Pact cu diavolul

[WhiteChakra]

Binenteles, nu m-am exprimat cum trebuie. Nu e tocmai o dorinta ci mai degraba o necesitate (de ordin medical dupa cum am mai spus). Sunt sigur ca daca as lua parte la aceasta, viata mea si a celor din jurul meu ar fi mult mai buna DECI, de ce nu se-ntampla ? De ce cand totul pare a fi ok, se produce o intorsatura cu totul imprevizibila care distruge absolut tot. Nu inteleg de ce Dumnezeu ar fi impotriva acestui lucru din moment ce este un lucru bun si inocent, de care am foarte mare nevoie. De ce spun impotriva ? Din cauza intorsaturii care are loc de fiecare data, pur si simplu asta imi da de inteles.

Viața noastră nu-i a noastră; e a Lui, pentru că El ne-a dat-o. Și dacă ne-a dat-o, ne dă și o chemare; nu noi decidem ce e mai bine de făcut cu viața noastră. Dorințele noastre stau de multe ori împotriva voii lui Dumnezeu.

Bine este să fim într-o stare de ascultare, de receptivitate față de Dumnezeu, ca să înțelegem ce vrea cu noi. Ascultarea aceasta înseamnă o relație vie cu El, un dialog, adică rugăciune. Dar nici să ne rugăm nu știm. De aceea ne arată Mântuitorul însuși cum trebuie să ne rugăm, lăsându-ne ca model Tatăl nostru, care începe cu „Facă-se voia Ta”.

Nu e rău să ne rugăm pentru sănătate, pentru că de multe ori astfel de rugăciuni au fost ascultate și mulți s-au vindecat. Atunci, însă, când nu primim aceasta, înseamnă că mai de folos ne este boala decât sănătatea și că trebuie să o primim și pe ea tot ca pe un dar. Boala poate însemna, dacă este purtată cu răbdare, cu supunere, fără revoltă, o biruire a trupului, a dorințelor trupești și sufletești, o omorâre a egoismului, pentru a lăsa loc duhului să crească în noi, pentru a face loc harului pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască.

Ceea ce lipsește vieții noastre în cel mai înalt grad este tocmai harul. Fără el putem fi nefericiți măcar că nu ne-ar lipsi nimic - nici sănătate, nici avere; iar cu el suntem fericiți în pofida tuturor lipsurilor pe care le-am putea avea.

[WhiteChakra]

Dar daca boala te face inevitabil mai rau, mai complexat, incepi sa dispretuiesti oamenii, sa iti pierzi increderea in sine ? Binenteles, nu exclud eventualele beneficii ale acesteia.

Suferința e, într-adevăr, o piatră de încercare. E un examen uneori teribil prin care trebuie să trecem. Și așa este, prin această încercare unii devin mai răi iar alții devin mai buni. Unii se umplu de ură, de răutate, alții se detașează de ei înșiși și se apropie de Dumnezeu. E ceea ce s-a întâmplat în secolul trecut și în închisorile comuniste, unde unii L-au cunoscut pe Dumnezeu, simțindu-L aproape, pe când alții n-au putut face față grelelor încercări și au căzut, au făcut compromisuri, s-au înrăit... și-au pierdut sufletele.

Nu putem duce singuri suferința, asta-i sigur. Dacă ne desprindem de Dumnezeu în suferință sigur vom cădea. Când te doare ceva e absolut necesar să te rogi ca Domnul să te ajute să poți răbda. Și te va ajuta, până vei ieși la liman.

[Andy00]

Toate sunt incercari ale statorniciei tale incredinta fata de Mantuitorul. Eu personal in momentul in care intampin greutati ma gandesc la drepul Iov prin cate a trecut si nu a cartit impotriva Domnului. Sper sa treci cu bine de toate si multa rabdare!

Ai nevoie de susținere, e clar. E greu să treci singur prin suferințe, prin boală. Trebuie să te rogi, dar și mai bine este dacă se mai roagă cineva cu tine. Ai nevoie de o legătură mai strânsă cu Biserica și de spovedanie, mai ales dacă suferința iscă în tine gânduri și simțăminte rele. Curăță-te, scapă de ele, aruncă-le cât mai rapid. Un suflet curat se deschide harului și va avea putere să ajute și trupul să-și ducă crucea.

Dacă vrei să ne rugăm și noi pentru tine, spune-ne numele de botez.

În prealabil postat de Andy00

Toate sunt incercari ale statorniciei tale incredinta fata de Mantuitorul. Eu personal in momentul in care intampin greutati ma gandesc la drepul Iov prin cate a trecut si nu a cartit impotriva Domnului. Sper sa treci cu bine de toate si multa rabdare!

Cam asa gandeam sa-i raspund si eu lui WhiteChakra, dandu-i exemple pe dreptul Iov. Tu ai facut-o limpede.

Deci dragule, ai rabdare, rabdare, rabdare, nu pregeta, roaga-te si fi-i sigur ca Dumnezeu stie cel mai bine ce este bine si ce nu este bine pentru tine, si pentru noi toti. Este doar si Tatal tau!

[WhiteChakra]

Din pacate iti alina doar durerea, nu si boala iar la un moment dat te vei intalni din noi cu suferinta cauza de boala respectiva. In fine, incep sa accept situatia vazand ca nu primesc niciun fel de ajutor divin si chiar incepe sa-mi placa sa fiu rau, fiind constient ca ma indepartez de Dumnezeu si totusi, fiind total nepasator (doar nici Lui nu-i pasa de problema mea, cam asta vad eu).

Să știi că nimeni nu te poate salva dacă nu vrei să te lași salvat. Nici nu poți ajuta pe cineva care nu vrea să-ți primească ajutorul.
Nu vei fi primul care să se supere pe Dumnezeu, însă e păcat de tine.

[WhiteChakra]

Am scris mesajul anterior fara sa-mi dau seama ca au aparut si altele. L-am editat iar apoi l-am reeditat ca sa scriu totul intr-un mesaj nou. Da, sunt constient ca am nevoie de rabdare insa este foarte greu, sunt sigur ca si voi stiti asta, vorba aia: "Doamne, da-mi rabdare dar da-mi-o acum". Cat despre Biserica, nu prea am mai trecut pe acolo si sincer sa fiu, nici nu-mi vine sa trec cand vad atatia preoti care sunt de-a dreptul INFECTI din punct de vedere spiritual iar preoti buni (referitor la ce a scris florinbv) nu prea exista in orasul meu. Sunt de parere ca daca esti credincios, Dumnezeu te aude si daca te rogi de acasa, nu e ca si cum ar spune "ba, du-te la biserica ca de acasa nu-i semnal si nu te aud". Intr-un fel nici eu nu vreau sa fiu salvat, adica am nevoie de o garantie ca in urma "vindecarii" mele spirituale, Dumnezeu o sa ma ajute. De fapt, vreau ca intai El sa ma ajute si abia dupaia sa respect si partea mea din "afacere" (n-am gasit un cuvant mai potrivit), ceea ce este imposibil si de-a dreptul ridicol, stiu asta. :)