Care-i necazul vietii Dvs ,in clipa de fata?.....

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Al meu crede ca din contra neintelegerile noastre au inceput de cand merg la biserica, ca m-am schimbat radical, ca pana atunci am dat impresia ca sunt multumita de relatie, dar se pare ca m-am prefacut.
Mai rau sustine ca si-ar putea pierde incredera in Dumnezeu datorita "invataturilor" mele si ca s-a scarbit de tot de biserica.
Totodata sustine ca daca se va termina relatia cu mine el va renunta definitiv la ideea de familie si va trai in preacurvie (si eu ma tem ca voi fi vinovata in fata lui Dumnezeu pt pacatul lui). Acum eu stiu ca pdv al bisericii ortodoxe e ca concubinajul = tot "curvie" dar parca nu e totusi asa rau ca prostitutia de exemplu.

Oricum toate astea sunt prostii, necaz adevarata este cand barbatul pe care l-ai iubit si ai trait cu el o viata (cununat sau nu) se "duce" inainte de vreme din lumea asta; si mai rau cred ca e pentru parinti sa-si vada copiii ducandu-se inaintea lor. Chiar acum vin de la inmormantarea unui var de-al tatalui meu, care avea pana-n 60 de ani; in iarna a murit o matusa de 47; Macar stim ca s-au dus intr-un loc mai bun...Dumnezeu sa-i odihneasca!

Draga Fallen
Ceea ce crede "al tau", este ispita prin cel mai slab. Nu stiu daca sunteti cununati in biserica, dar daca nu, nici nu e de mirare cate se intampla.
Tu ai un rol foarte important. De fapt femeia are un rol important in casnicie. Femeia trebuie sa stie si sa inteleaga rolul si locul ei in familie.
In Scriptura spune clar: femeile sa fie supuse barbatilor lor. I-ai spus frumos barbatului tau ca prin credinta tu inveti sa fi supusa lui si astfel sa va bucurati tu de dragostea lui si el de dragostea ta? I-ai spus ca tu inveti sa fii odihna lui si ca de abia astepti sa simti ocrotirea lui? Daca i-ai fi spus asa cu siguranta ca s-ar fi bucurat si nu ar mai fi spus ca isi pierde increderea in Dumnezeu. Ai grija cum pui in practica credinta, ca daca ai o credinta prost inteleasa atunci toate degeaba sunt, ba mai mult strici si ce ai.

Acum fiecare cand moare se duce in locul pe care singur si l-a construit in aceasta lume prin fapetele sale, prin viata sa. Stiu , ne place sa spunem "s-a dus intr-un loc mai bun" cu siguranta ca raiul este nu "mai bun" ci minunat dar oare ajungem noi acolo , dupa masura faptelor noastre?

Asadar ce ziceai tu ca acelea sunt nimic, eu iti spun ca nu sunt nimic, ci de foarte mare importanta, ca s-ar putea ca de un lucru ca acesta - curvie, intelegerea gresita a credintei, trairea in concubinaj (stiai ca pe cei care traiesc in concubinaj preotul nici nu are voie sa ii pomeneasca in biserica la altar - ca pe cei care nesocotesc pe Domnul?) sa depinda mantuirea voastra si deci implicit "locul acela mai bun de care ziceai"?

Nu stiu exact cum e, dar eu simt ca tu nu prea ai randuiala in viata ta din punct de vedere crestinesc. Acu poate gresesc, dar sa stii ca nu e suficient sa am duhovnic, sa alerg la el spun pacatele si apoi sa continui cu viata cu care eram obisnuita. Si iarasi sa alerg la duhovnic si sa spun pacatele, crezand ca Domnul iarta prin spovada iar eu gresesc si El iar iarta ca doar m-am spovedit.
Poate gresesc , de e asa atunci rogu-te de ma iarta.