cand unul din parinti ramane singur

Carine draga mea,eu si fiica mea am trecut in urma cu ceva ani printr-o situatie asemanatoare...a fost greu,teribil de greu pentru amandoua..au fost si .sunt lucruri neterminate,lucruri si decizii pe care trebuie sa le iei de unul singur...nu mai exista,,noi,,dar exista speranta si timpul,da,el timpul si Dumnezeu,de aceea am sa ma rog pentru voi....fie ca Bunul Dumnezeu sa va aline suferintele,sa va intareasca si sa va dea sanatate.Decizia va apartine,iti apartine...insa,zic eu,ar fi bine sa urmati fiecare drumul vostru,mama ta aici,tu acolo...acolo este viata ta,acolo construiesti sau construiti,acolo sunteti voi doi,mentalitati si perceptii diferite..in timp???...cine stie...mama ta este aici ,acasa ...si tot acasa este si bunica,nu?...cu un dor ,o mangaiere mai aproape...mai este si tatal tau ,prezent in toate.Aici este viata ei si ma intreb daca nu este prea mult si prea tarziu sa traiasca in viata altora....stii tu ce spun,nu?.....cu sufletul sunt alaturi de voi si stiu ca o sa luati decizia cea mai inteleapta iar pentru tatal tau/Dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace.