Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[EmaSimona]

Draga mea, fallen, nu sunt în măsură să-ți dau sfaturi concrete pentru a ieși din aceste impasuri. Oricum, mă îndoiesc că starea ta de spirit s-ar îmbunătăți cu tot norocul din lume. Sf. Serafim de Sarov spune că scopul creștinului este dobândirea Duhului Sfânt, caută cuvintele lui pe google, mai cere și unui preot să te lămurească și luptă pentru dobândirea Duhului Sfânt! Atunci se vor ameliora stările tale negative și va pătrunde bucuria duhovnicească. Domnul să te ajute!

[Kronos]

De ce, dacă creștinismul este religia dragostei, a înțelegerii, a liniștii sufletești, sunt atâția ortodocși (și știm doar că ortodoxia este esența creștinismului) deprimați, triști, plictisiți? Poate pentru că ajung să trăiască permanent cu o teamă a păcatului, să-și pună continuu întrebări dacă e păcat sau nu și aproape mereu când vine vorba de plăcere să creadă că e păcat? Și să nu uităm de atitudinea paranoică la care îndeamnă preoții cum că Dumnezeu e mereu cu ochiul pe tine constrângându-te la o trăire cenzurată - lucru pe care-l observăm și din problemele de a-ți reprima gândurile pe care le ridică și cu care sunt de-acord atâția pe forum.

În prealabil postat de Kronos

De ce, dacă creștinismul este religia dragostei, a înțelegerii, a liniștii sufletești, sunt atâția ortodocși (și știm doar că ortodoxia este esența creștinismului) deprimați, triști, plictisiți? Poate pentru că ajung să trăiască permanent cu o teamă a păcatului, să-și pună continuu întrebări dacă e păcat sau nu și aproape mereu când vine vorba de plăcere să creadă că e păcat? Și să nu uităm de atitudinea paranoică la care îndeamnă preoții cum că Dumnezeu e mereu cu ochiul pe tine constrângându-te la o trăire cenzurată - lucru pe care-l observăm și din problemele de a-ți reprima gândurile pe care le ridică și cu care sunt de-acord atâția pe forum.

Intrebarea ta e valida. Ar trebui sa fim bucurosi, iubitori si intelepti...
Ce sa zic, referitor la mine, plictiseala nu vine neaparat din teama de pacat... Caci si placerile, practicate frecvent, duc tot la plictiseala.

Maine divortez si sperante sa se mai rezolve ceva sunt foarte putine. Eu o sa ma rog pana in ultimul moment, cine stie poate Maica Domnului sau Sfantul Nicolae imi fac o surpriza frumoasa.
Doamne ajuta.

În prealabil postat de VictorS

Maine divortez si sperante sa se mai rezolve ceva sunt foarte putine. Eu o sa ma rog pana in ultimul moment, cine stie poate Maica Domnului sau Sfantul Nicolae imi fac o surpriza frumoasa.
Doamne ajuta.

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

[gabriela8]

În prealabil postat de VictorS

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

Imi pare foarte rau! Dar nu, nu a fost tot! Rugaciunile nu raman fara folos si nu renunta la ele! Continua astfel!

Inaintea lui Dumnezeu nu esti divortat, iar lucrurile vor capata un sens mai devreme sau mai tarziu, cand poate nici nu te mai astepti. Important sa nu deznadajduiesti!

Ce sens ? Sensul vietii mele era familia mea, familia asta, nu alta care poate aparea.... Stiu ce se spune ca trebuie sa-l punem pe Dumnezeu inaintea familiei. Nu vreau sa fiu ipocrit si sa zic ca am facut asta, nu, pentru mine familia era totul. In fine sunt destul de confuz acum si ma gandesc la multe; de la rostul rugaciunii, la faptul ca am patit acest lucru tocmai pentru ca Domnul si-a intors fata de la mine si asta este o pedeapsa...pfff imi trec asa multe prin cap si mi-e atat de dor de familia mea .

[laurschepsis]

În prealabil postat de VictorS

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

Doamne-ajuta!

Ai facut ce trebuia sa faci. Acum mergi la biserica si aprinde cateva lumanari si multumeste lui Dumnezeu pentru cele cate a randuit pentru fratia ta pana azi. Caci, daca in ciuda eforturilor tale de a nu dezlega ce a unit El, totusi a lasat evenimentele sa decurga in acest sens, inseamna ca asa trebuie. Din proprie experienta iti spun ca multe situatii care m-au mahnit am constatat ulterior ca erau spre binele meu sau al altora. Durerea este dincolo de intelegerea evenimentelor, stiu ca te doare cumplit, dar nu deznadajdui ci repetati in gand, asa cum ne invata parintele Arsenie Boca, ca asa iti trebuie. Nu intelegi acum de ce. Dar roaga-l pe Dumnezeu sa iti descopere de ce a trebuit sa fie asa si poate ca te va ajuta sa intelegi.

Uneori cel de langa tine este prins nepregatit duhovniceste de catre vrajmasi si, oricat ai incerca sa ii spui ca nu este bine ce vrea sa faca, nu il/o poti opri. Roaga-te pentru ea si de aici inainte, caci nu ea insasi este cea care a impins lucrurile catre acest deznodamant, ci vrajmasii din spatele ei. Asta e crucea ta. Nu incerca sa fugi de ea, da Slava lui Dumnezeu si iubeste rana.

Doamne-ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de VictorS

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna

Draga Victors, poimaine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Aveau si ei o problema mare, mare, si se tot rugau lui Dumnezeu sa le-o rezolve: nu puteau avea copii. Si erau oameni drepti, nu ca noi, si stii cat s-au rugat? Nu trei luni, nici trei ani, nici treizeci de ani... mai multi zeci de ani s-au rugat Domnului sa le dea un copil. Si El le-a rasplatit rabdarea si le-a daruit o fetita, pe Nascatoarea de Dumnezeu. Ce ne-am fi facut noi daca ei, dupa trei luni de post, rugaciune si psaltire ziceau: gata, Doamne! Am obosit, nu mai putem?

În prealabil postat de glykys

Draga Victors, poimaine ii sarbatorim pe Sfintii Parinti Ioachim si Ana.
Aveau si ei o problema mare, mare, si se tot rugau lui Dumnezeu sa le-o rezolve: nu puteau avea copii. Si erau oameni drepti, nu ca noi, si stii cat s-au rugat? Nu trei luni, nici trei ani, nici treizeci de ani... mai multi zeci de ani s-au rugat Domnului sa le dea un copil. Si El le-a rasplatit rabdarea si le-a daruit o fetita, pe Nascatoarea de Dumnezeu. Ce ne-am fi facut noi daca ei, dupa trei luni de post, rugaciune si psaltire ziceau: gata, Doamne! Am obosit, nu mai putem?

Stiu ca ai dreptate. Strict legat de problema mea aveam nevoie de o rezolvare acum, nu maine, nu peste 10 ani, dar asta a fost sa fie nu pot sa dau vine pe nimeni decat pe mine ca s-a ajuns aici, poate au fost momente cand trebuia sa remarc anumite semnale si sa schimb ceva...cu siguranta au fost acele momente dar am fost orb si asta ma doare cel mai tare. Si ca sa-ti mai spun ceva ca sa vezi ca nu sunt pierdut definitiv :); in sufletul meu undeva acolo inca mai palpaie o mica speranta ca o sa fiu din nou impreuna cu familia mea candva si cred ca asa o sa-mi gasesc o motivatie sa ma rog; sper sa nu ajung la balamuc .

O seara buna