioada pana ma linistesc azi in drum spre birou pasii m-au dus spre aceeasi biserica la care am fost zilnic in perioada asta. Desi eram hotarat sa abandonez am iesit din biserica cu gandul ca trebuie sa ma rog in continuare pentru impacarea noastra, pentru reunirea familiei si sa nu renunt. Poate ca sunt eu ca nu pot accepta deocamdata acest final si ma agat de o himera sau poate chiar asta trebuie sa fac; in orice caz sunt hotarat sa ma rog in continuare pentru impacare ca nu am nimic de pierdut. Pana cand ? Nu stiu, probabil pana o sa pierd orice urma de speranta in legatura cu aceasta posibila impacare.
Sper sa nu va suparati pe mine ca-mi schimb atitudinea de la o zi la alta sau chiar de la ora la ora dar sunt tare confuz :).

O zi buna
Doamne ajuta

Vedeti ca Dumnezeu va iubeste ,v-a dat gandul cel bun sa intrati in biserica.
Mergeti duminica la sf.Liturghie si incercati sa fiti atent la slujba.
Veti pleca cu totul alt om.
Dumnezeu ne vrea alaturi de El prin incercarile si necazurile pe care le primim.

[truthtostone]

iubesc pe cine nu trebuie si ma sting incet. ma sufoc acasa,ies pe strada,ma uit in gol,iar acasa cad adesea jos si nu vreau sa ma ridic in picioare.

[costel]

Draga Victor, niciodata sa nu crezi ca Dumnezeu l-a dat uitarii pe cineva dintre noi. Nu te mai intreba de ce s-au intamplat toate acestea. Pune in locul acestor ganduri, gandul la Dumnezeu si vei avea parte de liniste si bucurie. Chiar daca pentru noi unele chemari sunt de neinteles, ia cele intamplate ca pe un mod de chemare a lui Dumnezeu catre El. Si de-ti va fi necesara impacarea, sa stii ca ea va veni prin lucrarea lui Dumnezeu.

În prealabil postat de costel

Draga Victor, niciodata sa nu crezi ca Dumnezeu l-a dat uitarii pe cineva dintre noi. Nu te mai intreba de ce s-au intamplat toate acestea. Pune in locul acestor ganduri, gandul la Dumnezeu si vei avea parte de liniste si bucurie. Chiar daca pentru noi unele chemari sunt de neinteles, ia cele intamplate ca pe un mod de chemare a lui Dumnezeu catre El. Si de-ti va fi necesara impacarea, sa stii ca ea va veni prin lucrarea lui Dumnezeu.

Nu am cum sa nu ma gandesc de ce s-au intamplat toate. Cel putin pentru a vedea unde am gresit si sa nu mai repet acele greseli. De rugat, da o sa ma rog in continuare la Dumnezeu si Maica Domnului pentru impacarea noastra si refacerea familiei, iar daca Domnul va vrea impacarea, va veni ca doar bucata aia de hartie nu conteaza in fata Lui. Simt ca este datoria mea sa ma rog in continuare pentru reintregirea familiei. Daca aceasta despartire este de la cel rau atunci Domnul o sa-mi ajute sa inving pana la urma; daca despartirea a venit prin voia Lui si vrea ca sa fie definitiva o sa-mi arate asta, dar repet asa simt eu ca nu e bine sa renunt.

Doamne ajuta

Astazi am reusit sa vorbesc cu parintele Ciprian de la Sihastria. Este in Bucuresti asa ca am avut ocazia sa vorbesc cu dansul despre necazul meu. M-a ascultat si la sfarsit mi-a spus ca nu exista rezolvare. Practic mi-a spulberat orice speranta. Ma gandeam ca si celor cu boli "incurabile" li se da totusi o speranta cat de mica si speranta de vindecare cu ajutorul rugaciunii si la mine nici o sansa ?
Chiar si acolo la parintele erau persoane care ziceau ca ce spune parintele asa se intampla, deci e clara treaba.

[elena_c]

E bine cateodata sa mergem inainte si sa nu ne plecam un fata incercarilor, dar de cele mai multe ori nu o facem, fie din neputinta , fie din necredinta... ne plecam si inca cum , anihilam totul din jur si ne lasam purtati de griji, de suferinte, de ganduri, si nu lasam toate in grija Celui care le poate rezolva toate, vrem totusi sa schimbam noi , sa facem noi ceva ca sa schimbam totul, nerealizand ca noi nu suntem "stapani pe situatie" totul e presus de puterea noastra, nici macar pe noi insine nu ne putem stapani daramite pe tot ce e in jurul nostru...
Din pacate ,sau din fericire( macar de-ar fi toate aceste ajutor spre mantuire...), traiesc o situatie oarecum asemanatoare, parintii mei sunt" in criza" de ceva timp, o poveste lunga si dureroasa pt mine sa povestesc, dar pe scurt: acum 10 ani am avut probleme financiare , tata a plecat in italia, totul a mers oarecum bine timp de 3 ani, am reusit oarecum sa mai rezolve problemele, acum urma sa se adune ceva bani pt familie , dar au urmat altele , prima probleme de munca apoi certuri apoi dezastru...intervine o persoana sau mai multe cred in viata tatalui meu si de atunci nimic nu mai e la fel, acum 5 ani urma sa aflu ca una din figurile cele mai importante din viata mea m-a ranit atat de mult incat refuzam sa vad realitatea , mereu spuneam ca nu e adevarat ,incercam sa apar ceea ce mai ramasese in urma atator certuri , dar a venit si vremea sa infrunt realitatea , am incercat sa o sprijin pe mama si sa o protejez, pe cat imi era in putinta. Dar odata ce distrugi ceva nu gasesti nimic care sa lipeasca totul cum era prima. Acum nimic nu mai e la fel , nu mai e o familie , nu mai e nimic care sa-mi aminteasca de dragostea de tata, el a ajuns asa incat sa nu il intereseze de familie de probleme de nimic, lasitatea si egoismul este atat de mare incat ii vede pe toti cei din jur responsabili de toate, de fii se intereseaza o data pe saptamana 3-10 min. iar de mama ce sa spun, mai mult de nepasare nu cred ca exista alt cuvant mai greu decat acesta...
Iar eu... eu incerc sa-mi sprijin familia ,iar daca mi-ar sta in putinta sa sterg totul si sa o luam de la capat , sa am o familie , sa nu mai am atatea griji sa nu ma afecteze toate , sa nu mai simt atat gol in inima, sa nu mai simt lipsa dragostei de tata , sa nu mai simt atat contrast de dragoste si ura, nu stiu daca pot sa o numesc ura, doar suparare ...
Incerc sa o conving pe mama sa nu mai sufere atat sa lase totul deoparte si sa mearga mai departe , dar cum poti cand stii ca nu esti nici casatorita nici necasatorita , cauti mereu spre trecut si cauti sa-ti gasesti sotul care nu-l mai ai , parca ai fi vaduva ,dar nu esti , nu stii de ce sa te agati ca sa mergi mai departe...credinta e tot ce ramane , dar raman si neputintele , regretele , si lacrimile...raman ranile...
Dumnezeu este singurul sprijin in neputinte, unde diavolul sau omul distruge Domnul reface...

[ory]

În prealabil postat de VictorS

Astazi am reusit sa vorbesc cu parintele Ciprian de la Sihastria. Este in Bucuresti asa ca am avut ocazia sa vorbesc cu dansul despre necazul meu. M-a ascultat si la sfarsit mi-a spus ca nu exista rezolvare. Practic mi-a spulberat orice speranta. Ma gandeam ca si celor cu boli "incurabile" li se da totusi o speranta cat de mica si speranta de vindecare cu ajutorul rugaciunii si la mine nici o sansa ?
Chiar si acolo la parintele erau persoane care ziceau ca ce spune parintele asa se intampla, deci e clara treaba.

Imi amintesc de vorba unui filozof : " Pentru orice problema exista o rezolvare, doar pentru problemele inchipuite; NU ! "
Asadar, draga Victor, nu inteleg de ce-ti pui sufletul si mintea pe tava, fie si inaintea unui preot, este musai ca sfatul/parerea acestuia sa fie si valida ? Nu cred ! Mai bine ai incerca sa exploatezi toate posibilitatile situatiei tale, o exploatare ancorata in sperante ...nemuritoare, pana la urma . Eu nu cred ca nu exista rezolvare la problema dumitale, eu cred doar ca NU TE CUNOSTI indeajuns, si nici nu incerci acest lucru astfel incat sa realizezi ca NOI insine suntem rodul a ceea ce sustinem, facem, simtim, si trebuie sa administram cat mai bine acest privilegiu daruit de Dumnezeu fiecaruia dintre noi, pana la urma ne descurcam in aceasta lume in mod individual, oricum, doar sa supravietuim atat fizic, cat si psihic, dar si spiritual. Exista " probleme " de genul " irezolvabile de Biserica ", dar asta nu inseamna ca trebuie sa si tinem cu dintii de " parerea/atitudinea " acesteia.
Eu zic sa-ti revizuiesti principiile ! La Dumnezeu totul este POSIBIL,....