Are nevoie crestinul de astazi de blog-uri si forumuri ?

[I.Calin]

În prealabil postat de anna21

Ma tem de faptul ca ajung sa-mi "desavarsesc" si eu educatia in mod virtual.
Am crescut pe vremea comunismului, cand nu aveai distractori ca tv-ul si computerul si (nu ca sa ma laud, ci doar pt comparatie) uneori citeam uneori o carte zilnic.. Acum incerc din rasputeri sa-mi fac timp pt carti si cu greu reusesc. Cititul online este mai lent si obositor pntru ochi.. nu-l gasesc odihnitor si reconfortant.
Cat despre comuniunea pe care o gasesti pe net, este similara cu cea pe care o gasesti intr-o gara: esti singur in multime, ai ceva in comun (calatoria, eventual aceeasi destinatia), poti discuta, schimba informatii... dar mai mult nu exista.
Dar pe de alta parte, ma gandesc ca oamenii sunt destul de alienati si au nevoie si de acea comuniune imaginara. Dar nu le stiu pe toate, uneoriu ma gandesc ca daca omul se simte singur si fara ravna, poate ar trebui sa ramana cu singuratatea lui si sa-L caute pe Dumnezeu acolo (sa nu-si paraseasca "chilia", umbland trelea lelea la intruniri virtuale).

Internetul nu suplinește dar posibil, într-un viitor, să înlocuiască cartea. Regretabil?!! Nu știu. Cine mai folosește astăzi tăblițe de lut? Bine sau rău? Discutabil. Sunt de modă veche. Mă simt mult mai bine citind o carte "reală" și nu una "virtuală" (deși am o întreagă colecție).

Nu există comuniune pe internet decât arareori, dar și atunci cu condiția ca userii să se fi întâlnit și ca oameni de vreo câteva ori.
Cum spuneam, nu există comuniune pe internet, dar există comunicare! Putem schimba gânduri, impresii etc. Nu văd de ce nu s-ar putea "îndrăgi" userii virtuali într-o discuție principială fără acuze, fără invective etc.? Oamenii când își găsesc afinități comune, credințe comune (cum este cazul acestui forum) pot deveni chiar prieteni virtuali. Oamenii se pot ruga împreună fără a se cunoaște personal. Oamenii, deveniți useri, la un moment dat, nu ar trebui să-și substituie identitatea virtuală celei reale

Și Daniel are dreptate: nu trebuie să abuzăm de aceste mijloace, trebuie să ne ațintim mai mult privirile spre noi înșine și menirea noastră în această lume. Dar chiar nu pot niște creștini să pună internetul în slujba acesteia? Problema nu e internetul, problema suntem noi toți, suntem oare consecvenți cu ce vorbim și facem ca useri vis- a-vis la condiția noastră reală din spatele monitorului?

P.S. Sunt de generație veche, am trăit în lumea cărților, socializând prea puțin la vârsta adolescenței și primei tinereți. Și tocmai de aceea apreciez valoarea internetului dpv de informativ și rapiditatea circulației informațiilor. Sunt un provincial, ca să zic așa, nu am acces la librării sau biblioteci naționale. O simplă comandă pe net rezolvă problema. Ce să mai spun de o grămadă de biblioteci digitale mult mai convenabile ca preț decât achiziționarea unor cărți reale.