|  |  | 
|  | 
|  | 
| 
			 
			#1  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   
			
			Eu zic ca iubirea poate crea un dezechilibru mare in viata unei persoane. (parerea mea)
		 | 
| 
			 
			#2  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   Citat: 
 IUBIREA in niciun caz nu poate genera dezechilibru! | 
| 
			 
			#3  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   
			
			Nu este o confuzie, acelea sunt anumite formele de maifestare a iubirii. Iubirea nu trece prin filtrul ratiunii, nu se pliaza pe vreun model stas si nu cred ca prezinta o constanta sau un echilibru.
		 | 
| 
			 
			#4  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   Citat: 
 Tocmai ca iubirea nu trece prin filtrul ratiunii, n-are cum sa prezinte manifestari generate de mintea umana: atasament/posesivitate/gelozie/obsesie.. IUBIREA elibereaza, descatuseaza, inalta...nicidecum nu inrobeste/inlanuieste/ innebuneste pe cineva:-) Last edited by Melissa; 06.08.2011 at 14:37:40. | 
| 
			 
			#5  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   
			
			Melissa, GLAdoS si Misteria Va multumesc de raspunsuri.Am o mica completare la ceea ce voi ati comentat privitor la iubire.Si echilibru.Stiti ca in engleza se traduce balance!? O povestioara despre cum iubirea nu poate fi calculata, decat prin a ne mentine in echilibru cand ne dam in balansoar -traim impreuna, in comuniune unul cu celalalt.(si cu Dumnezeu, desigur) Povestea balansoarului "Odata merse un tata cu fetita sa pe un teren de joaca.Aici se afla un balansoar si fetita voia asa de mult sa se balanseze cu tatal ei..Ea se aseza intr-o parte si tatal in partea opusa.Deodata fetita se trezi foarte sus, iar tatal jos la pamant.'Hai, hai!'striga ea, dar balansoarul nu se misca din loc.Fetita era asa usurica, iar tatal asa de greu.In spatele fetitei se aseza si un baietel, dar nici acum nu balansa.. Mai veni un al treilea copil si al patrulea si in cele din urma tatal, se trezi sus.In sfarsit balansoarul incepu sa oscileze in mod corect si toti sa se bucure de acest lucru." Am facut o asemanare, sper ca v-a placut, mie imi place si mi-am amintit de ea cand am citit comentariul facut de Misteria..:/ | 
| 
			 
			#6  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   
			
			Numai in si prin IUBIRE se  poate afla echilibrul...Fara ea am fi incompleti si in dizarmonie mereu...
		 | 
| 
			 
			#7  
			
			
			
			
			
		 | ||||
| 
 | ||||
|   Citat: 
 Da,insa nimeni nu ne spune ca intai de toate este important sa incepem cu noi: noua sa ne daruim iubire,acceptare,intelegere,toleranta,pentru ca si in Biblie sta scris "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" Stiu ca am mai spus aceste cuvinte,insa le voi repeta de ori de cat ori va fi nevoie,pentru ca societatea ne-a invatat ca este rau sa ne gandim si la noi,daramite sa ne iubim? Ironic,insa,de fiecare data asteptam intelegere,acceptare si iubire de la cei din jur si ajungem sa suferim teribil pentru ca nu le primim.Ca si cum altcineva ar fi vesnic responsabil de starea noastra interioara,de faptul ca suntem fericiti sau nu,oricine altcineva...mai putin noi insine. Asa precum o corabie la carma careia nu se afla nimeni,insa capitanul asteapta sa ajunga la destinatie purtat de valuri! 
				__________________ Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share | 
| 
			 
			#8  
			
			
			
			
			
		 | ||||
| 
 | ||||
|   
			
			De acord; iubirea e o virtute “problematica” are nevoie de alta pentru a se echilibra reciproc.
		 | 
| 
			 
			#9  
			
			
			
			
			
		 | ||||
| 
 | ||||
|   Citat: 
 Dumnezeu este echilibru Deci iubirea este echilibru Este un silogism.Daca iubirea nu aduce echilibru inseamna ca nu este iubire.Este poate fi, cum spunea cineva mai devreme ,obsesie,etc. | 
| 
			 
			#10  
			
			
			
			
			
		 | ||||
| 
 | ||||
|   
			
			Dumnezeu e iubire, insa iubirea nu exista in forma abstracta, e echilibrata pentru ca e treimica. Raman la parerea lui Glados, iubirea produce dezechilibru, daca  nu se echilibreaza cu o valoare subordonata.
		 | 
|  |