Biserica Crestina Universala

[vsovivi]

Păi dragostea e roz, întotdeauna... dragostea curată, e roz, dar nu mai ştiu să plâng... nu mai ştiu să văd roz... nu mai ştiu să aştept dimineaţa,

... şi încă ceva, e foarte deprimant că nu te mai cred.

Aşa că mă suiii la munte de supărare, ca să tai copacul... fin-că-s tare... supărat pe tine.

Dar şi aşa, prin atâta cer negru-gri, se vede musai şi luminiţa de la capătul tunelului, şi e roz, dacă e albă floarea albastră.

[vsovivi]

Şi dacă răsare şi apare Luminiţa cea de la capătul tunelului, atunci cred, cred în ochii tăi... da, cred, cred în ochii tăi... şi mă-nspăimânt... şi cânt.

Ştiu că e greu şi că dorul doare şi arde, şi că ochii tăi ard şi plâng. Însă de ce te uiţi la mine, de ce te uiţi la mine cu ochi străini, cu ochi străini şi goi? Poate vrei să pleci... ştiu că vrei să pleci, dar dacă totuşi chiar pleci să nu uiţi să te gândeşti la mine, să nu uiţi să te gândeşti din când-în-cînd la mine...

Şi dacă-ţi aminteşti atunci te rog să-mi ceri... să-mi cer mereu să mor... să mor pentru tine... Ca să fiu iarăşi cu ochii tăi... Şi nu ştiu ce m-ar putea scăpa... ce m-ar mai putea scăpa de la asta?... doar lacrima.

Până atunci nu mai visa... nu mai plânge... nu mai lăcrima, nu te mai dezbrăca, nu mai plânge cu inima... cu inima altcuiva... ci plânge-mă doar pe mine, plânge-mă numai pe mine, şi iubeşte-mă mult... cît de mult poţi, până leşini, până leşini de tot.

[vsovivi]

Aş fi vrut să fiu, nici eu nu mai ştiu ce... poate un învingător... un învins-învingător... o stea.
Merită să-ncerci chiar dacă nu vei fi printre învingători. Şi n-ai nevoie de foarte multe, doar de un puţin infinit.


Nu ştiu cum să te dojenesc să laşi de tot vroja ta sidefată cu care te flambezi flatîndu-te... te consolezi în sahare de siliciu, te dezmierzi în colb de puşcă, neştiind că vei primi drept răsplată 30 de pitoni şi 30 de pitoance şi o budă publică... oare nu ştii că asta primesc cei ce se molipsesc?

De ce nu ştii? De ce-mi şopteşti la ureche lucruri siropoase când vezi prea-bine că nu mai folosesc îndulcitorul natural şi nici cel sintetic fiindcă nu mai vreau să-mi îndulcesc scârba poftitoare de goliciuni, din ochi, din rânjet, nu mai vreau să am milă de ea.

De ce nu ştii când e joacă şi când e gLumă şi când e ficţiune SiFi lista lui Severin? N-ai curajul să ştii pe ce cărare păşeşti din pricina ştiinţei? Ştiinţa cui?

Mergi pe urma unor şerpi otrăvitori la inima lor, mergi pe un drum ce şerpuieşte în zadar, şi cât aş fi vrut... Nu vezi că cineva are o ţigară între degete cu care-ţi pirogreavază pe inimă un chip semeţ? O, cât aş fi vrut... să fii văzut.

Cum de nu crezi că vom ajunge nişte măscărici stingheri dacă toată ziua ai să refuzi să te vezi ce ai ajuns. Şi până unde toot crezi că mergi, dacă refuzi dojana ce vine de sus?

[vsovivi]

Acum e bine să citim numai la final şi să deschidem cufărul fetei moşului Dumnezeu ca să lăsăm de tot pe fata baborbniţei cu lada ei de zestre cu tot.

Aşa ar fi bine... dacă am avea minte curată şi tainică... da, aşa ar fi bine pentru tine, Românică mititică... şi cuminţică foc.

Însă în ascuns stă la pândă un mortan... şi ispisica neagră i-a făcut 10 dintr-odată.

Şi atunci care-i morala? Care proverb ţi s-ar potrivi mai bine?.. ca să te repar!

O las pe Angela să te facă Simileară cu ce e bine, să te dojenască ea, dar tu nu prea o iei în seamă... şi atunci va rămâne doar un dacă... din proverbe, ca o iarnă pustie, dar nu te speria Românie dulce că încă nu-i târziu, nu-i prea târziu... să cânţi aşa cum numai tu ştii Românica Mea, adică ale taale.

[vsovivi]

Ofofof cât de greu este să-ţi deschizi ochii draguţă Românică mică, să-ţi dai seama... că iubirea e grea... chiar foarte grea pe şosea, însă tu nu vrei să pricepi, dar dacă ai ghici... poate că ai începe să speri că va veni primăvara, că va apare o floare.

Şi dacă vezi floarea de măr răsărind şi nu crezi atunci să nu-mi vorbeşti de iubire... ci uită-te în ochii mei, însă ştiu... că de nimic nu-ţi pare rău... nu ştiu de ce... şi ai plecat aiurea, iar de atunci mă rog.

Uite şi Harry a auzit de tine... şi cântă de bucurie, cântă... amintindu-şi de tine. Şi El-vis vine să plângă pe umărul tău... Şi Nana şi Demis se-mbracă în kaki pentru tine... şi chiar Joe îşi dă seama de sensul existenţei, iar Julio se îmbracă în alb pentru o clipă cu tine.

Şi toate aceste minuni sunt numai pentru tine Românică mică şi dragă.

Dar dacă va veni la tine vântul... să nu uiţi că poate... drumurile noastre se vor întâlni vreodată.

[vsovivi]

Şi uite aici, am găsit-o pe Românica (roşu rujul buzelor, galben părul, ochii albaştrii) şi ea a născut o fetiţă roz, pe nume ''Evrika''.

Dar ce se vede la Românikaa e doar forma şi faţa ei frumoasă de prezentat pe TV... căci partea sufletească şi tainică a României n-o poţi afla prea uşor, căci nu se poate vedea cu ochii trupeşti şi nici cu ochii sufletului decât dacă eşti îmbrăcat în alb imaculat.

[vsovivi]

Hai să vă spun cum sunt zilele în cer şi pe pământ:

Zilele săptămânii sunt împărţite în 3 fiecare zi, iar Duminica e din trei zile ca una şi se ţine de sâmbătă de la apusul soarelui până luni în răsăritul soarelui deci într-o unică zi sfântă avem 3 zile componente.

Cum fiecare zi are 24 de ore, excepţie făcând Duminica pentru că ea are aproximativ între 35 - 40 de ore funcţie de răsărit şi apus de soare, rezultă că fiecare zi are 3 micro-zile de 8 ore fiecare cu excepţia zilei de luni şi vineri care au numai 2 micro-zile.

Deci vom obţine astfel noua rânduială cerească pe pământ cam aşa:

Duminica (între 35 de ore şi 40 de ore)

Luni 1 - de pe la 7 până la 15 (sau de pe la 8 la 16, poate fi şi de la 6 la 14 sau de la 5 la 13... )
Luni 2 - de pe la 15 până la 23 (sau de la 16 la 24 sau cum ne trezim mai repede)

Marţi 1 - 8 ore de unde ai rămas,
Marţi 2 - tot aşa,
Marţi 3 - tot aşa mai departe,

Miercuri 1 - 8 ore
Miercuri 2 - 8 ore
Miercuri 3 - 8 ore

Joi 1 - 8 ore
Joi 2 - 8 ore
Joi 3 - 8 ore

Vineri 1 - 8 ore
Vineri 2 - 8 ore
Vineri 3 - 8 ore

Sâmbătă 1 - 8 ore
Sâmbătă 2 - 8 ore

Duminica (trei în unu, aproximativ între 35 şi 40 de ore după cum e răsăritul şi apusul şi după cum reuşeşti să te trezeşti dimineaţa)

Deci asta este şi la rânduiala asta ar trebui să ne străduim ca să o păzim şi în funcţie de ea să ne potrivim cu cerul şi cu lucrările pe care le avem de făcut. Şi aşa vom avea o ordine în minte a timpului, căci ne-am fixat ceasul vieţii după cer pe pământ, după Har şi dar şi lucrare.