Marturii

Doamne fii laudat!
Cat de grabnic ne vine ajutorul Tau atunci cand pentru noi mijlocesc Sfintii Tai!

Mi s-au cam innecat corabiile... in toate... nimic nu se rezolva... nimic nu se arata a se limpezi... basca mai vin altele noi...
Duminica seara, cu o picatura, nu chiar nesemnificativa dar nici vitala, mi s-a umplut paharul.

Infranta, neputincioasa si neajutorata l-am rugat pe Sfantul Mina sa ma ajute (il rog de mai mult timp, la sfatul parintelui duhovnic, sa ma ajute intr-un proces unde se incurca itele de la sine, nu e un proces cu o persoana ci un litigiu de munca, imi cer un drept acordat si altora, de care eu nu am beneficiat)
si in aceasta problema, care pare mica, dar nu o rezolv (problema: am convenit cu un meserias sa se ocupe de mormantul surorii mele, acolo este si fiica mea...si desi am facut targul, in defavoarea mea -lasandu-l sa creada ca nu-mi dau seama ca ma cam pacaleste, n-are importanta oricum pentru mine asta, eu vreau sa vad treaba facuta- lucrurile se taraganau, asta dadea din colt in colt, dadea vina pe un altul pe care l-a insarcinat el sa duca treaba....incalcituri, avansul dat...).

Aseara, luni, sun sa-l intreb pe meserias si-mi spune ca e gata. Azi o sa merg sa vad si sa-i achit restul.
Cat de grabnic a lucrat rugaciunea bineprimita a Sfantului Mina!

Multumesc Doamne, multumesc Sfinte Mina.

Mai mult de atat, legat de procesul meu-litigiu de munca, unde ziceam ca itele se incurca, si nu-mi pot permite un avocat (m-am reprezentat singura...) ma lasau puterile, am depus armele...
Azi ma suna avocata surorii mele decedate. Sora mea era in litigiu, la momentul decesului, cu unii cu care avea contract de vanzare cumparare pentru apartamentul ei, iar aceia trebuiau sa aibe grija de ea, sa o inmormanteze, etc. Nu au facut-o si au ajuns in instanta. Acum, dupa dezbaterea succesiunii, eu fiind mostenitoarea am hotarat ca nu merg mai departe cu procesul pentru apartament, m-am limitat la locul de veci (unde e si fiica mea) acesta fiind singurul meu interes, sa pot plati concesiunea la mormantul fiicei mele, mai departe. Am dat tot din casa la manastire si am predat cheile celor cu care sora mea era in proces. Am zis ca nu mi se cuvine (desi in ultima perioada sora ma chema sa imi lase mie apartamentul, sau mai bine zis ceea ce-i mai ramasese din el, plus incurcatura in instanta) iar cheltuielile de inmormantare hotarasem sa nu le cer de la respectivii, am considerat ca mi-am facut datoria de crestin si de sora.
Deci, ma suna avocata surorii sa ma intrebe ce fac mai departe. Ii spun pozitia mea, cea cunoscuta de altfel. Ea era foarte pornita pe acei oameni pentru ca stia ca nu li se cuvine tot apartamentul. Imi propune sa fac negociere cu ei, si tot ceea ce se va castiga sa dau la manastire (aceasta cu manastirea era varianta pe care eu i-o spusesem candva, ca daca vreodata mi-a trece prin cap sa continui procesul, tot ce se va lua de acolo va merge la manastire pentru copiii si batranii de acolo). Adica sa o imputernicesc pe ea sa negocieze, etc, sa se ocupe de ei. Eu oricum nu am chef sa merg la judecatorie cu mizeria asta de proces si nici la negociere (mie nu-mi trebuie nimic din acel apartament -nu ca as fi avuta, dimpotriva, dar nu consider ca ar fi binevenit si binemeritat-, nu am luat nimic din casa pentru mine, si ceea ce era cumparat de mine am dat altora).
Acum ea e croita sa-i taxeze pe aceia, pentru ca ii considera incorecti, au mintit-o intalnindu-se pe strada cu ei, era revoltata de comportamentul lor fata de ea, cred, si stia cat li se cuvine de drept (cam 40-50% din apartament), ori poate or mai fi si alte ite pe aici, pe care eu nu le stiu....
Dar, sa revin, imi spune, haideti, dati-mi imputernicire sa negociez, sa scot ce nu li se cuvine (si sa mearga la manastire, dupa ce isi va scadea dansa onorariul probabil) si va consiliez si in dosarul cu litigiul de munca.

Toate vin repede, parca lucreaza si aici tot Sfantul Mina (asa am inteles eu lucrurile) mi-a scos in cale un ajutor la ceea ce aveam eu nevoie, consilierea cu litigiul de munca. Multumesc Tatalui si Sfantului Mina.

As vrea sa stiu parerea voastra, daca am procedat bine pana acum, si cum sa procedez mai departe.
Se cuvine sa profit de procesul surorii mele, de aceasta ocazie ivita prin conflictul existent, si sa imi rezolv problema cu litigiul de munca? (de ajutorul nesperat al avocatei)?

[glykys]

În prealabil postat de Adriana Cluj

As vrea sa stiu parerea voastra, daca am procedat bine pana acum, si cum sa procedez mai departe.
Se cuvine sa profit de procesul surorii mele, de aceasta ocazie ivita prin conflictul existent, si sa imi rezolv problema cu litigiul de munca? (de ajutorul nesperat al avocatei)?

Parerea mea este sa mergeti la duhovnic sa va dea sfat. E o situatie spinoasa si se pot aduce atat argumente pro, cat si contra, alegerii dvs. Ideea e sa nu va para rau mai sfarsit de ce faceti acum. Sa nu ne inhamam la lucruri pe care nu le putem duce. Rezolvati si problema litigiului de munca, mai ales ca avocata s-a oferit, nu ati abordat-o dvs. Dumnezeu da,dar nu baga in traista.

Si bunica mea a fost intr-o situatie cat de cat asemanatoare, preferand sa cedeze surorii sale partea sa de mostenire dintr-o groapa si dintr-un apartament al strabunicii, ca sa aiba liniste si sa isi multumeasca sora. Culmea e ca daca nu era ea sa o avertizeze din timp pe sora ei sa se mute cu maica-sa si sa aiba grija de ea, apartamentul ajungea pe mainile unor profitori straini, iar fie-sa ramanea pe strazi. Fireste, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita, drept multumire, aceasta tarand-o pe bunica-mea prin notariate sa ii cedeze si partea ei de mostenire. Si nici atunci sora ei nu a fost multumita si tot ii gasea nod in papura.

Asadar, ganditi-va bine ce faceti si cereti sfatul duhovnicului!

În prealabil postat de glykys

Parerea mea este sa mergeti la duhovnic sa va dea sfat. E o situatie spinoasa si se pot aduce atat argumente pro, cat si contra, alegerii dvs. Ideea e sa nu va para rau mai sfarsit de ce faceti acum. Sa nu ne inhamam la lucruri pe care nu le putem duce. Rezolvati si problema litigiului de munca, mai ales ca avocata s-a oferit, nu ati abordat-o dvs. Dumnezeu da,dar nu baga in traista.

Si bunica mea a fost intr-o situatie cat de cat asemanatoare, preferand sa cedeze surorii sale partea sa de mostenire dintr-o groapa si dintr-un apartament al strabunicii, ca sa aiba liniste si sa isi multumeasca sora. Culmea e ca daca nu era ea sa o avertizeze din timp pe sora ei sa se mute cu maica-sa si sa aiba grija de ea, apartamentul ajungea pe mainile unor profitori straini, iar fie-sa ramanea pe strazi. Fireste, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita, drept multumire, aceasta tarand-o pe bunica-mea prin notariate sa ii cedeze si partea ei de mostenire. Si nici atunci sora ei nu a fost multumita si tot ii gasea nod in papura.

Asadar, ganditi-va bine ce faceti si cereti sfatul duhovnicului!

Multumesc pentru raspuns.
Eu am renuntat sa continui actiunea inceputa de sora mea impotriva acelora.
Nu aveam de gand sa merg in instanta.
Nu le-am cerut nici macar un leu, desi ei aveau multe obligatii pe care nu le-au indeplinit.
Problema acum a capatat putin un alt aspect: interesul brusc al avocatei de a-i taxa.
Am mirosit ca ceva s-a intamplat intre avocata surorii mele si parati, dupa decesul surorii mele.
Mi-a ascuns niste "amanuntele", pe care acum le aflu si ma tem ca vrea sa le plateasca o polita paratilor, care cred ca au fentat-o....
.................................................. ..........
***
M-am gandit si am ajuns la aceeasi concluzie, ca la inceput: nu merg sa ma judec cu aceia in instanta. Si nici nu profit de "consiliere". Mi-a ajuta Maica si Dumnezeu sa-mi capat si eu dreptul de munca... daca a fi voia Domnului sa fie asa.... fara sa intru in povestea aceea care nu-mi place.

Desi aceasta nu este o marturisire ca celelalte postate dinainte, fiind un mic semn de recunostinta, gasesc ca este mai potrivit sa fie asezata aici.

http://www.youtube.com/watch?v=tGsJ7b_klqw
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/08/20/staret-sfant-ucenic-sfant-prima-mare-minune-de-dupa-adormirea-lui-gheronda-iosif-vatopedinul-ucenicul-batranului-iosif-isihastul/

Am citit acolo unde am indicat link-ul despre minunata adormire a Fericitului Gheron Iosif Vatopedinul si despre primul eveniment deosebit, considerat o minune, petrecut la putina vreme de la adormirea sa: zambetul! surasul din vesnicie!

Mi-am amintit cu aceasta ocazie de un OM, caruia ii sunt datoare cu multa recunostinta, si povestind acum despre el, ii multumesc... sper ca ma aude...


Acest OM era un om oarecare, obisnuit.
Nu avea nici un talent inafara de a conduce masina, dar o facea atat de bine incat toata lumea care calatorea cu el se simtea in siguranta si era multumita la urma. Stiu ca era apreciat la servici, isi facea treaba bine, iar colegii il apreciau pentru ca era sociabil, niciodata nervos, niciodata ranchiunos, discret si manierat.
Daca ar fi pus mana pe o sapa insa, mai mult ca sigur si-ar fi dat in picior cu ea, sau cu ciocanul in degete, daca ar fi incercat sa bata un cui, ori s-ar fi curentat sau ar fi cazut cu scaunul daca ar fi schimbat un bec acasa, as spune ca avea doua maini stangi, pe langa faptul ca nu se arunca primul la lucru cand era vorba de munca fizica...si in toata viata lui l-am vazut o singura data batand covorul, dupa lungi insistente. Nu prea se omora cu munca pe acasa...
Ii placea mancarea si chiar si bautura, era un gurmand.
Ii placea sa citeasca, ii placea sa se uite la televizor si una din cele mai mari bucurii ale lui erau desenele animate la care se amuza ca un copil.
Pentru toate astea, lipsa de implicare in treburile casnice, mancarea mai generoasa... si altele, avea parte mereu de cicaleli, pe care insa le trecea cu vederea, sau le trata cu cate o gluma sau un banc chiar.
Pe acest OM, nu l-am vazut niciodata facandu-si cruce, zicand o rugaciune, nu l-am vazut intrand intr-o biserica decat ca vizitator, in excursie, caci asa se numeau calatoriile la manastirile din Nordul Moldovei atunci, prin prisma meseriei pe care o avea.
Stiu ca era botezat ortodox si probabil ca in copilarie a primit o educatie in acest sens, dar nu a facut caz sau subiect de discutie niciodata din credinta.

Daca a avut credinta, a stiut-o numai el si Dumnezeu.

Dar:

Nu l-am auzit niciodata cautand cearta, sau incepand o cearta cu cineva, aplana orice conflict tot asa, cu cate o gluma, o vorba, un banc... Nu agreea cearta...galceava, mai bine lasa de la el.
Nu era nevoie sa certe pe cineva pentru ca prin felul lui calm de a fi, cu doua vorbe bine spuse rezolva conflictul, ori problema...
Nu l-am auzit ridicand tonul...
Nu l-am auzit barfind. O trata la fel, cu cate o gluma, stingea subiectul.
A avut o inima larga, ingaduitoare si miloasa, care nu s-a lasat vazuta decat spre sfarsitul vietii, cand nu isi mai putea ascunde emotiile probabil si din cauza unei boli...
Nu a avut copii, dar au crescut in casa lui doi, cu multa generozitate, si cred acum, cu dragoste si intelegere. Nu a facut caz de aceasta fapta a lui, nu l-am auzit asteptand laude sau aprecieri de la nimeni.
Acest Om era bun pentru ca era bun....
Cred ca respecta cele zece porunci, sau cate o fi respectand din ele, fara sa se gandeasca ca sunt porunci divine, pentru ca asa era el, pentru ca asa considera ca trebuie sa se poarte in lume, intre oameni..dupa morala crestina, sau asemanatoare, dar fara a spune despre sine acest lucru.
A murit in anul in care ar fi implinit 56 ani. Prea devreme, am zis eu.

Ei bine, pe acest OM, la slujba de inmormantare a lui, l-am vazut zambind, acolo pe catafalc!
Cred ca a fost prima data in viata mea cand am vazut acest lucru....cand am constientizat ceva neobisnuit intr-un astfel de moment...Atunci m-am socat putin.

Dar cand am citit articolul despre Parintele Iosif Vatopedinul, mi-am amintit si fara sa indraznesc sa fac o asemanare, ma gandesc ca Dumnezeu, in marea Sa milostivire, l-a primit la Sine, a cautat la inima lui generoasa si mare, la bunatatea lui, la felul lui cinstit de a fi, la faptele bune cele marunte si multe si cele notabile pe care le-a facut...cei doi copii.... si l-a rasplatit fara a-i mai ""contabiliza"" (off, iertare pentru exprimare...) numarul de rugaciuni, sau de cate ori a intrat in biserica, sau daca a postit, sau de cate ori si-a facut cruce...

Eu asa cred...

Dumnezeu sa-l odihneasca in ceruri!

Am fost plecata la drum de curand. Am luat cu mine cartea despre viata si minunile Sfantului Efrem cel Nou.
Din cauza unei sensibilitati accentuate ( si a buletinului!!! vorba unui coleg: mai uitat-te si-n buletin!) ma doare capul din cauza aerului conditionat, astfel incat calatoriile mele cu autocarul sau trenul devin dintr-o adevarata placere, un adevarat calvar.
In mod minunat la dus nu m-a durut deloc capul, am calatorit noaptea si soferul nu a dat drumul la maxim la aer conditionat.
Incoace, insa, am calatorit ziua, iar in Bucuresti erau vreo 31-32 grade cand am plecat, asa ca tot autocarul era ""bantuit"" de curent.
Mi-am cautat un loc mai ferit, dar binenteles ca m-a luat durerea, dar nu foarte tare, stiam insa ca pana ajung acasa ma doare de nu mai stiu ce sa fac.
Citeam din carte si ma bucuram si minunam de cat de mult ajutor a oferit Sfantul Efrem celor care l-au rugat... dar aceia aveau probleme grave, plus ca erau si merituosi in comparatie cu mine, multi dintre ei invrednicindu-se sa-l vada aievea.
Tot citind, imi zic, oare sa-l rog sa ma ajute si pe mine? macar sa nu ma doara mai rau de atata, ca atata pot suporta pana acasa.
Nici nu mi-am dat seama cand mi-a trecut durerea de cap, stiu doar ca m-am trezit la un moment dat cu capul limpede si fara durere!
Ma jenam sa cer ajutor pentru o banala durere de cap, nici aia foarte puternica, gandindu-ma ca in timpul asta altii, aflati in situatii disperate, asteapta ajutorul Sfantului, iar eu ii rapesc din timpul pretios cu banalitati.

Dar chiar daca a fost doar o mica durere de cap, trebuie sa va spun si voua ca sa aflati cat de repede vine Sfantul Efrem in ajutorul nostru, chiar si a celor nevrednici!

Multumesc Sfinte Efrem!

[apophis]

Draga Adriana, am impresia ca tu esti cea mai agreata persoana de catre Dumnezeu, ai norocul asta imens sa ti se intample tot felul de minuni, sa cunosti oameni, cum se zice, painea lui Dumnezeu, adica asa cum ii plac lui Dumnezeu in caz ca nu ai auzit expresia.

Daca ti se intampla ceva ce iti doresti nu inseamna musai ca nu stiu care sfant a pocnit din degete si brusc ai avut parte de ce ti-ai dorit. Tu si ceilalti care duceti credinta la extrem vedeti lucrurile in doua feluri.

1 - Daca se intampla ceva bun, e clar , e de la Dumnezu sau de la vreun sfant.

2 - Daca e ceva naspa, se intampla cu un scop, stie Dumnezeu de ce.


Parerea mea e ca nu trebuie sa atribui, asa zisei divinitati,orice ti se intampla.

În prealabil postat de apophis

Draga Adriana, am impresia ca tu esti cea mai agreata persoana de catre Dumnezeu, ai norocul asta imens sa ti se intample tot felul de minuni, sa cunosti oameni, cum se zice, painea lui Dumnezeu, adica asa cum ii plac lui Dumnezeu in caz ca nu ai auzit expresia.

Daca ti se intampla ceva ce iti doresti nu inseamna musai ca nu stiu care sfant a pocnit din degete si brusc ai avut parte de ce ti-ai dorit. Tu si ceilalti care duceti credinta la extrem vedeti lucrurile in doua feluri.

1 - Daca se intampla ceva bun, e clar , e de la Dumnezu sau de la vreun sfant.

2 - Daca e ceva naspa, se intampla cu un scop, stie Dumnezeu de ce.


Parerea mea e ca nu trebuie sa atribui, asa zisei divinitati,orice ti se intampla.

Parerea ta, dupa parerea mea , este gresita. Tot ce ni se intampla, tot ce ni se da este cu voia Domnului si asa si trebuie sa fie!

Acest thread, nu doresc sa se transforme intr-unul de dispute, dupa cum il arata si numele este unul de marturii, de aceea deschide te rog un altul unde sa combati parerile noastre.
Multumesc.

[Demetrius]

În prealabil postat de apophis

...

1 - Daca se intampla ceva bun, e clar , e de la Dumnezu sau de la vreun sfant.

2 - Daca e ceva naspa, se intampla cu un scop, stie Dumnezeu de ce.


Parerea mea e ca nu trebuie sa atribui, asa zisei divinitati,orice ti se intampla.

Eu aș zice dimpotrivă. Dacă e ceva bun, e clar că e de la Dumnezeu.
17.Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la care nu exista primenire sau umbra de schimbare . (IAC 1:17)

Dacă e de rău însă(doar după prerea mea e de rău), orice ar fi, tot de la El vine pentru că înainte El mi-a dat puterea de a trece încercarea.
S-ar putea să apreciez(deșart și incorect) că nimic rău nu vine de la Dumnezeu, fără să realizez că mai întâi El îmi dă puterea să trec peste orice rău, iar dacă nu trec, nu-mi rămâne decât să suport rezultatul de care m-am făcut vrednic neînțelegând Voia Lui dată mie mură-n gură.

[glykys]

Dumnezeu asculta rugaciunile oamenilor credinciosi si staruitori, asta stiu sigur.

Nu cred ca Adriana le spune spre lauda proprie, ci pentru a Ii aduce multumire Domnului si sfintilor sai, pentru a le face cunoscute minunile. Tuturor ni se intampla minuni, din multa iubire de oameni a Domnului, numai ca preferam sa le punem pe seama divinitatilor Noroc sau Coincidenta.

Chiar in prima postare am precizat de ce consider ca trebuie sa marturisim ajutorul primit.
Sa ne amintim:""Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii......""
Spre Slava lui Dumnezeu, spre a le fi de ajutor si altora care, aflati in nevoi, pregeta sa ceara ajutorul sfintilor lui Dumnezeu, Maicutei.
Tot ajutorul ne vine de la Dumnezeu, nu din alta parte, mijlocit de rugaciunile bineprimite ale Maicutei Sfante si ale Sfintilor Sai.
Si nu-l primim datorita vreunui merit de-al nostru, ca noi suntem nevrednici, ci datorita marei Sale Milostiviri. Slava lui Dumnezeu pentru toate!