Membrii plecati , membrii disparuti si membrii "renascuti" , ai forumului nostru !

[Hartford]

În prealabil postat de cristiboss56

Inima mea are numai intrari
Cine patrunde in ea , acolo ramane !
Viata mea are multe carari !
Nu stiu daca , ajung pana la mine !

Simt adierea calda
A duhului cel Sfant.
Suntem praf de stele
In cer si pe pamant.

Am cheltuit o viata
De lucruri omenesti
Si n-am stiut ca " Rai "
Inseamna sa iubesti !

Frumoase versurile lui Dorina sint sigura ca le-a scris din inima ei cea calda.
Si eu de peste ocean va port in gind pe cei de pe acest minunat forum.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Hartford

Frumoase versurile lui Dorina sint sigura ca le-a scris din inima ei cea calda.
Si eu de peste ocean va port in gind pe cei de pe acest minunat forum.

Carticica cu versuri si una cu povestiri , scrise de Dorina , mi-au fost trimise ca dar de catre ea , si ii multumesc din suflet inca si inca odata !

[cristiboss56]

Chiar daca suntem de credinte diferite , pot spune cu mana pe inima ca Scot este un OM adevarat , si ii multumesc public pentru darurile in carti pe care mi le-a trimis prin posta ! De asemena , mii de multumiri din partea Bisericii Sfantul Mare Mucenic Mercurie , pentru cartile donate !
Sa traiesti prietene !

Cristi,daca este ceva bun slavit fie Numele Domnului si fie ca toti cei ce vor merge acolo si vor citi acele carti,sa aiba folos duhovnicesc de pe urma lor.Eu lectia asta am invatat-o acum mult timp.

Odata a venit in vizita la mine un pastor in varsta si in timp ce discutam se uita la biblioteca.La un anumit moment s-a intors,m-a privit fix si m-a intrebat: ,,Sunt toate doar pentru tine?".Eu,singur pe mine si mandru nevoie mare,i-am spus: ,,Le-am strans cu mari sacrificii si le studiez".Iar s-a uitat la mine si m-a intrebat: ,,Zici ca le studiezi?Si ce ai inteles din ele,asa la modul general?"Eu am inceput o intreaga argumentatie,sigur pe mine.N-a zis nimic si m-a ascultat zambind.Peste ani l-am vizitat in parohia sa,peste hotare.O biserica micuta si veche,in care se straduise sa adune o mica biblioteca,din contributiile credinciosilor,si asa saraci.Cartile erau citite si rascitite,vechi,subliniate,rupte,atat aveau si ei. M-a simtit teribil de incurcat.Eu aveam singur o biblioteca intreaga, unele nici macar nu le citeam.Prin urmare,cand l-am vizitat din nou,am luat cu mine o lada de carti si le-am dus acolo.Au fost efectiv imprumutate toate in decurs de cateva zile.M-a privit zambind cand ne-am revazut si mi-a spus:

,,Deci nu erau doar pentru tine.Se pare ca totusi ai inteles ceva din ele si nu ai ascuns lumina lor sub obroc".

Acum omul acela batrin s-a mutat la Domnul dar eu ii ramin recunoscator pt ca a spart gheata din inima mea.Traim intr-o lume in valtoare fratilor.Sa ajute fiecare cum poate si mai ales cand are mai mult decat are nevoie.Unii dau din putinul lor si altii din prisosul lor.Ultimii sa invete de la primii,asa cum Mantuitorul a dat ca exemplu femeie văduvă care a pus doi bani în vistieria templului,putin,da a pus din putinul ei.Cu doar doi bani, vaduva a fost fericita de Hristos pentru jertfa ei. Ea daduse tot ce avea, cei doi bani ai sai, atat de putin totusi, dar care, pentru ea, insemnau totul.Sa ne ajute Cel de Sus pe toti sa dam si noi celor din jur asa cum Domnul ne-a dat noua.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Sa ne ajute Cel de Sus pe toti sa dam si noi celor din jur asa cum Domnul ne-a dat noua.

Asa sa ne ajute Dumnezeu !

[MariS_]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cristi,daca este ceva bun slavit fie Numele Domnului si fie ca toti cei ce vor merge acolo si vor citi acele carti,sa aiba folos duhovnicesc de pe urma lor.Eu lectia asta am invatat-o acum mult timp.

Odata a venit in vizita la mine un pastor in varsta si in timp ce discutam se uita la biblioteca.La un anumit moment s-a intors,m-a privit fix si m-a intrebat: ,,Sunt toate doar pentru tine?".Eu,singur pe mine si mandru nevoie mare,i-am spus: ,,Le-am strans cu mari sacrificii si le studiez".Iar s-a uitat la mine si m-a intrebat: ,,Zici ca le studiezi?Si ce ai inteles din ele,asa la modul general?"Eu am inceput o intreaga argumentatie,sigur pe mine.N-a zis nimic si m-a ascultat zambind.Peste ani l-am vizitat in parohia sa,peste hotare.O biserica micuta si veche,in care se straduise sa adune o mica biblioteca,din contributiile credinciosilor,si asa saraci.Cartile erau citite si rascitite,vechi,subliniate,rupte,atat aveau si ei. M-a simtit teribil de incurcat.Eu aveam singur o biblioteca intreaga, unele nici macar nu le citeam.Prin urmare,cand l-am vizitat din nou,am luat cu mine o lada de carti si le-am dus acolo.Au fost efectiv imprumutate toate in decurs de cateva zile.M-a privit zambind cand ne-am revazut si mi-a spus:

,,Deci nu erau doar pentru tine.Se pare ca totusi ai inteles ceva din ele si nu ai ascuns lumina lor sub obroc".

Acum omul acela batrin s-a mutat la Domnul dar eu ii ramin recunoscator pt ca a spart gheata din inima mea.Traim intr-o lume in valtoare fratilor.Sa ajute fiecare cum poate si mai ales cand are mai mult decat are nevoie.Unii dau din putinul lor si altii din prisosul lor.Ultimii sa invete de la primii,asa cum Mantuitorul a dat ca exemplu femeie văduvă care a pus doi bani în vistieria templului,putin,da a pus din putinul ei.Cu doar doi bani, vaduva a fost fericita de Hristos pentru jertfa ei. Ea daduse tot ce avea, cei doi bani ai sai, atat de putin totusi, dar care, pentru ea, insemnau totul.Sa ne ajute Cel de Sus pe toti sa dam si noi celor din jur asa cum Domnul ne-a dat noua.

Intr-un sat uitat de lume s-au adunat, odata, reprezentanti de seama din mai toate confesiunile. Fiecare trebuia sa tina un discurs despre credinta sau confesiunea sa. Toti au inceput sa tina discursuri cat mai emotionante cand era vorba de confesiunea si credinta proprie dar presarate si cu minciunele si mici ironii cand se refereau la alte confesiuni. Binenteles rumoarea din sala crestea cu fiecare discurs pentru ca intotdeauna barna altora loveste mai tare decat paiul propriu. La final era deja zarva mare. Numai intr-un colt sedea un batran ce parea ca adormise. Cativa l-au vazut si s-au dus sa-l roage si pe el sa ia cuvantul. La inceput batranul nu a vrut dar mai apoi, convins de ceilalati, a zis ca o sa spuna si el ceva. Dar in loc sa se indrepte spre bina (adica scena) trecu prin sala sontac-sontac si ii imbratisa pe toti participantii apoi se urca cu greu pe bina si spuse:
- Asta a fost "discursul" meu. Iertati-ma, fratilor, ca eu nu stiu a vorbi.
Asa fac si eu, acum, in zarva forumului, va imbratisez pe toti "si pe cei care vin si pe cei ce pleaca si pe cei ce raman", ca pacatosi si supusi greseli suntem cu totii.
Sa ma iertati daca nu v-a placut povestea.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mulţumim, bătrâne.

[glykys]

În prealabil postat de MariS_

Intr-un sat uitat de lume s-au adunat, odata, reprezentanti de seama din mai toate confesiunile. Fiecare trebuia sa tina un discurs despre credinta sau confesiunea sa. Toti au inceput sa tina discursuri cat mai emotionante cand era vorba de confesiunea si credinta proprie dar presarate si cu minciunele si mici ironii cand se refereau la alte confesiuni. Binenteles rumoarea din sala crestea cu fiecare discurs pentru ca intotdeauna barna altora loveste mai tare decat paiul propriu. La final era deja zarva mare. Numai intr-un colt sedea un batran ce parea ca adormise. Cativa l-au vazut si s-au dus sa-l roage si pe el sa ia cuvantul. La inceput batranul nu a vrut dar mai apoi, convins de ceilalati, a zis ca o sa spuna si el ceva. Dar in loc sa se indrepte spre bina (adica scena) trecu prin sala sontac-sontac si ii imbratisa pe toti participantii apoi se urca cu greu pe bina si spuse:
- Asta a fost "discursul" meu. Iertati-ma, fratilor, ca eu nu stiu a vorbi.
Asa fac si eu, acum, in zarva forumului, va imbratisez pe toti "si pe cei care vin si pe cei ce pleaca si pe cei ce raman", ca pacatosi si supusi greseli suntem cu totii.
Sa ma iertati daca nu v-a placut povestea.
"Si nu uita, mama, sa fii bun!"
Har, smerenie si jertfa de sine.

Draga mariS, ma bucur ca ai revenit. Iata o analogie frumoasa intre piesele de sah si Biserica, sper sa iti placa:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cre...i-hristos.html

[MariS_]

În prealabil postat de glykys

Draga mariS, ma bucur ca ai revenit. Iata o analogie frumoasa intre piesele de sah si Biserica, sper sa iti placa:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cre...i-hristos.html

Multumesc frumos, draga glykys, pentru bucuria asta si multumesc si Ioanei, autoarea frumosului articol. Oare este aceiasi persoana care scrie si pe forumul nostru? Iata articolul.


Piesele de şah şi Biserica lui Hristos
Joi, 23 Iunie 2011 22:55

Elementul cel mai important de pe tabla de şah este regele.Toate celelalte piese au un singur scop: apărarea sa. Deşi regele poate fi adus în “şah mat”, interesant este faptul că regele nu 'se ia'. Deşi atacat, el rămâne pe tabla de şah. Acesta este recunoscut şi prin crucea sa.

Regele este Hristos. Există duşmani ai Lui, care Îl atacă, dar există şi credincioşii,care Îl apără, uneori chiar cu preţul vieţii. Însă El este veşnic şi efortul duşmanilor de a-L doborî este în zadar. Aceştia pot duce multe suflete din cele care Îl apară la pierzare,dar nu pot distruge Regele. De remarcat este şi faptul că Regele este cea mai statică piesa.El priveşte cum prietenii săi Îl apăra şi respecta libertatea de gândire a duşmanilor. Decizia Sa o vom afla abia la judecata de apoi.

Cele mai multe posibilităţi de apărare a regelui şi a celorlalte piese le are, cu siguranţă, regina. Aceasta se poate deplasa în trei direcţii şi pe orice număr de pătrăţele.

Regina Cerului este Fecioară Maria. Ea sare în apărarea noastră şi mijloceşte pentru noi înaintea lui Hristos,aşa cum a mijlocit dintotdeauna. Ea este cea care se jertfeşte cel mai mult pentru Dumnezeu şi Biserică, începând cu zămislirea sa Ea îi este şi fiica,dar şi Mama.

Turele au şi ele două posibilităţi de deplasare, dar numai în linie dreaptă. Aceştia sunt duhovnicii, care îi călăuzesc pe credincioşi pe calea cea dreaptă şi cu adevărul de credinţă îi înving pe duşmani.

Există şi nebuni pentru Hristos. Aceştia,deşi în ochii lumii se deplasează fără noimă, prin 'nebunia' lor, ei înving păcatul.

O facilitate specială a cailor faţă de celelelte piese este că aceştia pot 'lua' o piesă,chiar dacă înaintea ei se afla altele. Aceştia sunt călugării, care lupta cu patimile în tot ceasul şi datorită experienţei lor duhovniceşti, pot trece cu uşurinţă peste multe din păcate, pentru a le doborî pe cele mai mari.

Pionii sunt credincioşii. Deşi aceştia au o autoritate redusă, iar mişcările lor sunt reduse faţă de ale celorlalte piese, aceştia sunt numeroşi şi sunt plasaţi în prima linie. Credincioşii sunt primii atacaţi de către duşmani, deoarece majoritatea nu cunosc toate dogmele cele adevărate.

Aceştia sunt atacaţi, la începutul jocului, de către ceilalţi pioni. Apoi, intră în joc şi piesele mai puternice.La final, rămân regii şi reginele.În viaţă, mulţi oameni fac rău, dar în spatele faptelor lor nu se află doar ei înşişi, ci şi cel rău,ei fiind numai ademeniţ, devenind nişte instrumente ale sale.La finalul jocului,cei doi regi rămân pe tabla de şah. Observăm că toate piesele pot sta în imediata apropiere a celor adversare, în afară de regi. Aceştia nu se pot apropia unul de altul la o distanţă mai mică de două pătratele. Războiul de pe tabla de şah nu se da între pioni, cai, nebuni şi ture, ci între cei doi regi, între bine şi rău, între alegerea conştientăa binelui sau a răului.

De remarcat este faptul că, deşi de cealaltă parte a baricadei, piesele sunt negre, ele au aceleaşi posibilităţi de deplasare. Necredincioşii pot ajunge la credinţă, deoarece sunt creaţi tot după chipul lui Dumnezeu. Ei doar folosesc greşit calităţile date de Dumnezeu, de aceea nu câştigă. Prin spovedanie sinceră, aceştia pot deveni, din piese negre, piese albe. Cu excepţia regelui negru, care nu vrea să se apropie de Regele Alb şi continuă să vrea să fie stăpân. Diavolul care nu vrea să se pocăiască şi să-şi ceară iertare la Dumnezeu pentru tot ce a făcut.

(Ioana - Teologia Sahului)

[Hartford]

În prealabil postat de cristiboss56

Carticica cu versuri si una cu povestiri , scrise de Dorina , mi-au fost trimise ca dar de catre ea , si ii multumesc din suflet inca si inca odata !

Oh da au ajuns carticelele si la mine peste ocean m-am bucurat ca un copil cind le-am vazut si am fost fara rabdare sa le citesc,multe din povestioarele ei se potriveau intamplarilor copilarie mele de pe aceleasi meleaguri.