Diferente intre versiunile Scripturii

[delia31]

[quote=osutafaraunu;394168][/list]Ultimapare mai în spiritul pasajului: Hristos era egal cu Dumnezeu, dar nu s-a cramponat de această egalitate (ea n-a fost argumentul de care s-a folosit pentru a evita Întruparea), ci s-a golit de Sine (S-a smerit), a luat chip de rob etc. Cu ce ar fi ştirbit, diminuat, prejudiciat, gândul că este egal cu Dumnezeu [Tatăl], numai traducătorul ortodox o poate spune... Pavel vorbeşte de cu totul altceva.QUOTE]



Si asta ti-am mai zis, dar cum singur recunosti ca ai preferat sa ignori, ca deh, e prea multa polilogie, iti mai zic o data ca nu ma doare tastatura, dupa care te las sa-ti vezi in continuare de gasitul nodurilor in papura. (si o sa te ma "exasperez" pe alte topicuri )

Toata lumea, cu exceptia lui Tricesimus, intelege ca termnul „stirbire” se refera aici in sens figurat la expresia „a stirbi reputatia, onoarea cuiva”.

Crezi ca cititorul modern al sec. xx-xxi ar intelege mai bine varianta arhaica "hrapire" in loc de "stirbire a reputatiei"?

Iti spusesem ca dupa talcuirea Sf. Chiril al Ierusalimului si a Sf. Maxim Marturisitorul, termenul kenoza e ambivalent, avand simultan 2 nuante diferite, in dublu sens, nuante sesizabile doar la nivelul semantic al prepozitiilor „de” si „in” :
1. golirea DE slava, stralucirea divina ( nu renuntarea la firea divina, ci doar la slava acesteia)
2. golirea firii dumnezeiesti IN firea umana


“Golirea” lui Dumnezeu-Cuvantul in firea omeneasca a atras si firea umana intr-o anumita smerenie, care n-ar fi avut loc fara asumarea ei in Ipostasul divin. Aceasta smerire a umanului e insa diferita de smerirea divinului.

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca - pe cand intre puterile sufletului si trupului nostru exista o corespondenta, noi putandu-ne manifesta toate puterile sufletului prin trup - in Iisus Hristos puterile dumnezeiesti sunt infinit prea mari, ca sa se poata manifesta toate prin trupul Lui.

Firea omeneasca, desi se pastreaza neschimbata si neconfundata in firea dumnezeiasca, e ca “o picatura de apa in oceanul mirului dumnezeiesc”.


Dublul sens al kenozei:

1.Golirea lui Dumnezeu DE slava Sa. Hristos-Dumnezeu nu se rusineaza sa coboare in conditia de om si nu considera ca stirbeste cu ceva demnitatea Tatalui.
Hristos, care El Insusi este una din cele trei persoane ale Sf. Treimi, adica are chip, esenta dumnezeiasca, totusi nu a considerat ca „stirbeste reputatia” Tatalui cu care e de o fiinta, daca isi va da jos vesmantul de lumina si se va imbraca in zdrentele conditiei umane cazute.

2.Golirea firii divine IN firea umana.
Hristos-omul, Cel ce in firea lui umana limitata a pastrat intreaga fire divina necuprinsa este (meta-rational vorbind) ca si picatura de apa in care e cuprins un ocean de mir dumnezeiesc.
In omul Hristos, e cuprins tot Necuprinsul. Cel Necuprins de intregul univers
S-a lasat cuprins, "minimalizat", "esentializat" intr-o faptura umana.
Ceea ce in logica umana nu se poate admite, adica un ocean sa poata fi incapsulat intr-un strop, in supra-logica lui Dumnezeu e posibil si s-a intamplat prin Intrupare.

Prin urmare, picatura de apa (umanitatea Lui ) nu a socotit ca "face de rusine" oceanul de mir (firea dumnezeiasca) daca se considera egala cu el.
Asta e smerirea umanului diferita de smerirea divinului in una si aceeasi Persoana.


Nu inteleg de ce pui intrebari si semnalezi neclaritati daca ignori aprioric orice posibil raspuns ortodox.

Succese nebanuite la papura iti doresc!