Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

Acolo este evident vorba despre altceva.

Dacă "evident" e vorba despre altceva, spuneţi dumneavoastră despre ce e vorba. Sau vă faceţi că nu vedeţi că sufletul poate fi ucis [de către Dumnezeu], ba mai mult: poate fi pierdut (făcut să piară). Mai exact, conform verbului din original [άπόλλυμι] poate fi distrus, nimicit, neantizat.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10,28)

Acelaşi verb este folosit în textul de aur al Bibliei Ioan 3,16 unde este mai evident contrastul între viaţa veşnică a celor mântuiţi şi pieirea, distrugerea, neantizarea cu consecinţe veşnice a celor răi. Textul acesta stă ca o dovadă că sufletul departe de a fi "nemuritor" în Iad, poate fi nimicit de Dumnezeu în pedeapsa finală.

În prealabil postat de Savonarola

Însă din nou aţi evitat prima parte a versetului şi consecinţele logice care decurg din aceasta, şi anume constituţia omului ca fiind din trup şi suflet, precum şi continuitatea existenţei sufletului după moartea fizică a omului.

Prima parte a versetului nu este o lecţie de anatomie/antropologie, ci mai degrabă se referă la faptul că ucigaşii pot să ne distrugă trupul, dar spiritualitatea, caracterul, ba!

[Savonarola]

În prealabil postat de osutafaraunu

Prima parte a versetului nu este o lecţie de anatomie/antropologie, ci mai degrabă se referă la faptul că ucigaşii pot să ne distrugă trupul, dar spiritualitatea, caracterul, ba!

Nu este adevărat. Pentru că din perspectiva adventistă, sufletul încetează de a mai exista la moarte, şi asta pentru că voi susţineţi (şi susţineaţi) că sufletul ca fiinţare există din momentul unirii trupului uman cu suflarea de viaţă. Ori la despărţirea lor prin moarte, sufletul practic încertează de a mai fiinţa; nici măcar mort nu se poate numi, ci pur şi simplu consecinţa este că acesta (sufletul ca fiinţare) încetează pur şi simplu de a mai exista. Cel puţin până la înviere, aţi susţine voi. Însă este evident că până atunci "spiritualitatea, caracterul" sunt anihilate din punctul vostru de vedere.

Ori ceea ce tocmai i-am spus şi celuilalt sectant adventist este că această ipoteză este invalidată. Şi asta pentru că dacă, din perspectiva învierii, s-ar afirma aşa ceva despre suflet (despre aşa-zisa "spiritualitate" cu care încercaţi să ne aburiţi) ei bine, din aceeaşi perspectivă acelaşi lucru se poate spune şi despre trup, pentru că, din perspectiva învierii, nici acesta nu este cu adevărat omorât de oameni. Dar Iisus spune clar că trupul poate fi omorât de oameni, spre deosebire de suflet (de sinea spirituală, care nu poate fi ucisă de oameni) ori asta contrazice ipoteza voastră.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

Nu este adevărat. Pentru că din perspectiva adventistă, sufletul încetează de a mai exista la moarte, şi asta pentru că voi susţineţi (şi susţineaţi) că sufletul ca fiinţare există din momentul unirii trupului uman cu suflarea de viaţă. Ori la despărţirea lor prin moarte, sufletul practic încertează de a mai fiinţa; nici măcar mort nu se poate numi, ci pur şi simplu consecinţa este că acesta (sufletul ca fiinţare) încetează pur şi simplu de a mai exista. Cel puţin până la înviere, aţi susţine voi. Însă este evident că până atunci "spiritualitatea, caracterul" sunt anihilate din punctul vostru de vedere.

Domnule, în primul rând nu ne cunoşti punctul nostru de vedere - ai demonstrat-o cu prisosinţă până acum...
Şi apoi, Scriptura ne spune că spiritualitatea, caracterul, faptele bune rămân. Acestea nu se pierd. Mântuiţii vor învia cu gândirea proprie, cu caracterul curat pe care şi l-au format în decursul vieţii, cu faptele bune care nu se uită în veac.

"Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei" (Apoc.14,13 - versiunea ortodoxă)

"Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează" (Revelaţia 14,13 - versiunea NTR)

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dacă "evident" e vorba despre altceva, spuneţi dumneavoastră despre ce e vorba. Sau vă faceţi că nu vedeţi că sufletul poate fi ucis [de către Dumnezeu], ba mai mult: poate fi pierdut (făcut să piară). Mai exact, conform verbului din original [άπόλλυμι] poate fi distrus, nimicit, neantizat.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10,28)

Acelaşi verb este folosit în textul de aur al Bibliei Ioan 3,16 unde este mai evident contrastul între viaţa veşnică a celor mântuiţi şi pieirea, distrugerea, neantizarea cu consecinţe veşnice a celor răi. Textul acesta stă ca o dovadă că sufletul departe de a fi "nemuritor" în Iad, poate fi nimicit de Dumnezeu în pedeapsa finală.

Prima parte a versetului nu este o lecţie de anatomie/antropologie, ci mai degrabă se referă la faptul că ucigaşii pot să ne distrugă trupul, dar spiritualitatea, caracterul, ba!

si atunci aici care este , dupa tine, sensul cuvantului SUFLET? Doamne ajuta!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

si atunci aici care este , dupa tine, sensul cuvantului SUFLET? Doamne ajuta!

ψυχή (pluralul ψυχαί) este tradus de 40 de ori în NT ca „viaţă” sau „vieţi” în mod clar cu înţelesul obişnuit atribuit cuvântului „viaţă” (Mat. 2,20; 6,25; 16,25). Este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Mat.20,28; 11,29; 12,18). În alte câteva cazuri înseamnă pur şi simplu „oameni” (Fapte 7,14; 27,37; 1 Petru 3,20). În alte cazuri este tradus ca, sau echivalent cu vreun pronume personal (Matei 12,18; 2 Corinteni 12,15; vezi la Psalmi 16,10). Uneori se referă la emoţii (Marcu 14, 34; Luca 2,35), la pofte naturale (Apocalipsa 18,14), la minte (Fapte 14,2; Filipeni 1,27), sau la inimă (Efeseni 6,6). Nu este nimic în cuvântul ψυχή însuşi care măcar pe departe să lase să se înţeleagă o entitate conştientă care este în stare să supravieţuiască morţii trupului şi, deci, nemuritoare. În nici un caz al folosirii lui în Biblie [ψυχή] nu se referă la o entitate conştientă în stare să existe separată de trup. Biblia nu cunoaşte nimic despre un suflet viu, conştient, care se presupune că supravieţuieşte trupului. În ce priveşte ebraicul "nephesh", (echivalentul ebraic al grecescului "psuche"), tot ce este spus despre un cuvânt se aplică la celălalt.
Aceste cuvinte sunt rostite de Iisus în contextul mandatului misionar adresat tuturor creştinilor. Nu trebuie să ne temem de persecutorii ce se opun lucrării de evanghelizare, căci ei chiar dacă pot să ne ucidă trupul, "ce e al nostru e pus deoparte": viaţa veşnică făgăduită la venirea Lui.

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

ψυχή (pluralul ψυχαί) este tradus de 40 de ori în NT ca „viaţă” sau „vieţi” în mod clar cu înţelesul obişnuit atribuit cuvântului „viaţă” (Mat. 2,20; 6,25; 16,25). Este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” (Mat.20,28; 11,29; 12,18). În alte câteva cazuri înseamnă pur şi simplu „oameni” (Fapte 7,14; 27,37; 1 Petru 3,20). În alte cazuri este tradus ca, sau echivalent cu vreun pronume personal (Matei 12,18; 2 Corinteni 12,15; vezi la Psalmi 16,10). Uneori se referă la emoţii (Marcu 14, 34; Luca 2,35), la pofte naturale (Apocalipsa 18,14), la minte (Fapte 14,2; Filipeni 1,27), sau la inimă (Efeseni 6,6). Nu este nimic în cuvântul ψυχή însuşi care măcar pe departe să lase să se înţeleagă o entitate conştientă care este în stare să supravieţuiască morţii trupului şi, deci, nemuritoare. În nici un caz al folosirii lui în Biblie [ψυχή] nu se referă la o entitate conştientă în stare să existe separată de trup. Biblia nu cunoaşte nimic despre un suflet viu, conştient, care se presupune că supravieţuieşte trupului. În ce priveşte ebraicul "nephesh", (echivalentul ebraic al grecescului "psuche"), tot ce este spus despre un cuvânt se aplică la celălalt.
Aceste cuvinte sunt rostite de Iisus în contextul mandatului misionar adresat tuturor creştinilor. Nu trebuie să ne temem de persecutorii ce se opun lucrării de evanghelizare, căci ei chiar dacă pot să ne ucidă trupul, "ce e al nostru e pus deoparte": viaţa veşnică făgăduită la venirea Lui.

Prietene, parca esti Martor al lui Iehova! Si ei dau acceasi interpretare acestor versete. Daca te uiti in context ai sa vezi ca Iisus nu se referea aici la evanghelizare, asa cum ai zis tu mai sus, ci pregateste ucenicii pentru prigonirile viitoare. De aceea Hristos le zice sa nu se teama de cei care pot sa ucida trupul. Cum ar suna aceste versete in gandirea adventisa care zic ca suflet nu exista ci doar suflare de viata:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar SUFLAREA DE VIATA nu pot s-o ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi SUFLAREA DE VIATA să le piardă în gheena."
Suna ciudat si ilogic nu? Doamne ajuta!

[iuliu46]

În prealabil postat de stefan florin

Prietene, parca esti Martor al lui Iehova! Si ei dau acceasi interpretare acestor versete. Daca te uiti in context ai sa vezi ca Iisus nu se referea aici la evanghelizare, asa cum ai zis tu mai sus, ci pregateste ucenicii pentru prigonirile viitoare. De aceea Hristos le zice sa nu se teama de cei care pot sa ucida trupul. Cum ar suna aceste versete in gandirea adventisa care zic ca suflet nu exista ci doar suflare de viata:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar SUFLAREA DE VIATA nu pot s-o ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi SUFLAREA DE VIATA să le piardă în gheena."
Suna ciudat si ilogic nu? Doamne ajuta!

Nu ar suna cam asa : "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar trupul si suflarea de viata nu pot s-o ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi trupul şi trupul si suflarea de viata să le piardă în gheena." :))))
Pentru ca adventistul crede ca sufletul este Trupul + Suflarea de viata.