Trei zile de intuneric

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşadar: circulă diferite profeţii din diferite timpuri, în care se descriu trei zile de mare încercare, de urgie, prin care va trece lumea. Mulţi îşi vor găsi sfârşitul atunci. Dar, pentru cei care vor rămânea, va începe o perioadă de mai mare apropiere de Dumnezeu. Întrebarea este: există vreun sfânt ortodox care a văzut în stare de răpire cu duhul asemenea tulburare ?

Pacatosul de mine, fortand realitatea, fara sa-mi dau seama, am ajuns sa realizez in mintea mea anumite "imagini" ale unor useri de pe acest forum, ca o transpunere a virtualului in realitate. La domnia ta, domnule Dragomir, imaginea incepea sa prinda contur ca fiind o persoana cu un discernamant religios solid, dublat de o buna pregatire intelectuala in domeniul teologic. Asta facea ca sa va consider un partener de dialog valid si de cinste, cu care sa pot purta o discutie constructiva pentru viata vesnica. In ultima perioada (cateva luni), iertati-ma de analiza, am avut impresia ca ori altcineva posteaza cu acelasi nume, ori domnia ta ai ales sa scoti la iveala ceva ce pana atunci nu observasem. In primul rand o dorinta foarte mare de a explica si a sfatui in probleme concrete ale invataturii ortodoxe, prin invataturi catolice, fara a nota ca acestea sunt invataturi catolice, aparand astfel posibilitatea ca primitorul (ortodox), poate mic si fara discernamant teologic, sa primeasca doar o ispita in plus prin neintelegerile ulterioare. Ma intrebam in acelasi timp, de ce oare, pe un forum declarat ortodox, cand un ortodox intreaba despre impartasanie, despre maslu, despre Har, despre cine-stie-ce, raspunde un catolic pe baza invataturii catolice, fara sa specifice ca el doar isi da cu parerea?

Spun acestea, pentru ca in ortodoxie exista un principiu, ce s-a pierdut de-a lungul timpului la multi din cei ce au parasit ortodoxia, chiar si la unii dintre cei care au ramas, cum ca pentru a fi invatator real trebuie sa traiesti si sa implinesti chiar tu cele despre care dai invatatura. Orice alta metoda bazata pe acumularea de cunostinte teoretice, prin studiu scolastic, nu se incadreaza in calea ortodoxa! Deci domnia ta, fiind traitor catolic, nu pun la indoiala relatia ta cu Dumnezeu ci doar competenta de a da sfaturi in probleme ce se privesc ortodox!

De la aceasta imagine pe care mi-am format-o despre domnia ta si pana la a te acuza (mai ales ca ochiul meu m-a smintit si n-am vazut semnul intrebarii) nu mai este decat un pas. Iarta-ma de te-am analizat gresit!

Peste acestea, vine si intrebarea din acest topic si, vai mie, iar ma intreb, asta sa fie intrebare a unui om de nivelul pe care eu il banuiam sau mai posteaza si altcineva cu acelasi nume? Daca un catolic pregatit si oarecum evoluat duhovniceste pune astfel de intrebari, ridicand comunitatii ortodoxe spre analiza o problema OTV-ista, ori m-am inselat asupra pregatirii si starii acestuia, ori nu m-am inselat dar trebuie sa-i adaug la "profil" si... dornic de ispitire. Sper sa ma insel si sa fie adevarat ca pe calculatorul dumneavoastra mai umbla si altcineva!

Cu dorinta de a fi iertat, pr. Gheorghe.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Cu dorinta de a fi iertat, pr. Gheorghe.

Vă iert, părinte ! Iertaţi şi dv copiilor, pe măsura darului dv mai mare ce l-aţi primit !

Cât despre:

Ma intrebam in acelasi timp, de ce oare, pe un forum declarat ortodox, cand un ortodox intreaba despre impartasanie, despre maslu, despre Har, despre cine-stie-ce, raspunde un catolic pe baza invataturii catolice, fara sa specifice ca el doar isi da cu parerea?

Eu cred că de asta îi zice "forum": adică un loc în care vin oameni să-şi dea cu părerea. Că dacă era să fie primite numai răspunsuri date de magiştri, îi zicea "academie" sau altfel.

Un alt lucru care trebuie observat: are şi laicitatea avantajele ei. Ca preot, eşti legat să nu dai alte răspunsuri decât cele "oficiale" ca să zic aşa: nu poţi transmite decât ce ai primit şi nu mai mult, nici altceva decât ai primit. Când un preot răspunde, omul înţelege că Biserica a dat acel răspuns. Ca laic, însă, ai o libertate mai mare, pe care preotul nu o are în a transmite păreri personale.

În sfârşit, mai merită subliniat că, între învăţătura catolică şi cea ortodoxă sunt, poate, 99 % asemănări şi 1 % deosebiri. Mai ziditor lucru ar fi pentru mine (şi poate şi pentru alţii) să îmi spuneţi unde anume am greşit în răspunsurile mele şi de ce anume, decât obiecţia de fond că nu se cuvine ca un catolic să dea răspunsuri.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu cred că de asta îi zice "forum": adică un loc în care vin oameni să-şi dea cu părerea. Că dacă era să fie primite numai răspunsuri date de magiştri, îi zicea "academie" sau altfel.

Iata ca este pentru a doua oara cand mi se atrage atentia ca asa este pe forum, mai... altfel decat in realitate! Inteleg si eu diferenta dintre pastoratia, sau macar sfatuirea "nevinovata", din realitate si cea de pe forum. Totusi am inteles, observand si potentialul benefic duhovniceste, ca forumul este ceea ce utilizatorii sai creaza. Daca pui bun-simt, va fi un forum de bun-simt, daca pui si competenta teologica, va fi si competent, daca pui si blandete, va fi si placut la "atingere"! Nu conteaza care este asezarea religioasa a celui ce posteaza. Pe ideea ca forumul este (obligatoriu) un loc in care trebuie sa umbli doar cu "masca de gaze pe figura", un fel de pamant al nimanui, unde domneste haosul "datului cu parerea" necenzurat, eu sunt tentat sa spun... pas! Iar asta nu pentru ca nu gasesc aici personalitati teologice de nivelul parintelui D. Staniloae, cu care sa "ma conversez" spre stiinta... "gloatelor", ci numai pentru ca in denumirea acestui spatiu am gasit scris, pe langa "Forum" si cuvantul "Ortodox". Eu ca cinstitor al valorilor ortodoxiei (macar teoretic!), am considerat la inscrierea mea aici ca voi gasi un spatiu autentic ortodox. Acum mi se atrage atentia ca am asteptari prea mari! As sugera administratorului acestui forum sa clarifice identitatea forumului, altfel ma vad nevoit sa-i atrag atentia ca se face vinovat de inselaciune, folosind o eticheta si permitand ca ceea ce reprezinta continutul sa fie alterat constant. Spre ajutor as putea sa propun ceva ce poate produce mai putina confuzie: "Forum Crestin", sau "Forum Religios", ori poate... "Forum pentru... discutii teologice"!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un alt lucru care trebuie observat: are şi laicitatea avantajele ei. Ca preot, eşti legat să nu dai alte răspunsuri decât cele "oficiale" ca să zic aşa: nu poţi transmite decât ce ai primit şi nu mai mult, nici altceva decât ai primit. Când un preot răspunde, omul înţelege că Biserica a dat acel răspuns. Ca laic, însă, ai o libertate mai mare, pe care preotul nu o are în a transmite păreri personale.

Stiu si am acceptat aceasta "raspundere" atata vreme cat nu m-am prezentat cu vreun pseudonim. Totusi nu as fi asa sigur ca la adapostul "laicitatii" poti sa-ti dai cu parerea oricum si oricand, decat daca renunti la multe din principiile de baza ale unui om vertical si dornic de mantuire.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În sfârşit, mai merită subliniat că, între învăţătura catolică şi cea ortodoxă sunt, poate, 99 % asemănări şi 1 % deosebiri. Mai ziditor lucru ar fi pentru mine (şi poate şi pentru alţii) să îmi spuneţi unde anume am greşit în răspunsurile mele şi de ce anume, decât obiecţia de fond că nu se cuvine ca un catolic să dea răspunsuri.

În Cristos, Domnul nostru,
M.D.

Si de ar fi 0,1 la suta deosebiri, dragul meu om credincios, nu se mai poate pune semnul egal! Mai ziditor lucru pentru fratia ta (si poate si pentru altii) ar fi daca ai cauta sa intelegi de ce este acel procent de deosebire! Obiectia ramane pe fond, fiindca acolo se realizeaza "contactul" concret intre tine si mine. Cu parere de rau - Domnul imi este martor! - spun aceasta!

Multumesc Domnului pentru ingaduinta ce ai aratat fata de neatentia si rautatea mea!
Domnul sa te ocroteasca!

În prealabil postat de Pr. Gheorghe

Iata ca este pentru a doua oara cand mi se atrage atentia ca asa este pe forum, mai... altfel decat in realitate! Inteleg si eu diferenta dintre pastoratia, sau macar sfatuirea "nevinovata", din realitate si cea de pe forum. Totusi am inteles, observand si potentialul benefic duhovniceste, ca forumul este ceea ce utilizatorii sai creaza. Daca pui bun-simt, va fi un forum de bun-simt, daca pui si competenta teologica, va fi si competent, daca pui si blandete, va fi si placut la "atingere"! Nu conteaza care este asezarea religioasa a celui ce posteaza. Pe ideea ca forumul este (obligatoriu) un loc in care trebuie sa umbli doar cu "masca de gaze pe figura", un fel de pamant al nimanui, unde domneste haosul "datului cu parerea" necenzurat, eu sunt tentat sa spun... pas! Iar asta nu pentru ca nu gasesc aici personalitati teologice de nivelul parintelui D. Staniloae, cu care sa "ma conversez" spre stiinta... "gloatelor", ci numai pentru ca in denumirea acestui spatiu am gasit scris, pe langa "Forum" si cuvantul "Ortodox". Eu ca cinstitor al valorilor ortodoxiei (macar teoretic!), am considerat la inscrierea mea aici ca voi gasi un spatiu autentic ortodox. Acum mi se atrage atentia ca am asteptari prea mari! As sugera administratorului acestui forum sa clarifice identitatea forumului, altfel ma vad nevoit sa-i atrag atentia ca se face vinovat de inselaciune, folosind o eticheta si permitand ca ceea ce reprezinta continutul sa fie alterat constant. Spre ajutor as putea sa propun ceva ce poate produce mai putina confuzie: "Forum Crestin", sau "Forum Religios", ori poate... "Forum pentru... discutii teologice"!

Cred ca sunt multi in asentimentul dumneavoastra ..si sunt si altii care au crezut ca venind si spunand ce simt li se va da un raspuns autorizat ortodox...nu a fost sa fie asa si cred sincer ca am gresit cand am inteles ca ar fi un "forum ortodox"...este un forum care pleaca de la ortodoxie si sfarseste in a permite ca toate pacatele sa fie emanate prin ce scriem ..si nici macar nu stiu daca am pacatuit cu adevarat, ca cel ce ma dojeneste ..nu este un preot macar.....caruia prin functia sa sa-si permita sa o faca avand cunostiintele necesare...Eu am crezut ca este un Admin care sa puncteze macar ce gresim....daca doar ajungem sa fim banati nu stim cand si in ce fel am gresit..
Iertata fiu, imi spun si eu durerea, cu toate ca am zis ca tac..dar acesta a ramas in suflet si as vrea macar sa o impartasesc..stiu ca poate am gresit, dar nu am gasit persoana autorizata sa o faca luand cunostiinta de toate postarile mele si tragand o concluzie...chiar si judecata nu ma deranja sa fiu..dar sa stiu unde gresesc mi-ar place ...dar cand vad maniera la care se face "judecata"...pot spune ca am obosit sa mai vorbesc cu lumea mai rau decat daca vorbem fata in fata cu ei....concluzia voi ramane singura in continuare...cu Dumnezeu in inima, sper sa vrea sa fie mereu acolo si sa nu se uite la cat de pacatoasa sunt...ca totusi pe El singur vreau sa Il iubesc
Am mai facut acesta postare si pentru faptul ca cineva m-a acuzat de viclenie, cand am spus ca voi pastra tacerea ...si ca nu am motiv plauzibil...acum vad ca si dumneavoastra ati simtit ce am simtit eu...prin intrarea aici...
Multumesc pentru ce ati scris... macar asa nu voi mai incarca constiinta ca iar eu sunt singura vinovata de starea in care ma aflu... dar a nu se intelege ca ii arunc cuiva sarcina asta de vinovat...mi-am asumat singura responsabilitatea cand am intrat aici...deci nu judec, nu inculp, ci doar vorbesc si eu sa ma aflu in treaba...!
Doamne ajuta!

[fallen]

[quote=Pr. Gheorghe;393405]



Stiu si am acceptat aceasta "raspundere" atata vreme cat nu m-am prezentat cu vreun pseudonim. Totusi nu as fi asa sigur ca la adapostul "laicitatii" poti sa-ti dai cu parerea oricum si oricand, decat daca renunti la multe din principiile de baza ale unui om vertical si dornic de mantuire.



Ma iertati, am si eu o intrebare oarecum "paralela": ce ar trebui sa faca un om "vertical" daca constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie ? Sa renunte la ea, sa se reorienteze, sau sa devina un nou "Martin Luther"?

În prealabil postat de fallen

Ma iertati, am si eu o intrebare oarecum "paralela": ce ar trebui sa faca un om "vertical" daca constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie ? Sa renunte la ea, sa se reorienteze, sau sa devina un nou "Martin Luther"?

Imi cer iertare, dar... nu prea inteleg intrebarea, in contextul celor zise de mine! Daca v-am creat impresia ca ma plang de faptul ca sunt preot, trebuie sa va spun ca nu este asa. Raspunderea de care aminteam se refera la actiunile de pe forum, pentru ca in acest context era restul discutiei!

Daca insa va refereati nu la mine, ci la orice persoana care s-ar putea afla in situatia pe care o descrieti, imi vine greu sa dau un raspuns la modul general. Constiinta si ratiunea fiecarui om trebuiesc educate ca, in orice situatie, sa poata conlucra spre a alege cea mai buna solutie. Educarea aceasta insa poate fi un proces de lunga durata. Raspunsul concret, din partea mea, la intrebarea dumneavoastra este: nu stiu!

Si ca o completare "paralela": in ortodoxie nu exista reforma, ci doar ascultare in rugaciune si credinta, pana la mucenicie! Sa nu fiti tentat(a) sa ganditi ca asta este prostie, ori lasitate, ori necredinta, pana nu veti incerca sa faceti aceasta chiar dumneavoastra, insiva, caci ortodoxia se traieste, nu se filozofeaza, si cine nu o traieste nu va sti nicicand ce reprezinta cu adevarat!

Domnul cu noi, cu toti!

În prealabil postat de fallen

Ma iertati, am si eu o intrebare oarecum "paralela": ce ar trebui sa faca un om "vertical" daca constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie ? Sa renunte la ea, sa se reorienteze, sau sa devina un nou "Martin Luther"?

Reciteam cuvintele pe care le-ati scris si ma gandeam: chiar asa, daca un preot, la o anumita perioada de la hirotonie "constata ca institutia pe care o reprezinta sau profesia pe care o are nu mai este ceea ce se astepta el sa fie?". Punand astfel problema mi-a sarit in atentie o incorectitudine in enuntul problemei: preotia nu trebuie privita ca o profesie, caci este de fapt, suta la suta, chemare si slujire.

Daca un preot s-ar afla in situatia de mai sus, cred ca mai intai ar trebui ajutat sa-si limpezeasca relatia sa cu preotia pe care a acceptat-o si abia mai apoi sa fie analizata relatia sa cu institutia pe care o reprezinta, Biserica. Un preot care are o perceptie gresita fata de preotie nu poate avea o perceptie corecta fata de Biserica! Acel preot trebuie sa puna epitrahilul in cui un timp, cu binecuvantarea duhovnicului si a ierarhului sau, iar apoi sa mearga intr-o manastire, sa zicem, la "canon de meditatie si rugaciune", pana-si limpezeste simtirea! Ulterior trebuie sa ia o hatarare clara: fie slujeste cu credinta, fie renunta si face pocainta pentru tot restul vietii. Personal cred ca mai groaznic ca un preot sa renunte la preotie este doar ca un preot necredincios sa slujeasca!

Daca preotul este credincios si slujeste, dar observa ca Biserica are o derapare, este o alta situatie. Fiecare isi va calcula starea sa si va actiona in consecinta. Judecatorul va judeca, invatatorul va invata, parintele va si certa. Sfantul Ioan Gura de Aur a trecut prin asa ceva! La fel si Sfantul Maxim Marturisitorul. Si altii! Dar nici unul nu a facut reforma in afara Bisericii, ci doar in interiorul ei! Pentru adevaratii sfinti, Biserica este una pentru vecie si nu se poate arunca la gunoiul istoriei ori de cate ori ni se pare noua ca s-a stricat!

Acesta este idealul! Intre extreme exista insa aproape o infinitate de situatii gri, pe care doar Dumnezeu le poate judeca!

M-ati ispitit spre teorie! Dar pentru mine a fost cu folos, sincer! M-as bucura daca va-ti folosi spre mantuire si dumneavoastra. Slava Domnului pentru toate!

[Mihai36]

Parerea mea este ca nu se poate compara intrutotul cu dizidenta lui Martin Luther (fata de papalitate, inchizitie, etc) iar daca s-ar pune problema nu s-ar referi la acelasi subiect ci la alte subiecte iar ele trebuie cintarite in functie de specificul si gravitatea lor.
Daca esti singur in acea pozitie -sa zicem ca deraparea ar fi intro anume interpretare dogmatica -atunci nu ai de facut nimic -daca ti sa descoperit derapajul cu siguranta si altora le-a fost dar a cazut de cuviinta sa nu faca valuri iar daca derapajul este mai nou atunci el va fi in timp facut cunoscut si altora.
Cum o sciziune nu este de preferat (decit in situatii extreme) chiar daca derapajul este observat de mai multi nu exista decit doua alternative : sa se incerce intrun efort comun corectarea problemei pe cale ierarhica sau daca trebuie lasata asa cum e atunci nu este de facut nimic -se va rezolva la momentul cuvenit.
Probabil corectarea interpretarii nu ar fi usoara si nici indicata in cazul in care interpretarea corecta ar depasi puterea de a purta a norodului. Ea deci trebuie sa ramina o taina rezervata celor putini..

În prealabil postat de Mihai36

Cum o sciziune nu este de preferat (decit in situatii extreme) chiar daca derapajul este observat de mai multi nu exista decit doua alternative : sa se incerce intrun efort comun corectarea problemei pe cale ierarhica sau daca trebuie lasata asa cum e atunci nu este de facut nimic -se va rezolva la momentul cuvenit.
Probabil corectarea interpretarii nu ar fi usoara si nici indicata in cazul in care interpretarea corecta ar depasi puterea de a purta a norodului. Ea deci trebuie sa ramina o taina rezervata celor putini..

Este o pozitie corecta. Dar ramane destul de mult de discutat. Esenta este ca nu se poate teoretiza pe aceasta tema decat cu riscul de a (te) smintii foarte profund!

As mai spune ceva: eu nu pot accepta sciziunea fata de Biserica, in nici o situatie! Parafrazand as spune ca, ce Dumnezeu a unit, omul nu poate sa desparta!