Pacatul

"Păcatul este o conspiraţie a minţii omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este călcarea legilor vieţii printr-un abuz de libertate. Păcatul e înfrângerea sufletului de către „eu”.

"Pacatul este o rana care ascunsa ochiului medicului, devine incurabila". Sf. Vasile cel Mare

[EmaSimona]

Păcatul vine din orgoliu sau naivitate, iar noi suntem asemenea copiilor imaturi care aleargă după tot ce e dulce și colorat, fără a deosebi ce le face rău. Aceasta în faza când luăm primele doze, pe care le-am fi putut evita mai ușor. Apoi intervine obișnuința și ne este greu să ne lăsăm.

[George.m]

"Pacatul se naste asa, ca diavolul ispiteste pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si ii arata inceputul pacatului, iar omul intra in vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se indulceste si il primeste" (Marcu Ascetul, Despre cei ce cred ca se indrepteaza din fapte, in Filocalia I).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

"Pacatul se naste asa, ca diavolul ispiteste pe om printr-o momeala care nu-l forteaza si ii arata inceputul pacatului, iar omul intra in vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se indulceste si il primeste" (Marcu Ascetul, Despre cei ce cred ca se indrepteaza din fapte, in Filocalia I).

Important sa nu deznadajduim in lupta cu pacatul , sa nu ne predam , sa nu ne consideram invinsi , chiar si in clipele cele mai grele ale vietii noastre . Lupta cu pacatul , draga George , este continua , caci nu pot spune ca azi am biruit raul , si maine sa stau linistit fara pasare , caci ispititorul are si acest viclesug al sau sa-ti dea impresia ca l-ai invins si s-a departat de tine . Toata speranta si increderea sa ne-o punem in Dumnezeu , caci El este izbavitorul nostru , chiar daca uneori avem impresia ca ne-a parasit , dar El nu-si paraseste faptura niciodata !
Citeam de curand din Sfantul Chiril al Ierusalimului , si mi-a ramas un pasaj in minte care suna cam asa : " Pacatele tale nu vor birui vreodata marirea milostivirii lui Dumnezeu . Ranile tale nu vor depasi niciodata puterea lui tamaduitoare . Doar daruieste-te Lui prin credinta , marturiseste-ti patima , graieste si tu impreuna cu profetul David:
<<Marturisi-voi faradelegea mea Domnului>> , si atunci va urma ceea ce spune in continuare acelasi stih:
<<Si Tu , Doamne , ai iertat nelegiurea pacatului meu >>

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Important sa nu deznadajduim in lupta cu pacatul , sa nu ne predam , sa nu ne consideram invinsi , chiar si in clipele cele mai grele ale vietii noastre . Lupta cu pacatul , draga George , este continua , caci nu pot spune ca azi am biruit raul , si maine sa stau linistit fara pasare , caci ispititorul are si acest viclesug al sau sa-ti dea impresia ca l-ai invins si s-a departat de tine . Toata speranta si increderea sa ne-o punem in Dumnezeu , caci El este izbavitorul nostru , chiar daca uneori avem impresia ca ne-a parasit , dar El nu-si paraseste faptura niciodata !
Citeam de curand din Sfantul Chiril al Ierusalimului , si mi-a ramas un pasaj in minte care suna cam asa : " Pacatele tale nu vor birui vreodata marirea milostivirii lui Dumnezeu . Ranile tale nu vor depasi niciodata puterea lui tamaduitoare . Doar daruieste-te Lui prin credinta , marturiseste-ti patima , graieste si tu impreuna cu profetul David:
<<Marturisi-voi faradelegea mea Domnului>> , si atunci va urma ceea ce spune in continuare acelasi stih:
<<Si Tu , Doamne , ai iertat nelegiurea pacatului meu >>

Frumoase cuvinte! Intr-adevar, luptam cu pacatul pana la ultima suflare. Bine e ca cel ce sta, sa aiba grija sa nu cada, dupa cum citim in Scriptura; iar cel ce a cazut, sa-L strige cu putere pe Dumnezeu pentru a-l ridica.

Nu-L suparam atat de mult pe Dumnezeu pentru faptul ca suntem pacatosi, cat pentru acela ca nu vrem sa ne pocaim.
Nu exista boala pe care Dumnezeu sa nu o poata vindeca. Nu exista mort pe care Hristos sa nu-l poata invia.

E minunat ca Dumnezeu nu se scarbeste de noi, oricat de intinati sufleteste am fi. El nu ne intoarce spatele, oricat de multa rautate am acumula intru noi. Intr-o clipa ne poate da mantuirea. Intr-o clipa ne poate darui viata cea adevarata. Dar cu o conditie: sa ne dorim si noi asta.

Unele pacate sunt mari si le marturisim cu usurinta. Daca nu ni le amintim noi, ni le amintesc altii... Dar exista si pacate finute, de care nici nu ne dam seama si, daca nu cercetam un indreptar de spovedanie, nici nu ne dam seama ca am pacatuit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Unele pacate sunt mari si le marturisim cu usurinta. Daca nu ni le amintim noi, ni le amintesc altii... Dar exista si pacate finute, de care nici nu ne dam seama si, daca nu cercetam un indreptar de spovedanie, nici nu ne dam seama ca am pacatuit.

Am cumparat de mult un astfel de indreptar , ce continea cam 400 de "abateri ", sa le spun astfel . Am stat eu cumintel , am citit , si am zis : " sa incep a le incercui , ca de sa nu le uit".Am tot incercuit , si iar am incercuit , si la final am constatat ca totul era invaluit in cerculete , peste cerculete ! Mai , mi-am zis , sa mai tai din cerculete , ca-i prea de tot ! Dar , vai , de mai zaboveam nitel , pe toate le incercuiam !
Acum , nu stiu ce sa spun , dar grea e contabilizarea asta , adica nici prea , prea , dar nici , foarte , foarte . . . Sa ne ierte Dumnezeu pe toti ! Amin!+