Despre viclenia sectantilor

În prealabil postat de Adriana3

Botezul lui Ioan din cer a fost , sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi! 31.Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el? 32.Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc.


In zilele acelea, a venit Ioan Botezatorul si propovaduia in pustia Iudeii,
Spunand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor.
El este acela despre care a zis proorocul Isaia: “Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui” .
Iar Ioan avea imbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele imprejurul mijlocului, iar hrana era lacuste si miere salbatica.
Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata imprejurimea Iordanului.
Si erau botezati de catre el in raul Iordan, * marturisindu-si pacatele .

Cu siguranta isi marturiseau pacatele proprii si nicidecum pacatul lui Adam si Eva. Iar Botezul pocaintei pregatea Calea Domnului pentru iertarea acestor pacate. Pentru ca Ioan zice apoi:

"Eu unul va botez cu apa spre pocainta , dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine ; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc .

Ca atare este foarte limpede, Botezul cu apa este doar cel al pocaintei, al lacrimilor. Dar pocainta noastra, lacrimile noastre, nu pot sterge pacatele noastre, ci cel care le sterge este focul Duhului Sfant primit prin Botezul Domnului. Cu siguranta oamenii nu se pocaiau pentru pacatele stramosilor ci doar pentru pacatele lor personale. Si aceste pacate urmau sa fie curatate in mod concret prin sangele Domnului. Nu putea veni Duhul Sfant sa le curete pana Domnul nu le platea cu sangele Sau, de aceea Botezul cu Duh Sfant al primilor crestini s-a facut abia la Cincizecime:

"Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat. "

Dumnezeu este mult iubitor dar este si drept , ca atare iubirea cerea sa ne ierte pacatele, dreptatea insa cerea ca pacatele sa fie platite. De aceea nu a putut sa ne ierte pur si simplu pacatele prin Duhul Sfant, ci a trebuit ca cineva sa plateasca. Din iubire pentru noi, ne-a scutit pe noi de plata, ca si asa nu puteam plati, ca atare a venit Fiul Sau sa plateasca in locul nostru prin sangele Sau. Prin acest sange a platit pacatele nu numai ai celor care fusesera inaintea lor, dar si ai celor care urmau dupa El, a platit pacatele omenirii intregi:

"Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.

Ca atare, singurul lucru pe care il avem noi de facut este sa acceptam aceasta plata si sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu renuntand la rele, sau sa refuzam aceasta plata continuand sa lucram cele ale mamonei. Cei care decid sa-si intoarca fata spre Dumnezeu, prin Duhul Sfant li se curata pacatele deja platite de sangele Domnului, este Botezul Domnului care nu este niciodata disociat in sufletul omunului de botezul lacrimilor pocaintei, adica botezul cu apa al Sf. Ioan Botezatorul, cei care insa nu vor sa isi intoarca fata la Dumnezeu, nu vor sa accepte plata Domnului pentru pacatele lor, raman cu povara propriilor pacate si continua sa faca raul. De aceea apostolilor nu li s-a spus decat sa duca aceasta Buna veste oamenilor iar pe cei care vor crede, sa ii Boteze in numele Sfintei Treimi. Tocmai pentru ca Duhul Sfant se revarsase peste omenire, asa ca cei care au acceptat acest Duh, l-au marturisit imediat pe Hristos in faptele lor iar cand vestea cu numle Lui a ajuns la urechile lor L-au recunoscut de indata ca Fiu al lui Dumnezeu si s-au botezat. La ceilalti nici un folos sa se insiste tocmai pentru ca au refuzat Duhul Sfant cu mult inainte ca vestea cea buna sa ajunga la urechile lor.

Ca atare, marturisirea si iertarea pacatelor cu care au fost trimisi apostolii in lume nu era altceva decat Botezul pocaintei si a iertarii pacatelor in numele Sfintei Treimi. Pentru ca apoi ei erau convinsi ca cei care renasc astfel in Dumnezeu, nu mai pacatuiesc:

Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.

Dupa care imediat spune ce inseamna a fi nascut din Dumnezeu, ce inseamna a fi Fiu al lui Dumnzeu:

Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu , nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,"

Deci se cere dreptate si iubire. Sunt unii insa care cred ca frate este doar cel de o convingere cu el, sau de un neam cu el, asa cum era in trecut,*insa Domnul arata atat prin pilde (vezi Samariteanul milostiv) cat si direct prin cuvinte, ca de fapt iubirea fratelui nu mai este doar cea fata de cei din acelasi neam, credinta etc, ci dimpotriva, este iubirea fata de toti oamenii, este iubirea aproapelui, iar aproapele este inclusiv*vrajmasul, toti acestia fiind acum frati de sange, tocmai pentru ca, fiind*toti*iubiti de Dumnezeu Tatal, pentru toti si-a varsat Fiul Sau sangele iar prin acest sange varsat pentru intreaga omenire am devenit cu totii frati. Oamenii credeau ca unii sunt buni iar altii rai, insa bun este doar Dumnezeu, oamenii sunt cu totii rai. La toti li s-a iertat o datorie foarte*mare, asa ca datori sunt si ei sa ierte celorlalti datorii cu*mult*mai*mici, asa cum o arata o alta parabola.*Ca atare**iubirea fratelui de sange ca pe noi insine este desavarsirea ceruta de Domnul, iubirea*mergand pana la a-ti da viata pentru cel iubit. Pentru ca este scris ca nu este iubire mai mare decat a da viata pentru cel iubit iar cel iubit sunt acum toti oamenii, inclusiv vrajmasii :

"Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este. "


Iar iubirea nu este datul din gura "multa iubire" ci iubirea se demonstreaza in fapte, altfel cel ce da din gura nu este decat un mincinos, adica un anticrist.

"Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura , ci cu fapta si cu adevarul . In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre."

Deci marturisirea inseamna cuvinte + fapte , una fara alta fiind*minciuna. De aceea pomul dupa roade se cunoaste. Cine zice "multa iubire" dar prin celelalte cuvinte si fapte isi bate joc de celalalt si isi rade de el, il umileste etc., se afla in minciuna. "Nu ucide" nu se refera doar la a lua viata cuiva, ci si la orice act lipsit de iubire la adresa lui.

[b]4.Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. 5.Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

multa iubire

[Adriana3]

Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Si ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

Asa este, pocainta este spre iertarea pacatelor. Deci sunt doua etape: pocainta facuta spre a fi iertate pacatele si apoi iertarea propriu-zisa. Ioan facea prima parte, Botezul pocaintei, pocainta care era in vederea iertarii pacatelor. Iar etapa a doua, iertarea propriu-zisa urma sa o faca cel ce venea dupa el si care era mai mare decat el, adica Domnul Iisus, care boteza cu Duh Sfant si cu foc. Focul este cel ce mistuie pacatele. Insa Duhul Sfant nu putea fi trimis sa mistuie prin foc pacatele decat dupa ca aceste pacate erau platite de catre cineva pentru ca dreptatea lui Dumnezeu trebuia implinita. Animalele sacrificate de evrei in acest scop nu au avut puterea sa plateasca pacatele ca atare a fost nevoie de Jertfa de sange a Domnului. De ce sacrificiul animal nu a avut putere ci doar cel uman consfintit de buna-voie? Pentru ca singurul sacrificiu care are aceasta putere este sacrificiul pe Altarul iubirii din cauza ca nedreptatile care trebuiau platite erau nelegiuiri impotriva iubirii. Si cum doar Dumnezeu este bun, nu s-a gasit nici un om capabil de o asemenea iubire, asa ca a fost necesar sa vina in persoana Fiul lui Dumnezeu sa plateasca pentru noi. Si dupa ce a platit, Focul curatitor al Duhului Sfant trimis de Domul la Cincizecime a putut sa se reverse peste oameni. Dar nu peste oricare, ci doar peste cei care aveau deja lacrimile pocaintei, adica botezul pocaintei spre iertarea pacatelor cerut de Sf. Ioan Botezatorul. Atunci au primit Botezul cu Foc si Duh Sfant fii si fiice, slujitori si slujitoare. Consecinta a fost marturisirea Domnului in cuvinte si fapte.

Asa cum scrie despre Sf. Ioan Botezatorul ca il vestea pe Mesia dar nu era el Mesia, tot asa sfantul anunta iertarea pacatelor dar nu el dadea iertarea acestor pacate, ci Unul mai mare care venea dupa el, adica Mesia pe care il vestea.

În prealabil postat de Adriana3

Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Si ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

Asa este, pocainta este spre iertarea pacatelor. Deci sunt doua etape: pocainta facuta spre a fi iertate pacatele si apoi iertarea propriu-zisa. Ioan facea prima parte, Botezul pocaintei, pocainta care era in vederea iertarii pacatelor. Iar etapa a doua, iertarea propriu-zisa urma sa o faca cel ce venea dupa el si care era mai mare decat el, adica Domnul Iisus, care boteza cu Duh Sfant si cu foc. Focul este cel ce mistuie pacatele. Insa Duhul Sfant nu putea fi trimis sa mistuie prin foc pacatele decat dupa ca aceste pacate erau platite de catre cineva pentru ca dreptatea lui Dumnezeu trebuia implinita. Animalele sacrificate de evrei in acest scop nu au avut puterea sa plateasca pacatele ca atare a fost nevoie de Jertfa de sange a Domnului. De ce sacrificiul animal nu a avut putere ci doar cel uman consfintit de buna-voie? Pentru ca singurul sacrificiu care are aceasta putere este sacrificiul pe Altarul iubirii din cauza ca nedreptatile care trebuiau platite erau nelegiuiri impotriva iubirii. Si cum doar Dumnezeu este bun, nu s-a gasit nici un om capabil de o asemenea iubire, asa ca a fost necesar sa vina in persoana Fiul lui Dumnezeu sa plateasca pentru noi. Si dupa ce a platit, Focul curatitor al Duhului Sfant a putut sa se reverse peste oameni. Dar nu oricare, ci doar peste cei care aveau deja lacrimile pocaintei, adica botezul pocaintei spre iertarea pacatelor cerut de Sf. Ioan Botezatorul.

.

9.Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. 10.Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.

multa iubire

[Adriana3]

Un Tata avea doi fii.

Deci Dumnezeu Tatal avea doi fii, fiii nefiind in acest context, Domnul Iisus (Fiul lui Dumnezeu) si inca un fiu necunoscut noua, ci cei doi fii erau doi oameni care aveau calitatea de fii ai lui Dumnezeu, deci erau nascuti din Dumnezeu, aveau Botezul cu Duh Sfant prin care il cunoasteau pe Tata. Stiau cine este Tatal, stiau ca le este Tatal, stiau ce trebuiau sa faca in calitate de Fii ai Tatalui si mai stiau ca aceasta calitate le dadea dreptul la mostenirea a tot ceea ce avea Tatal . Si ce se intampla? Conform cuvintelor Sf. Ioan, acesti Fii trebuiau sa fie in Dumnezeu si Dumnezeu in ei si ca atare sa nu mai greseasca. Si asa a si fost pana intr-o buna zi cand unul din fii s-a hotarat ca nu mai vrea sa ramana in Tatal asa ca isi cere partea de mostenire ca sa plece din casa Tatalui. Ce face Tatal in fata acestei situatii? Il mustra? Nu!! Ii spune ca cere tampenii si ca-i un prost? Nu!! Pune mana pe nuia sa ii dea doua? Nu!!! Nimic din toate acestea pe care un tata uman le-ar fi facut! Intr-un mod cu totul neasteptat, Tatal Ceresc se executa, respecta decizia Fiului de a pleca, ba inca ii mai si da partea lui de mostenire !! si flacaul nostru pleaca. Ce inseamna a pleca de la Tatal? Pai nimic altceva decat a incalca poruncile date omului de Dumnezeu , ca atare il vedem pe flacaul nostru consumandu-si viata in placeri si desfrau pana ajunge la capatul sacului, la fundulnsufletului sau dandu-si seama ca de fapt, departe de Tatal ii este atat de rau. Si ce face in continuare? Se caieste de faptele sale si se intoarce in chip de sluga la Tatal ca sa-i spuna ca a gresit . Cui ii spune ca a gresit? Cumva Fratelui cel bun care ramasese acasa facand voia Tatalui? Nicidecum, ci ii spune Tatalui. Si ce facea Tatal? Era suparat foc si de la plecarea fiului rumega in sinea lui niste cuvinte de genul: "Ei lasa ca o sa dea el de greu si o sa vezi cum se intoarce cu coada intre picioare si sa vezi ce-i dau vreo doua!" ? Asta facea Tatal? Nici poveste! Ci Tatal il astepta cu o iubire infinita sa se intoarca . Si ce a facut cand s-a intors? I-a tinut o lectie strasnica de morala sau a facut ceea ce scrie in VT, inima smerita Dumnezeu nu o urgiseste? Ca atare i-a aratat mare cinste fiului Sau, i-a redat haina cea dintai, adica haina alba a Botezului, intr-un cuvant, i-a sters greseala si l-a repus in drepturile de Fiu al Sau. Si ce s-a intamplat cu fratele cel "bun"? Ei iata ca bun era numai Dumnezeu pentru ca fratele s-a amarat pentru o cinste atat de mare aratata fratelui "cel rau", cinste mult mai mare decat cea primita de el vreodata. El nu a inteles ca Tatal ii iubea pe amandoi la fel, dar fratele "cel rau" suferise mult departe de Tatal si aceasta suferinta o alina Tatal prin toata acea cinste aratata lui. Tatal Ceresc este un Tata iubitor si mangaietor care nu are nimic de a face cu tatii pamantesti si imaginea construita astfel de oameni despre Tatal Ceresc. El nu mai judeca pe nimeni ci Judecata Sa a dat-o Fiului Iisus dupa cum scrie in Evanghelie, iar judecata Fiului spune ca nici El nu a venit sa Judece lumea ci sa o mantuiasca. Si mai zice ca, chiar si de o judeca, judecata Lui este dreapta. Tocmai pentru ca este aceeasi judecata a iubirii invatata de la Tatal.

Asa procedeaza Dumnezeu si aceasta este adevarata Taina a caintei si spovedaniei.

[Adriana3]

Intr-adevar, porunca este sa nu inseli pe nimeni. Ca atare iubirea de Dumnezeu si de aproapele nu trebuie ciuntita, ci TOATA LEGEA SI PROOROCII trebuie lasata asa cum a fost data si implinita de Dumnezeu, caci cine inseala si schimba chiar si numai o iota si invata si pe altii sa faca astfel, mic se va numi in Imparatia Cerurilor.

[Adriana3]

Int-adevar, Domnul Iisus s-a botezat in apa de catre Ioan iar Duhul Sfant a dat marturie despre El, in acel moment, ca Iisus era Hristosul. Doar Martorii lui Iehova interpreteaza momentul ca un Botez al Domnului cu Duh Sfant din cauza ca ei nu il considera pe Iisus Dumnezeu ci doar un spirit creat de Dumnezeu la inceputul lumii noastre vazute, cu putin inainte de a crea lumea vazuta, si ca atare, in conceptia lor, si Iisus trebuia sa se boteze cu Duh Sfant ca si noi, oamenii. Iisus insa nu avea nevoie de nici un Botez cu Duh Sfant tocmai pentru ca este Dumnezeu, si nici de pocainta spre iertarea pacatelor nu avea nevoie El fiind fara de pacat, ca atare Botezul Lui a fost pentru a fi marturisit de Tatal prin Duhul Sau Sfant ca El era Mesia, Fiul Sau mult iubit prin care a binevoit sa ne curete noua pacatele.

În prealabil postat de Adriana3

Int-adevar, Domnul Iisus s-a botezat in apa de catre Ioan iar Duhul Sfant a dat marturie despre El, in acel moment, ca Iisus era Hristosul. Doar Martorii lui Iehova interpreteaza momentul ca un Botez al Domnului cu Duh Sfant din cauza ca ei nu il considera pe Iisus Dumnezeu ci doar un spirit creat de Dumnezeu la inceputul lumii noastre vazute, cu putin inainte de a crea lumea vazuta, si ca atare, in conceptia lor, si Iisus trebuia sa se boteze cu Duh Sfant ca si noi, oamenii. Iisus insa nu avea nevoie de nici un Botez cu Duh Sfant tocmai pentru ca este Dumnezeu, si nici de pocainta spre iertarea pacatelor nu avea nevoie El fiind fara de pacat, ca atare Botezul Lui a fost pentru a fi marturisit de Tatal prin Duhul Sau Sfant ca El era Mesia, Fiul Sau mult iubit prin care a binevoit sa ne curete noua pacatele.

9.Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. 10.Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.
multa iubire

19.Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

multa iubire

[Adriana3]

Intr-adevar, toate neamurile trebuie sa afle Numele Domnului, sa stie ca prin acest nume aratat de insusi Dumnezeu prin Duhul Sau Sfant, pacatele omenirii au fost sterse. Au fost sterse prin sangele Domnului. Aceasta Evanghelie a Bunei Vestiri trebuie propovaduita pana la marginile pamantului pentru ca oamenii sa-si intoarca fata la Dumnezeu (botezul caintei, al lacrimilor) si astfel prin Duhul Sfant pacatele sa le fie curatate, devenind astfel Fii ai lui Dumnezeu cu drept la mostenirea Imparatiei. De aceea se vorbeste in Biblie de botezul de sange, apa si foc. Cel de sange este al Domnului prin care pacatele au fost platite, cel de apa este cel al pocaintei, al lacrimilor administrat de Sf. Ioan Botezatorul, si apoi de apostoli, iar cel de foc este cel al Domnului primit prin Duhul Sfant, Duh trimis noua de Domnul dupa cum a promis, pentru ca a promis ca El se va sui la Tatal dar ne va trimite noua pe Duhul Sfant, mangaietorul. Si asa a si facut, trimitand Duhul Sfant la Cincizecime sub forma de limbi de foc. Acesta este Botezul curatitor al Duhului Sfant dupa care oamenii care l-au primit au ajuns sa cunoasca "toate" dupa cum scrie in Biblie. Ca atare, pana nu ajunge Buna Vestire la urechile tuturor oamenilor, nu va veni inca sfarsitul acestei lumi, tocmai pentru ca nimeni sa nu zica apoi ca nu a stiut.

Faptul ca apostolii nu puteau administra Botezul in numele lor personal ci doar in numele Sfintei Treimi este tocmai pentru faptul ca ei nu aveau puterea sa administreze pe Duhul Sfant ci numai Domnul are aceasta putere. Si lucrul acesta il arata Ap. Pavel atunci cand comunitatea primilor crestini se desira in tot felul de rivalitati umane pe bine cunoscuta tema: care din ei avea credinta cea buna. Atunci Pavel le atrage atentia ca nu au fost Botezati in numele oamenilor ci in cel al lui Hristos, deci Lui ii apartineau cu totii. Si avea dreptate apostolul.

În prealabil postat de Adriana3

Intr-adevar, porunca este sa nu inseli pe nimeni. Ca atare iubirea de Dumnezeu si de aproapele nu trebuie ciuntita, ci TOATA LEGEA SI PROOROCII trebuie lasata asa cum a fost data si implinita de Dumnezeu, caci cine inseala si schimba chiar si numai o iota si invata si pe altii sa faca astfel, mic se va numi in Imparatia Cerurilor.

Capitolul 1
1.Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi. 2.Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine - Bisericilor Galatiei: 3.Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, 4.Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru, 5.Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin! 6.Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie, 7.Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. 8.Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! 9.Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema! 10.Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos. 11.Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om; 12.Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos. 13.Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam. 14.Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti. 15.Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său,

multa iubire