Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

În prealabil postat de caty_deea

Totusi divortul nu este ingaduit doar in caz de adulter?
Sau daca el nu are voie sa divorteze pentru ca de exemplu este preot?

Aiurea.....Sa stai sa fii maltratata si daca odata te pocneste asa rau ca dai coltul, vii de dincolo sa il acuzi? Daca esti suficient de cerebrala pleci , fugi mancand pamantul de langa un asa soi de om/neom...Si daca este preot ce? Adica sa imi pese de sutana lui si sa las pe drumuri niste copii ca dumnealui loveste sistematic si mereu mai rau? Si pt ce? Ca sa isi pastreze locul? NICIODATA....Exista totusi niste LIMITE , iar Dumnezeu stie cine are dreptate....

[lore86]

e adevarat, e o diferenta intre viata de dinainte de casatorie si cea de dupa taina nuntii.
E si firesc asa. Inchei o viata traita singur, in care erai un membru intr-o familie, cu o responsabilitate limitata, si intri intr-o noua familie in care ai raspundere totala.In primul rand apare sentimenul de teama:te simti mic in fata unei raspunderi asa de mari, apoi incetul cu incetul inveti sa te obisnuiesti si sa iei taurul de coarne. Inveti sa fi responsabil si sa te organizezi.
Ei, or aceasta teama in fata necunsscutului, e cea care declanseaza tot felul de stari/sentimente(imbinate si cu frustrarea ca nu le poti face pe toate asa cum ar trebui.).

E firesc ca viata in doi sa fie presarata cu nemultumiri la inceput(doar sunt 2 persoane diferite, cu idei si pareri diferite, cu mod de viata diferit s.a). iar pana sa se sincronizeze va mai trece ceva timp si vor mai iesi ceva scantei.

Dar toate astea sunt firesti. Problema bataii este una grava. este o fisura in dragoste, care raneste adanc femeia.Dar sunt convinsa ca prin rabdare si rugaciune femeia isi poate manui barbatul. Domnul nu ii va trece cu vederea rugaciunea, mai ales daca exista un pic de bunavointa si din partea lui(si parere de rau sincera).

Una dintre cele mai puternice ispite in ziua de azi e "ultrasensibilitatea" tinerilor. Fereasca Dumnezeu ca sotul/sotia sa iti zica un cuvant nepotrivit ca automat, primul gand=Divort!

E o gandire infantila, consider eu, venita dintr-un huzur(o viata traita prea ca-n puf). In realitate casnicia e o cruce. O cruce grea, o mucenicie. Nu degeaba se canta la cununie sfintilor mucenici. Or mucenicii nu traiau in puf in varful patului. Casnicia presupune jerfa, lacrimi, nopti nedormite, griji, framantari. Acestea pot avea multe cauze:un sot mai coleric, copii bolnavi, neajunsuri materiale, boala, deces.
Prin rabdare si suferinta se sfinteste omul(atat barbat cat si femeie). Acesta a fost exemplu care ni l-a dat Hristos.

Sa va dau exemplu:
Finii nostri, dupa 2 copii au inceput sa aiba probleme. El facea odata la 2 zile naveta la oras, aflat la o suta de km distanta, lasand femeia singura la tara cu doi copii mici. Iar cand era acasa , vorbeau 40-50 de minute la telefon cu o tanara. Femeia cedase nervos, nu mai putea rezista. Iar el, in loc sa ii para rau de prostia facuta, si enervat de reprosurile ei, a inceput sa se poarte urat cu ea. A inceput sa o bata. Cand am auzit una ca asta, primul gand a fost sa ma duc la ei, sa ii trag o smotoceala zdravana si sa vorbesc cu episcopul sa il trimita vreo luna la o manastire in varful muntelui, unde sa nu vada decat vulturii. Dar ea m-a implorat sa nu fac nimic, ca nu vrea sa se destrame casnicia ei, sa creasca copiii fara tata. Asa ca a hotarat sa se roage. In urma acestei discutii, am lasat-o sa faca cum doreste, dandu-i totusi niste sfaturi. Apoi a ramas din nou insarcinata cu al treilea. Ne-am auzit apoi dupa cateva luni. Mi-a zis:"Nasa, s-a milostivit Dumnezeu. S-a linistit.nu mai pleca nicaieri, sta acasa, mai mult am incropit si o mica ferma:iepuri, prepelite, gaste, pui, catei, pisici etc si le ingrijeste cu drag. Ba mai sta si cu copiii. Si cu mine a inceput sa se poarte frumos.."

Vedeti cat de mare e puterea rugaciunii? Putea sa se desparta de el, si sa-si creasca copiii singura si sa-i lipseasca de tata lor, provocand o suferinta foarte mare copiilor care il iubesc mult. Dar a preferat sa rabde si sa se roage. Iar Domnul s-a milostivit de rugaciunea ei...

[culianul]

Problema, din punctul meu de vedere, nu este ce se intampla dupa casatorie, ci mai ales ce se intampla inainte.

Majoritatea oamenilor care ajung sa divorteze fac asta pentru ca s-au casatorit din motive gresite. Fundamentul oricarei casatorii trebuie sa fie dragostea. Din dragoste si doar din dragoste vine ascultarea. Fara dragoste adevarata, nu va exista ascultare, iar fara ascultare, casatoria devine un chin.

Ascultarea trebuie sa vina din dragoste adevarata, reciproca. Relatia dintre duhovnic si ucenic trebuie sa fie un a de dragoste, in care ascultarea nu reprezinta ordine (canoane) date dintr-o parte in cealalta. Ascultarea este dialog, nu monolog urmat de executie. Si aici vine problema casatoriilor. Data fiind lipsa dragostei, se asista la o lipsa a ascultarii. Iar de aici, chinul este doar la un pas distanta. Si cand apare chinul, se duce totul naibii.

Cununia nu are nici un efect in lipsa ascultarii, pentru ca Dumnezeu nu ne poate obliga la nimic. Nu El ne pune sa ne cununam, ci noi facem prostia. Cununia nu este o garantie a fericirii in familie, ci reprezinta doar o unire intre doi oameni, care, prin puterea acordata de cununie, trebuie sa lucreze pentru indumnezeirea lor si relatiei lor. Cununia reprezinta "crearea" unei relatii asemenatoare cu celei din Sf Treime. Dar Sf Treime are o singura vointa, iar fara dragoste, un cuplu nu poate sa ajunga aici...