Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.
Acum ma intreb:
Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.
Si totusi n-a avut liberul arbitru.

Desigur că Isus a avut liber arbitru. Ca om, a fost şi este în toate asemenea nouă, în afară de păcat. Deci, a avut liber arbitru.

Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum?

Ar fi putut foarte uşor să aleagă alt drum. Spre asta Îl îndeamnă diavolul în cele trei ispitiri. Spre asta Îl îndeamnă şi Petru, când Isus îi răspunde: "Vade retro, Satana !". Pentru asta se roagă El Însuşi, în grădina Ghetsimani, când cere Tatălui "dacă este cu putinţă" să îndepărteze "paharul acesta".

A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.
Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau?

Toată misiunea lui Isus: întruparea, suferinţele, moartea, au fost hotărâte de Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. La actul decizional al înomenirii Sale a participat El însuşi, ca Dumnezeu şi membru al Sfatului Veşnic.

Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit?

Omul nu se poate mântui fără merit. Dacă nu ar exista posibilitatea păcatului, nu ar avea cum să aibă merit.

Pana la urma ce a adus pentru om aceasta jertfa, in afara de Legea cea noua?

Aşa cum a spus Noesisaa, principalul lucru adus de Întruparea şi Jertfa Sa a fost posibilitatea mântuirii. Alte lucruri aduse au fost: 1) un exemplu de urmat 2) un nou tip de raportare la Dumnezeu.

Si de ce n-a ramas cu noi, printre noi, ca fiinta?

Isus a rămas printre noi:
1) Prin Biserică, instituţie care este prelungirea Sa
2) Prin Evanghelie, carte care este cuvântul Său
3) Prin Euharistie, modalitate prin care a rămas printre noi ca fiinţă: cu toată Dumnezeirea Sa, cu toată umanitatea Sa. În Euhristie, El este viu. Ne vede şi ne aude. Vorbim cu El şi ne rugăm Lui. Se jertfeşte pentru noi şi se uneşte mistic cu noi.

Atunci, acum 2000 ani, oamenii veneau la El, cereau, intrebau, El le facea minuni, ii ajuta, ii invata. Fiind intre ei, oamenii il priveau ca pe unul de-ai lor si le era bine.
Acum se pare ca nu pot, ca nu le este bine fara EL aici?

Tot aşa fac oamenii şi acum. Mulţi aleargă la El. Îl întreabă, îi cer. El face minuni, aşa cum a făcut. Oamenii Îl privesc ca pe unul de-al lor şi le este bine.
Dar nu toţi oamenii. Unii îl batjocoresc şi acum. Îl scuipă, Îl biciuiesc. Şi acum, unii îl preferă pe Baraba, iar pe El Îl vor răstignit. Asemenea acestor oameni suntem şi noi, cei care contribuim la suferinţa Sa prin păcatele noastre.